Ce se duce la împăcăciune
Julius
Pe la ora zece seara, un grup numeros de locuitori ai oraşului C. se revărsă intempestiv în stradă de la cârciuma „Marinarul vesel”, ocupând ambele trotuare cât şi o bună bucată a părţii carosabile. Bărbaţii mustăcioşi, cu burţi respectabile, pirandele gureşe cu fuste înflorate şi puradeii ce nu stăteau o clipă locului născură curând un soi de vuiet care se ridică purtat de adierea blândă a unui vânticel de vară şi pluti printre frunzele corcoduşilor şi zarzărilor, pe deasupra străzilor prăfuite şi mai departe până pe malul canalului, unde se pierdu în malaxorul zgomotelor produse de motoarele şalupelor ce brăzdau noaptea.
Un ţigan tânăr dădu glas întrebării de frământa pitoreasca adunare:
– Mirele, ce se duce la împăcăciune?
Mirel nu ştiu însă răspunsul şi ridică din umeri. Grupul de pirande începu să-şi dea cu presupusul despre cum ar trebui marcat momentul împăcăciunii, însă vorbăria lor îl irită pe ţiganul cel tânăr. Le repezi scurt:
– Ia taci, fă!
După ce făcu linişte arătându-le dosul palmei, continuă să investigheze posibilităţile.
– Da’ a lu’ Caiac ce-a dus când s-a împăcat cu alde Maradona?
– Un cadou, ceva.
– Haoleu, sări piranda, da’ a-nchis la ora asta la Domo!
Aici am grăbit pasul şi m-am făcut nevăzut în noapte, fiindcă aveam şi laptopul, şi ceasul, şi telefonul la mine.
Mi-ai facut scandal in familie cu postul asta.
Ce sunt eu de vina pentru etnia mea?
Si nu erai dispus sa le imparti cu semenii tai, ai, zgarcitule? Nici macar pentru o cauza nobila ca impacaciunea fratilor nostri cu pene?
– Tu,blondule, ia zi ce aparatura duci matale aicisea in plasuta, ia da-l incoa sa vedem daca are greutate, manca-ti-as. Vai, dar ne permitem si ceas pe timpurile astea. No, asta nu e ceas adevarat, ia da sa-l probez, totdeuna timpul in tiganie difera de cel din românime. Frumos!, e batuta bine la ciocan curaua, sateliti din inox, cronograf. Straluceste ca aurul castelului.
Ia fa piranda si uita la mine. Un ceas din asta mi-ar trebui si mie, dar noroc ca domnul nu mai are nevoie de el.
Mah, dar tu pe unde vorbesti, ai notbuc sa scrii, ceas sa vezi daca mai traiesti, dar cand ceri mancare si te certi cu fimeia pe unde vorbesti? Ia scoate molecularul, nu te da tacut… Hmda, model vechi, nokia. Am vazut din astea in nord. Te-am facut si de laptop si ceas, dar te-am facut si la telefon. Ia uite aici la mine, aifon, taci scrin, dar nu stii tu ce-i asta, vad ca nu porti ghiul, iutub instant, cetuiesc cu nepotul Soni din Jermania la orice ora din zi, bucmarc catre pagina personala de feisbuc. N-ai tu asa ceva, ti-l las, o sa ai nevoie sa suni acusi la salvare.
Pantilimoane, ajuta si tu domnul sa ajunga la statia de metrou, il cam doare pateul, mai doftoriceste-l tu si lasa-l la racoare sa nu-l bazaie musca.
Tu duci o viata de-a dreptul palpitant de periculoasa – auzi la el , plimbare nocturna prin docurile din C-ta fara badigard ….Tz , tz , tz 😀
Ce sofisticaţi sunt oamenii ăştia! Pe vremea mea era suficient să dai mâna şi să spui: Împăcare, împăcare / Fără nici o supărare.
şi gata, problema era rezolvată.
Haoleo ochiosule, framosule, sprancenatule, cat de epic graiesti … Mancatzi-ash pregatirea ta de injinar.
Se găsesc săbii şi puşti la Domo?
@sebra,
si daca se gasesc, se dau pe credit cu buletinu’ ?
@sebra: dacă nu la Domo sigur găsești prin Europa, Dragonul Roșu, din alea ștanțate “maidinciaina”.
Aceste discriminari ne doare. Mai ales ca n-am furat in viata mea de doua ori de la acelasi om.
Avem si noi suflet.
@Xanax:
Se dau pe sub fuste 😀
@Ciprian:
Ciainataun rulz! :))
@sebra: Ciainiz fud rulz! 😀
P.s. Am impresia ca trolam
@N.A.:
N-ai impresia. Asta facem! :))
@Xanax: cu buletinul altuia, nu?=))
@ThoR:
Normal 😀
Esti constient ca din vina ta si a grabei tale de a parasi zona e posibil ca impacaciunea sa nu mai fi avut loc. Adica nunta s-a amanat pentru o perioada nedeterminata sau mai rau s-a anulat(ca de impacaciune de nunta cred ca-i vorba). Si uite asa ai distrus viitorul copiilor. Huo.
Haoleu, stărlucitorule, ce frumos ai zis-o matale pe-asta! Să scrii numai tălică, că tu știi mai bine. Da’ baba n-a înțeles…trebuia să râdem sau cum?
@ Sebra, N.A.:
Fetele, nu ati aflat ca trebe sa umblati prin Cianataun ca prin Niuiorc? Va aduse premierul Niuiorcul acasa si voi-nimic! Trollati si iar trollati! Nerecunoscatoarelor!
Montpellier, France. Semaforul:ROSU. Subsemnata cu familionul imbarcati in masina cu numar de inmatriculare romanesc. Pirandele de la semafor, spalatoare de parbriz, ne vad, ne dau roata si incep:
– Sibiuuuuuuuuuuu! Da-ne si noua cevaaaaaa!
Barbatu-mio, cu tupeu:
-Ce sa-ti dau, tu, cere de la bulangii astia de frantzuzi, tu ceri tot de la om sarac?
Piranda:
– Lasa, ca nu esti sarac, ui ce masina ai!!!
El:
– Nu te uita si tu la masina, ca bani n-am!
Piranda se uita in masina, vede radio-CD-ul si zice:
– Da atunci un CD cu muzica!
Barbatu-mio:
-N-am!
Piranda se uita mai atent si zice:
– Aha, vad ca ai usebeu!
Barbatu-mio:
– ??????????????
@Stephanie: =))
de parca oamenii aceia nu se puteau cauta de un cadou in “risaicalbin”!
cam discriminatoriu material. comentariul este corect politic =))
@Stephanie: Hahahaha, ce le stia!
@Ina_adevarata: As trolla mai degraba prin ciainataunu’ din niu iorc, daca nu e cu suparare… 😀
Ha, ha! Tocmai am dat al doilea rind de like-uri! Mebise, e ziua ta, e liber la like-uri?
@Ina_adevarata: Mai lasăm şi noi de la domnia noastră!
Dadui si eu un rand la toata lumea! Pai daca-i moca…
Ete si raspunsul pentru Mirel!!! Un pumn de likeuri se duce, ma, la impacaciune!!
@M3bis: Oooo, ce surpriza placuta. Profitam de ocazie sa va uram un tovaraseste “Sa traiti, ca ne trebuiti” 😀
@N.A.: Cine duce un pumn de likeuri, primeste un pumn bonus.
Julius, dar nu asa se face Mogule! Adica sa scrii pe blog? Articole? Dai un exemplu gresit. Pune autorii sa scrie! Te-ai descurcat asa de bine, erai o prezenta superioara in n.red. , in comentarii, la intalnirea de la miezul noptii. Auzi, sa scrii articole, ca plebea!