Talent de recuperator
ErRon
Duminică am ţinut neapărat sa-l duc pe fii-miu la Expotransilvania, unde era ultima zi a Târgului AGRARIA, în speranţa că îi voi trezi sentimente ancestrale de iubire de glie.
El n-a fost prea încântat de la început, pe motiv că văcuţe vede destule când mergem la ţară, uneltele agricole nu-l interesează şi calul ce-l văzusem pe net, în valoare de 30 000 Euro, chiar dacă-l cumpărăm, n-avem unde-l ţine, că în garaj ţinem maşina. Dar eu voiam neapărtat să-l scot din casă şi ne-am pornit.
Mi-am pus în portmoneu ultima hârtie de 50 de lei pe care-o mai aveam înainte de salariu, am luat aparatul foto fără baterii, urmând să cumpărăm în drum spre şi bani mărunţi de bilet.
Duminica circulă doar un autobuz spre Expotransilvania, din oră în oră. Aveam timp să ne oprim pe la Profi din cartier să luăm baterii, ocazie cu care i-am luat şi două “sucuri naturale” la cutie cu pai.
Magazinul era cam gol la ora aceea de duminică dimineaţa. Funcţionau două case de marcat. M-am asezat la prima, am pus produsele, am dat hârtia de 50 de lei (plus 15 bani mărunţi, cum mi-a cerut duduia), am aşteptat să marcheze, mi-am luat cumpărăturile, le-am îndesat în poşetă şi am ieşit. Aproape de uşa magazinului am avut, aşa, o tresărie, că n-am luat bonul, dar nu m-am mai întors.
Ajunşi la expoziţie, aproape de intrare, scot portmoneul să pregătesc banii de bilet. Stupefiată, constat că portmoneul e gol. Realizez îndată că nu mi-am luat restul de la magazin. Mi se înmoaie picioarele, erau ultimii bani din casă şi, în plus, cum naiba pot fi aşa de toantă??? Lăsăm expoziţia în plata Domnului, ne întoarcem, cu acelaşi autobuz, în cartier, la Profi.
Între timp, terminându-se slujba la biserica catolică de peste drum de Profi, era lume, la cele două case cam câte şapte-opt persoane. Cu tupeu, mă duc la cea de-a două casă şi-i zic duduii:
-În urmă cu o oră am cumpărat de la dumnevoastră nişte baterii şi nu mi-ati dat restul de la 50 lei!
-Eu n-am vândut azi baterii, zice doamna, o femeie plinuţă, cam la patruzeci de ani. Dar dacă vreţi, facem casa, să vă arăt că nu de la mine aţi cumpărat!
Fără să clipesc, m-am repliat rapid şi m-am îndreptat spre prima casă, unde era casiera blonduţă căreia îi dădusem banii. Zic aceeaşi frază şi, demonstrativ, scot din poşetă sucurile şi bateriile şi le pun lângă casa de marcat, neluîndu-i în seamă pe cei de la coadă, în faţa cărora mă infiltrasem. Apare, atras de tonul meu niţel ridicat, un om de ordine al magazinului, care mă întreabă, foarte politicos, dacă am bonul.
-Nu, zic, nu am nici bon, că eram în întârziere şi nu l-am mai luat. Dar domnişoara, care lucrează cu bani, trebuia să mă strige că ea a văzut că nu mi-a dat nici restul nici bonul!
Omul, chiar politicos, m-a abordat iar:
-E greşeala dumnevoastră, doamnă! Dacă nu aveţi nici bon, cum să vă credem că aţi cumparat de la noi?
-Domnişoara trebuia să-mi dea restul, o ţin eu pe a mea. Dacă a văzut că sunt cu gândurile aiurea, de ce nu m-a strigat după rest?
-Dar aţi ieşit foarte repede din magazin, zice fata.
-Vedeţi, ma întorc eu triumfătoare spre omul de ordine, îşi aminteşte exact.
Iar către casieriţă:
-Oare cum am ieşit atâta de repede, cu copilul după mine, că nu m-aţi putut striga?
-Păi, nu-mi mai amintesc dacă mi-aţi dat 10 sau 50 de lei!
-Aştept aici până faceţi casa, zic eu. Sigur aţi bătut în casă corect! Stau aici până închideţi!
Deja oamenii de la coadă dădeau semne de nerăbdare, s-ar fi dus şi ei să prânzeasca acasă în Sfânta zi de duminică! Plus, cred, casieriţei nu-i plăcea reclama absolut gratuită pe care i-o făceam. A deschis casa, mi-a dat 40 Ron fără să zică nimic şi a trecut la următorul client. Triumfătoare, am luat banii, l-am salutat pe omul de ordine şi am părăsit, în plină glorie, magazinul.
Acuma, cam o săptămână, îmi fac cumpărăturile din altă parte.
Doar o saptamana? Si tu te alinti…
Nu puteai să spui că ai plătit cu o hârtie de 100 de lei? Nţ, nţ, se duce ţărişoara noastră de râpă!
@M3bis: Pun pariu ca din greseala a dat o bancnota de 50 de euro in loc de 50 de lei. Nu-i asa, ErRon?
@4mall: 500 ai spus?
Şi în urma lui ErRon, la aceeaşi casă, 5 minute mai târziu…
Julius: “Da, doamnă, am plătit cu o bancnotă de 200 şi am uitat restul. Cum ce am cumpărat? Nu se vede, doar îl ţin în braţe. Da, ursuleţii de pluş sunt febleţea mea. Atât de mult m-am grăbit să vin să recuperez banii, că nici n-am avut timp să-i cos numele cu aţă roşie. Dar îl cheamă Martinel. Martinel, ia spune-i tu doamnei casieriţe să ne dea banii înapoi! Mor-mor-mor!”
Bine macar ca a putut copilul sa invete o metoda rapida de a face bani, caci cu dragostea de glie e mai coplicat =))
@ErRON
Tu te-ai crezut la Caritas, lași banii acum și îi iei peste un timp de 8 ori mai mult, nu? de aia restul de 5 lei a devenit 40 😀
@Cms: Martinel?:D
Exclus! Maximus, Scipio….generali romani, califi, sultani, imperatori…
cam asta ar fi aria onomastica!
ce prezenta de spirit a avut ErRon! well done!
@aisha: Hannibal ar trebui sa-l cheme pe ursulet. Hannibal, fiul lui Hamilcar Barca din Cartagina, cel care a bagat spaima in romani, care ataca cu divizii de elefanti. Am vazut eu intr-un filmulet ca lui Julius ii este teama de ursuleti.
Aisha, Ciprian: =))
Bàrbatà femeie d-na ErRon !
Sigur nu era aceeasi casa, casa asta unde m-a somat, acu’ vreo doua zile sa-i dau alta hartie de 1 leu in locul uneia din cele doua pe care i le inmanasem, dimpreuna cu o moneda de 50, pe motiv ca nu stiu ce franjuri nu-i placeau la ea si “ia uitati-va cum arata”. Ca nu era o blonda la casa, era un blond.
Am ramas ferma pe pozitie :”Si care-i vina mea ca nu va convine? Asa am primit-o si eu!”
Casierul, superior, impingandu-ma usor din fata tejghelei: “Lasa, doamna, ca o sa pun de la mine!”
“Du-te-n ma-ta!” in gandul meu. “Pune!”
Nici eu nu mai cumpar apa de acolo. Cred ca tot cam o saptamana.
Sechele din comunism cand era bine sa ai o relatie tovaraseasca cu vanzatorii. Nu au decat sa se supere. Clientul e stapanul. :))
deci o saptamana esti in spam la profi=)) =))
@ErRon: Exista camere de supraveghere care stau “geana” pe casierite ( cel putin asa se intampla in reteaua de super-hyper-mega market-uri pe unde am lucrat eu in tzarisoara. Deci, daca fatuca nu-ti returna banii, puteai cere sa se vizioneze caseta etc. samd, oricum, pana la urma puteai sa ii recuperezi. Ideea e ca trebuie sa fii cu ochii’n zece, se pot produce o multime de erori (IT-ul e de vina de obicei! :d ), de exemplu, caz concret acum trei saptamani (in FRANTA, la Carrefour): cumpar neshte maruntisuri, plus cinci doze de bere pt. barbatu-meu, la casa nu bag de seama ca era cam mare totalul (no, eram ocupata cu palavrageala, faceam cumparaturi impreuna cu o stimata doamna ), platesc cu cardul, ajung acas’ si recitesc bonul: plm, platisem 5 euro pe o doza de bere, adeca 25 de iepuroi pe cinci doze. A doua zi, termin treburile la serviciu, si ma prezin la aia , la Carrefour, la “Accueil”: ii explic cocoanei in doua vorbe ca nu-l iubesc atat de mult pe barbatu-meu incat sa-i cumpar bere de cinci euro jumatea de litra, ii dau bonul, aia il ia, se duce nu stiu unde , apoi apare ,scrie ceva intr-un registru, face pe calculator o operatie de scadere, ma pune sa semnez in registru si imi da banii. Fara certuri, urlete sau alte chestii neplacute…
@Stephanie: Asa ceva n-ai sa vezi niciodata în România! Indiferent de hipermarket! :))
Că tot mi-am adus aminte (dom’le, ce text putea să iasă de aici!), acu’ vreo câţiva ani):
Iau un taxi, de la serviciu spre acasă, orele fiind înaintate sau plouând, nu mai ştiu exact.
Dau să îi înmânez onor’ taximetristului contravaloarea cursei (plus bacşiş până la suma rotundă, evident!)
Numai că erau doar monede. Muuultee monede. Nicio bancnotă.
Se uită sictirit. Zice: “P-ăştia să-i daţi de pomană la metrou!”
“Uite, că chiar aşa o să fac!” Deschid portiera, ies, trântesc portiera!
Ăla pleacă în trombă! Da’ neplătit! Dacă nu i-a plăcut monezile mele…
Brava, ErRon! Ai facut DC-ul mandru de tine! Alta mai bleaga s-ar fi lasat pagubasa si iete ca ar fi gresit. 🙂
@N.A.: Deci nu pot pentru ca sa-ti spun cat am fost de mandra de mine, cum mi-a crescut stima de propiu-mi sine, ca fasolea pusa la infoiat!:)
Multumesc tuturor pentru suport si inurajari!:D
Poate nu ma credeti, da’ in drum spre magazin, si asta mi-a trecut prin cap: i-auzi, blonda, sa fraiereasca o sindicalista DC!
@Insignifianta: Ţ-ţ-ţ! Să dai tu ţeapă unui biet taximetrist! =))
un text despre civilizatie…
@ErRon: =)) Curat sindicalista! =))
@ErRon – Acu’ imi veni o idee – te vei imbogati pe-aci! Unii dintre noi au de recuperat diverse premii de la Julius. Cat ceri sa te angajam recuperatoare? :))
@N.A.: =)) Ma bag si io, ca si io sunt bataioasa! :)) Si unde nu reusesc cu kalasnikovu’, sa veeezi ce e la guraaaa meaaa… :))
@Signi – Bun, ne facem o retea de recuperatoare! Simt ca vom avea succes. Si banii vor curge garla, la cate datorii are Julius :)) Numai daca ne gandim la felicitarile nelivrate…
@N.A.: Mai ales alea sincere! 😀
Gata, feteleee, mi-am pus camuflarea pe mine! :))