Despre dialectică şi Gheorghe Hagi
Ovidiu Eftimie
Să presupunem că, în urmă cu vreo aproape 40 de ani, tânărul Gică Hagi n-ar fi fost văzut de Iosif Bukossi bătând mingea pe maidane, ci de Noica în timp ce zgâria hârtia în biblioteca judeţeană Săcele încercând să copieze un referat la “Puiul” de Al. Brătescu-Voineşti. Impresionat de tenacitatea tânărului, Noica l-ar fi luat sub aripa sa.
Şi s-ar fi dovedit că nu greşeşte, tănărul Hagi debutând în revistele literare ale Constanţei la doar 16 ani, direct cu un eseu despre fragilitatea epistemologică a fiiinţei. Revistele din Bucureşti l-ar fi ochit din prima şi ar fi ajuns, cât ai zice peşte, în echipa naţională de retorică.
După ’90, odată cu renunţarea la şpriţuri şi deschiderea spre occident, Hagi ar fi ajuns să scrie în reviste de renume internaţional, la Paris şi Roma, ar fi fost coechipier cu Pascal Bruckner. Cei rămaşi în ţară ar fi scandat, la vederea volumelor sale de filosofie, “Hagi Preşedinte”. Prin exemplul său ar fi tras după el o întregă generaţie de intelectuali, care ar fi umplut spaţiul cultural european cu ideile româneşti. Ar fi fost nenumărate dispute despre cine a fost mai bun, Eliade, Cioran sau Hagi.
Iar spre finalul carierei, cel supranumit deja Regele, “Cel mai bun filosof român din toate timpurile” sau “Kant din Carpaţi”, ar fi ajuns consilier la Cotroceni. Iar când bişniţarul preşedintele Traian Băsescu ar fi comentat ceva cu intelectualii, regele i-ar fi tras o flegmă între ochi de nu i-o mai curăţau slugoii din preajmă nici cu şmirghel. Asta aşa, pe final de carieră.
Morala: Nici măcar Pleşu n-are voie să comenteze despre dialecticianul Hagi, de ce aţi avea voie voi, muritorii de rând?
[…] Ovidiu Eftimie și o fabulă despre relația președinte-Pleșu. […]
Am zis noi ceva?!
Cartarescu sa te judece!
asteptam, deci, continuarea, cum sa zic, deci, un interviu in exclusivitate “Despre dialectica cu Gheorghe Hagi” sau ” Manolescu si Liiceanu au dat totul, dar Patapievici si-a dorit mai mult victoria”
Deja caut un butoi in care sa ma ascund. Si sa caut un om, in liniste.
Bine ca plec in concediu, ca cine stie ce ziceam. 🙂
@kilroy: Un vestiar, se zice…
@nina: În deplasare, se zice…
Hagi! Hagi! Hagi!
Îți dai seama cum ar fi arătat România All-Stars: Mircea Djuvara în poartă, linia de patru fundași alcătuită din Eliade, Cioran, Al. Dragomir, Noica, patru în linia de mijloc, HAGI (căpitan), Blaga, D.D. Roșca și A.D Xenopol și două vârfuri: Vulcănescu și Claudiu “Bloc Notes” Răducanu. Parfum !
Jos Băsescu!
@Belle d”Imagination: =)) Nici macar asta nu cred ca trezeste pe nimeni! se pare ca toti sunt distrusi 😀
Da’ macar machidonimea din Constanta are voie? Ca n-am vazut unu’ care sa nu fie ruda cu el!
In Japoneza, Hagi inseamna rusine. El e insa printre putinii oameni cu care ne putem mandri pe toate continentele si probabil daca romanii ar ajunge pe Marte si ar descoperi extraterestrii , si aia ar intreba de Hagi.
Respect , Hagi. Cinste tie ca esti nascut in aceeasi zi cu nevasta mea.
@cotcodacii si romanii: Cica in turca boc inseamna rahat. Si sa mai zici ca nu exista predestinare.
Abia acum mi-am facut curaj sa citesc textul asta…
Nu pot sa zic decat
O, Doamne! Atat!
… îmi explicați și mie ce mama dracului a scris pleșu așa de… dărâmător de-l tot pomeniți???
nu de alta, dar am făcut greșeala să-i citesc 2 cărți (ar trebui să-i cer despăgubiri pentru alea 4-5 ore pierdute din viață), și omul mi s-a părut un brazofag banal, cu un nivel nedepășind ”poșta redacției”.
@mifty:
Da’ tu ce citesti, frate, de o arzi asa in arogante si elitisme? Pai 2 carti in 4-5 ore le poti citi doar daca-s scrise de Bircea Madea 🙂
Gresit: Hagi este “Hegel din Carpati”, daca tot vorbim de dialectica si de Noica. Desi, mai nou, a inceput sa se creada si Platon, ca si-a tras Academie.
Dar oricate eforturi ar face, tot n-ar reusi sa-si depaseasca conationalul si finul, singurul filosof autentic din istoria fotbalului, nascut filosof, si nu invatat de altii, Jiji. Intre altele, singurul consilier-filosof care i s-ar potrivi lui Basescu.
Insuportabila usuratate a fiintei.
“Desu si Kant” de Ion Baiesu