Povestire sexy cu domnişoară superbă, schimbător de viteze în piele, seara lângă lac
Camionagiu
Părea că este o zi ca oricare alta, o seară de sâmbătă toamna în care mă plimb puţin cu soţia în Herăstrău. Ea cu sticluţa de apă în mână, eu cu cheile de la maşină, să vadă ţăranii că avem un anumit nivel…
Şi-a luat floricele, ne-am ţinut de mijloc pe malul lacului, iar eu am dat la raţe.
Nu, nu, vicioşi cu capul plin de alcool, nu este vorba de ACEL dat la raţe pe care îl efectuaţi în fiecare week-end, ci pur şi simplu am hrănit cu floricele o familie de răţuşte sălbatice care înotau (vesele, ar zice un şablon scriitoricesc, dar eu n-am ajuns încă la nivelul să ştiu ce e în capul tuturor animalelor) pe micile valuri ale lacului.
Un apus ca toate apusurile, un peşte uriaş mort, izbit ritmic în mal, câteva cupluri care se sărutau şi hidrobicicletele colorate împrăştiate pe cafeniul lacului încheiau tabloul la toţi nasturii.
Când ne-am întors la maşină şi eram gata să plecăm, am simţit că este nevoie de mine! Pielea mi s-a făcut de găină, am pus nările fremătând în vânt, mi-am ascuţit toate simţurile.
Frunzele copacilor, fâşâitul maşinilor pe Kiseleff, ce să mai, tot râul şi tot ramul îmi spuneau că o fiinţă neajutorată, dar foarte frumuşică, are nevoie experienţa mea.
Lângă un copac, pe marginea aleii, o domnişoară încerca să-şi scoată maşina parcată. Mica problemă era că atunci când o parcase era loc mai mult, dar cât fusese ea la plimbărică, cineva parcase pe partea cealaltă a aleii şi fata nu mai putea să dea maşina cu spatele în drum exact în sensul cum o băgase.
Trebuia invers, dar nu-i venise ideea.
Maşina fetei ajunsese deja la câţiva centimetri de un meltean de copac care nu avea bunul simţ să se dea niţel mai încolo şi dezastrul era iminent.
Mi-am răsucit urechea stângă, pornindu-mi sirena în cap şi am pornit în pas alergător către locul tragediei în derulare.
NINO, NINO, am oprit cu frâna de mână, aruncând din converşi o drâmbă de praf, cu o scuturătură nervoasă şi sexy a capului mi-am aruncat bretonul din ochi şi m-am oferit să o ajut.
Cam temătoare fata în primă instanţă, dar prezenţa soţiei mele aflată în apropiere şi căreia i-am făcut cu mâna ca să se înţeleagă că-s om serios a făcut-o să accepte bucuroasă prezenţa salvatorului.
Prietena ei s-a dat jos de pe locul mortului, superba domnişoară a încălecat schimbătorul de viteze, apoi cu un icnet suav a trecut dincolo, lăsându-mi liber locul de la volan.
Mi-am scos cămaşa banală, rămânând în tricoul de SUPERMAN şi am trecut la comenzi.
Mă uit la schimbător, să văd care e poziţia de marscharier sau marşalier, cum ziceam pe vremuri, dar domnişoara n-are răbdare trei secunde să mă dumiresc, are senzaţia că nu mă pricep, şi sare zglobie:
– O BAG EU!
Şi o bagă.
Copac în faţă, foarte aproape, copac în stânga.
Trebuia să o scot în alee cu spatele, cu total stânga.
Dau un ton la acceleraţie – vorba unui prieten instructor – şi încep să eliberez puţin ambreiajul – maşina începe să se mişte ÎN FAŢĂ, spre copac!
Haoleu!
Îmi fac socoteala că a prins o gropiţă şi că nu i-am dat suficientă putere la roată, încât ea se duce în faţă prin forţa nenorocitului de Newton.
Dau un ton mai puternic acceleraţiei, eliberez ceva mai repede ambreiajul şi maşina se duce şi mai mult ÎN FAŢĂ!
Deja mai aveam puţin şi o băgam eu în copac.
Începuseră să mă ia căldurile – MĂ, DĂ-O DREQ DE MAŞINĂ! – aşa că hai să o fac ca la şcoala de şoferi când ai rampă. Trag frâna de mână, încep o uşoară accelerare, eliberez puţin ambreiajul şi când simt că are putere de tracţiune las puţin frâna de mână jos. Maşina se mişcă mai ÎN FAŢĂ!
Mi se părea incredibil ce se întâmplă şi apelez la ultima idee: să verific în ce viteză mi-o băgase frumoasa domnişoară.
În 2.
MORALA:
Nu lăsa domnişoara, oricât de drăguţă ar fi, să ţi-o bage în viteză!
Bagă-ţi-o singur.
mare domn, maaareee caracter camio asta!
M-a impresionat chestia cu ratustele, ce dragute sunt ratustele.
;))
😐 Pai chiar, cum ai putut s-o lasi s-o bage ea? :))
[…] pe cel mai elitist blog de umor din Romania (toti baietii de la garaj sunt morti dupa el) inveti si cum sa pleci in rampa cu frana de mana, nu doar ca razi de te doare burta. Una reala cu o domnisoara foarte draguta in dificultate, rezolvata de Camionagiu. […]
Sa scrie numai Camionagiu ca el stie. Bine, el lasa fetele sa i-o bage si nu uita sa sduca in discutie faptul ca inca are par in cap (vezi faza cu “mi-am aruncat bretonul din ochi”), dar in rest trebuie sa recunosc ca n-am mai ras asa de pe vremea cand rescria Eftimie istoria Frantei. 😀
dar poate era d’aia la care trebuie sa apesi melesteul ca sa intre in marcharier, pe linia 2
In titlu scrie “schimbator de viteze in piele”. Daca nu sunt indiscret, la ce se refera?
Ce marca de masina era? Ferrari, BMW, Lamborghini?
cavalerism de bujie, ce mai :)))
“cafeniul lacului” :))
pai deh, camiongaiul o fi obisnuit numai cu masini mari la care schimba viteza cu ambele maini, cu alea finute nu prea stie ce e sensibilitatea
se pare ca ai emotionat-o rrrrau 😉
Uuu, ce erou si fost, camionagiule si cum ai salvat domnita cea tuta si neajutorata, m-am infiorat toata! =))
Chestia cu bretonul pe care ti l-ai dat din ochi a fost, asa, ca o aroganta la Julius, ai? :))
Nu ne-ai spus in ce fel ti-a multumit! Ai retinut din zbor numarul de telefon?
Si doamna Camio ce-a spus? Ce faci draga, te prefaci ca nu mai nimeresti vitezele ca sa faci conversatie cu domnisoarele?
Daca tot e cu masini:
Un ardelean se trezeste dimineata si cand se uita pe geam vede trei insi care faceau poze. Ardeleanu suparat iese din casa si se duce la ei..
– Pai ce faceti voi aici ma’ la mine in ograda?
– Masuram bade.
– Da ce masurati mai?
– Pai pe aici o sa treaca autostrada Transilvania.
Ardeleanul sta si se gandeste:
– Da o sa treaca multe masini p-acilea?
– Pai logic ca o sa treaca.
– Aha.. si cam cate?
– Ei cate.. sute, mii..
– Si o sa treaca si noaptea?
– Pai sigur ca da.
– Da crucea mamii lor .. io’ sa stau sa le deschid poarta la fiecare?
Ce ti-e si cu principiul nederminarii asta, domnule? Heisenberg ala cre’ca se rasuceste in mormant! Adica, vreau sa spun, ca nu degeaba am eu semnal la Digi Mobil la ora asta. E curat aliniere astrala, basca de sateliti, de pot eu sa postez acest comentariu! Adica, vreau sa spun, mai exact: poet, domnule, Camionagiu asta! Curat poet! Am mai spus-o. Da’ o repet!
La ultima sedinta de redactie (scuze de literele tremurate sunt in masina, doamna camionagiu lavolan) ordinele sefului au fost raspicate:
TERMINATI CU UMORUL NON-STOP, NU MAI BAGATI GLUME PE BANDA RULANTA, VREAU AS INVETE SI OAMENII ASTIA CEVA DIN TEXTE. DECI UMOR PLUS INFORMATIE.
Bietul Doctor Sendroiu a plecat cu parul val-voi la manastire pt reportaj, eu am gandit un text sa fie pe langa crimal de amuzant, cu glume cu ghiotura, sa va descarcati total citind, si ceva informatie – cum se foloseste frana de mana la rampe (tineti minte ce-o turam de-o nenoroceam cand am invatat-o pe asta?).
PS
pana diseara sa vad 100 de like-uri ca altfel n-o so vedeti niciodata pe aia cu melcii si curvele la Chisninau
Doar la citirea titlului mi-am dat seama ca poarta amprenta inconfundabila a respectabilului autor, nici nu a fost nevoie sa misc scrollul mouse-ului in jos… Ulterior am citit, pe nerasuflate, si textul.
@Irina: l-ai citit pe nerasuflate si ai zis, usurata: PROST TEXT!
PS
Laudele il lasa rece pe Camionagiu, care este mereu in meditatie zen, egal in fata laudelor si criticilor, la fel de serafic in pierdere sau in castig. Deci, dragii mei, intelegeti ca pentru mine nu laudele inseamna ceva. Oricum, nu totul. Ci iubirea voastra. Si like-urile.
Ti-a placut, pune mana si fa-ti 3-4-10 conturi pe FB si voteaza cu autocarul, asa cum se cuvine.
Mai sunt si domnisoare care stiu sa si-o bage singure. In viteza, evident:) rar, dar gasesti…
@camionagiu: in afara de faptul ca parul meu nu poate capata forma numita “valvoi” din motive extrem de obiective, mi se pare foarte dificil sa-mi imaginez faza cu Julius etaland apucaturi de sef (mai mult: sef care da ordine raspicate!).
Ma tot gandesc la cine te referi: sa fie prietena lui Jul?! Alter ego-ul lui Pirca??? Sau motanu’?!?!
Cred ca ai pus virgulele putin gresit in titlu. Citesc textul si revin cu alt comentariu.
P.S.: Vedeti ma? Camio reuseste sa atraga comentarii numai prin titlu! Nu ca restul cotcodacilor care primesc comentarii si like-uri fara titlu si/sau continut. Camio munceste! E un fel de “hai, Camionagiule, scrie mai cu talent ca ne apuca noaptea!”
“Părea că este o zi ca oricare alta” Aceasta sintagma din exordiu ma face sa inteleg ca textul, e rezultatul unei experiente onirice ..si nu…empirice ?
Daca citesti textul invers ai impresia ca e despre cum a facut Camionagiu sex intr-o masina in fata nevestei pe care a impacat-o furand niste mancare de la ratele de pe lac.
Abia 52 de like-uri! Voi vreti sa mor flamand?
Imi amintesc de acea primavara cand am fost la Chisinau… In holul hotelului Ceremoş erau trei fete… Eu cu Jan şi cu Nicu, după ce…
dar probabil nu vă interesează subiectul. e cu melci, prostituţie, mizerii.
Domnnule profesor Tzica, baga-le domne niste apoftegme, ca astia vrea cultura.
@Insignifianta: tztztz…tocmai cand imi pierdusem orice speranta…am adulmecat un miros de trabucuri si cognac fin.Fara doar si poate scoala semiotica prin sintagma “orice are legatura cu orice” a daramat principiul amintit precum si (asta m-a doborat) obiectiile lui Leibnitz despre spatiu si timpul absolut in procesele fizice.Spatiul nu-mi permite sa explic de ce reglarea cognitiva si reglarea comportamentala au un caracter anti aleatoriu scopul fiind prevenirea evenimentelor intamplatoare.Piaget a facut-o cu mai mult succes.
@camionagiu: Sper ca cele ce urmeaza sa nu fie interpretate drept o atitudine ancilara a autorului ci doar o simpla parere, in virtutea dreptului la exprimare.Deci:
Printr-o trecere in revista a diferitelor opinii exegetice emise in timp asupra scriiturilor aparute pe acest blog sub semnatura domnului Camionagiu, si plecand de la premisa ca viata unui scriitor e reflectata de scrierile sale, am ajuns la concluzia ca (virgula pentru carcotaashi) comportamentul camionescian este de natura sincretica, oarecum antinomica, fiind vorba de un comportament desigur cavaleresc, dar presarat cu “iesiri din canon” care la o prima vedere ar putea parea de-a dreptul scandaloase. Intrucat cavalerismul contine notiunea altruismului, analogia cavaler-altruist, fiind indelebila, despre Camionagiu nu se poate afirma transant ca nu ar fi deloc …cavaler.Si in nici un caz nu poate fi sofer (sic!) intre conceptele de cavaler si sofer stabilindu-se in chip logic, o adanca si categorica incompatibilitate.
Domnule, inca un comentariu de asta laudativ (eu asa l-am inteles) si te rog sa-mi bagi si mie o recenzie la urmatoarea mea carte (despre soferie, alea alea).
PS
dar like-uri, like-uri grosiere nu stiti sa dati, domn profesor?
http://www.youtube.com/watch?v=0y98MMmexMo&feature=related
Mai tinerii mei colaboratori, m-au botezat Captain Teague, desi nu vad legatura… eu neavand catel, iar hartzoagele mi le duc singur.Deci, sintagma asta “like” ce este ??? nu am asa ceva in defterul meu …
Uite bre, ca dupa cateva beri interpretez altfel textul asta: deci camio, te-a tras de schimbatorul de viteze (in piele)? Cand a bagat-o? (moaaama ce obscen am devenit :)))
@Tzica: Determinarea pozitiei si vitezei unei particule (fie ea cat de microscopica, aceasta neinsemnand corolar consecvential si “fie ea cat de insignifianta”, chiar daca produsul celor doi factori (la limita, presupusi vectoriali) ar converge intotdeauna catre o constanta (cat de cat) stiuta, nu poate sa nu ma faca sa gandesc, dintr-o perspectiva chiar numai teoretica, la sintagma, la fel de celebra ca “orice are legatura cu orice”: “nimic nu este intamplator”.
Imi cer scuze, dar nu decelez legatura extrinseca ce s-ar putea crea intre reglarile
de conturiatat cognitive, cat si comportamentale si trabucul fin alaturat coniacului, intr-o interdependenta, inteleg, sine qua non.Este, intotdeauna, pe cat de onorant, pe atat de, simptomatic revelator, as spune, domnule Tzica, dialogul cu dva.
@Tzica: Daca-mi permiteti, un singur amendament la:
“Părea că este o zi ca oricare alta” Aceasta sintagma din exordiu ma face sa inteleg ca textul, e rezultatul unei experiente onirice ..si nu…empirice”.
Altfel cadea virgula daca intelegerea se definea prin: textul, e el rezultatul…“. Ca, daca nu, pare ca ne confruntam cu o virgula intre subiect si predicat, ceea ce n-are cum fi nici predeterminat, nici indeterminat. Ca, de obicei, nu e! Adica, niste reguli determinate, ba chiar absolut categoric impuse gramatical, ii desfid prezenta 😛
@Insignifianta: Bah ce i-ai zis-o! =))
@Insignifianta: Eu personal n-am inteles nimic, da’ suna bine! =))
@Insignifianta:
D.p.d.v noematic demersul dvs are, la nivelul gandirii globale o indubitabila indreptatire.Altfel, bardaca de Martell si pacul de tabac sunt catalizatori ai entropiei zilnice..
@Insignifianta: Ai semnal bun acolo? =))
@Insignifianta: Rectific: ai semnal bun acolo! =))
@Tzica: Cu riscul de a ma repeta: bah ce i-ai zis-o! Eu personal n-am inteles nimic, da’ suna bine! =))
@Dan1: Confirm: acuma am! Ca la Craiova se mai gaseste. Mai scump, da’ face.
@Dan1: Bah, tu cu cine tii, pan’ la urma, cu Mao sau cu Tzao? 😀
@Insignifianta: Bre, deci
tudvs. i-ai zis-o lui, el ti-a zis-otiedvs., deci daaa? Deci tin cu ultimu’ care i-a zis-o celuilalt! Persevereaza! =))Bai,io am citit toata seara despre monadologie. Al meu a zis sa-i fac gogosi, dar i-am retezat-o scurt: Amice, tu ai auzit de Tzica? Asta e unu care ne face franjuri bre, la filosofie, asa ca du-te la gogoserie, stai la rand, ia o poala de gogosi si lasa-ma ca raman in urma! Destul ne rupe Cougar ! =))
@Tzica: Puteti sa-mi spuneti tu. Ca avem, deja, niste verbe in comun: a bea si a fuma. Desi, altfel. Restul activitatilor zilnice sunt insignifiante. Cum ar fi: a gandi. Sau a fi. Sau a fiinta. Sa trecem…
@Lecteriţa: =)) Mi-era dor de tine! =))
@Dan1: =)) Si de tine mi-era dor! =))
@Insignifianta:
Da unde-ai fost, fata?
@Insignifianta: N-auzisi bre ca incearca sa se lase?! De-aia filozofeaza, ca sa uite…
@Insignifianta: Si noua de tine (sper ca sunt si in asentimentul Lecteriţei! ) =))
@Lecteriţa: Undeva unde avea acoperire slaba! GSM, daaa? Nu te gandi la prostii! =))
@Dan1:
n-avea celula? doar n-o fi fost in seiful bancii centrale a israelului =))
@Lecteriţa: Fui intr-un loc. Altul decat asta in care ma aflu acum. Ma intorc in primul loc peste un timp. Circa. Da’ reviu. Tot in locu’ asta. Daca nu plec, cumva, in alta parte. Cand o fi, va anunt eu. Daca tac, inseamna ca n-am. Semnal. Da’ fac eu rost. Cand ma-ntorc.
E clar acu’, sper.
@Insignifianta: Bre da’ ia-ti niste semnal d-ala cand pleci; 20-30 de dB, incap in valiza si ai dup-aia toata saptamana! =))
@Insignifianta:
daaaa, ai fost foarte precisa =))
@Insignifianta: mdaa..nu ar trebui sa ne formalizam, aveti dreptate..macar pentru a nu ii da satisfactie lui Dan1.
Altfel, imi cer scuze daca prin asertiunea mea anterioara, as fi dat de inteles ca limitarea posibilitatilor de prezicere a comportamentului particulelor in evenimente viitoare ar insemna o cunoastere superficiala a realitatii.Nu dom’le…in spatiile prehilbertiene e loc pentru toti..si toate.Reiterez o plecaciune in fata generozitatii sulhetice cu care imi evidentiati ezoterismul de ins ignar..Celeste salutari 🙂
@Lecteriţa:
In propedeutica o mare relevanta o are metodologia…nu obiectul in sine.. 🙂
@Tzica Significante precizari. Moritori te salutant! 🙂
P.S. De virgula, nici de-al dracu’ n-ai recunoaste! 😀
@Insignifianta: Mai antzartz am spus ca nu foloses guma.Marele neajuns al comunicarii virtuale e ca desi scurteaza drumul de la concept la imagine, diminueaza sensul dorit de autor.Sincer (precum premiile unui concurs al carui nume il trec sub tacere pentru a nu fi banat pentru publicitate), acolo ar fi trebuit sa apara o tacere dubitativa savuros descrisa in Rascoala (romanul cu acelasi nume)…acuma…daca a iesit o virgula…(duamne!! ma gandesc ce ar fi fost daca imi intepenea degetul pe tastatura si ar fi fost…trei nu una!!).Altfel, mai usor cu personaje ce tin de teoria transcedentalitatii…unii se pare ca sunt sensibili la metanoia (nu un deist ca mine, bineinteles)
@Tzica: Ete, ca chiar sunt curioasa ca ce-ar fi fost! Ca chiar doresc sa aflu ce s-ar fi intamplat de s-ar fi intrupat virgula in trei, blocandu-ti-se, ‘mneatale (caci nici eu nu doresc sa-i dau satisfactie, chiar din prima, lui Dan1) tastatura, brusc.
“Altfel, mai usor cu personaje ce tin de teoria transcedentalitatii…” Ba,pardon! Da’ pen’ce? Asa sensibile sunt aceste personaje? Asa fragile? Nu suporta transcenderi cognitive decat doar din punctul “meta” al dumnealor?
Ma scuzati, nu m-aliniez. Nici nu beau, nici nu fumez cu oricine. Ca-mi permit.
P.S.
ehhmmmm….soacra cumva ? 🙂
Nici eu n-am soacra.
@alin: Adanca concluzie. (Te) Doare?
@Insignifianta: Iti dai seama ca da! Mai mult ca sigur a vazut treaba asta chiar la mamica dumisale..
@alin: Boule!
P.S. Daca ai discurs, te astept. Nu stiu de ce, dar am rezerve. N-am prea vazut multi boi sa aiba argumentele la ei. De obicei, boii dau cu cornu’ sau cu copita si pleaca.
P.P.S. Esti bou, nu taur, retine!
bai frate, unde e M3bis asta cand ai nevoie de el? ca eu nu-l vad decat in ziua de salariu…
… cum naiba de se întîmplă chestiile interesante pe DC fix când n-am eu timp de trolling??? 🙁
(revizia de 6 luni la PC… asta înseamnă demontat, desprăfuit, pus pastă 9 la proc, şi apoi operaţia inversă de asamblare.)
@JULIUS: Bai, frate, l-ai sters definitiv pe alin, de pare ca eu am ramas singura (vaca) ce mai mugea pe aici.. Nu e corect.