Remusică, un om de litere |
Julius Constantinescu
Remusică se aciuase pe lângă revistele lui Mircea Dinescu, unde îndeplinea funcţia de om bun la toate: mergea după ţigări şi bere la magazinul din colţ, spăla cănile de cafea, făcea curat prin redacţie şi, până am început să-l bănuim că ne scuipă în mâncare, cumula şi funcţia de bucătar. În schimbul acestor servicii, ocupa o cămăruţă aflată deasupra birourilor şi mânca în redacţie, împreună cu ceilalţi angajaţi.
O vreme, Remusică s-a mulţumit cu acest statut modest, dar care îi aducea totuşi, fără un efort considerabil, siguranţa unui pat şi a unei mese zilnice. Până când, într-o zi, Remusică a decis că e timpul să facă saltul de la statutul umil de om bun la toate la cel de redactor. Sens în care s-a hotărât să se înscrie la facultatea de jurnalism.
Cum porţile universităţilor de stat îi rămâneau închise, câtă vreme acolo se intra cu examen, şi facultăţile particulare depăşeau cu mult posibilităţile lui financiare, Remusică s-a înscris în anul I la Universitatea Media, unde nu trebuia să plătească nimic în primul an. Din anul II, însă, taxa sărea de 1.000 de dolari – dacă renunţai, trebuia să plăteşti primul an. Dar, cum Remusică nu era omul care să se-ncurce în amănunte, a început să frecventeze cu entuziasm cursurile acestei facultăţi unde, în primul an, nu trebuia să plăteşti nimic. Pe măsură ce Remusică acumula noi cunoştinţe la facultate, începea să-şi neglijeze tot mai mult sarcinile la revistele lui Dinescu. Cu cât se simţea mai pregătit profesional, cu atât accepta mai greu să le cumpere ţigări redactorilor care nu-i erau cu nimic superiori.
Între timp, dinspre Universitatea Media au început să ne parvină ştiri despre Remusică: am aflat că era redactor de bază la “Aspirina Săracului” şi “Plai cu boi”, că se întâmpla adesea să-i scrie editorialele lui Dinescu, când n-avea poetul chef de scris, că se bătea pe burtă cu Ioan Groşan şi Mihai Pelin, şi tot aşa.
Într-o bună zi, fără nici o explicaţie, a dispărut fără urmă şi nu s-a mai întors niciodată.
De atunci, l-am mai văzut o singură dată: era un soi de reporter la ProTV, Mircea Dinescu făcuse un accident de maşină, undeva pe la Cernavoda, şi Remusică ajunsese primul. În direct, la ştirile de la 5, Remusică a început să urle fericit în microfon:
- Bună ziua, Andreea! Poetul Mircea Dinescu a provocat cu puţin timp în urmă un accident rutier. Stăm de vorbă chiar cu el: bună seara, domnule Mircea Dinescu!
În direct, la ştirile de la 5, Dinescu a dat o scurtă declaraţie:
- Te bag în p… mă-tii.
În colecţia “Angajat la Dinescu” au mai apărut:
Cum am învins Bucureştiul la Waterloo
Grătaru’ lu’ Dinescu

Twitter
Facebook





7 Mai 2011 la 11:16 am
Ce-i aici, reglare de conturi?
7 Mai 2011 la 11:47 am
Câtă invidie, bre!
7 Mai 2011 la 11:48 am
good laugh, there.
7 Mai 2011 la 12:26 pm
un om de litere și semne de punctuație
7 Mai 2011 la 1:09 pm
Ce vrea sa insemne apropoul cu taxa aia, in progresie aritmetica; de la moca, la 1000 de dolari si tot asa…?
Caci tocmai ce ne linistisem, trebuia sa spargem doar 10 euro pentru a ne vedea semnatura pe Walk of DC.
7 Mai 2011 la 1:33 pm
Ce destin crud: fraxu’ geaman a intemeiat Roma, iar el a ajuns sa-i cumpere tigari lu’ Julius. Parca n-ar fi supt de la aceeasi lupoaica…
Si Dinescu, auzi la el cata rautate, sa-l bage-n…
7 Mai 2011 la 1:37 pm
Si camaruta aia? Cine sta acum in ea?
7 Mai 2011 la 1:42 pm
Şi s-a dus Remusică unde l-a trimis poetul?
7 Mai 2011 la 2:35 pm
Vorbesti serios? asta-i poveste adevarata??!!

Maine-poimaine l-oi vedea ca are emisiune proprie cu porno-asistente proprii…
7 Mai 2011 la 2:37 pm
he he hee! nu stiam faza finala!
(desi pe fiecare metru patrat gaseai cel putin 3 scrumiere pline cu chishtoace, oriunde te uitai). Domnii muzicieni il iau in serios si coboara la parter, unde era sala de asteptare a unui cabinet medical si incep sa fumeze niste toscane de-álea fara filtru si sa poshtesca o sticla cu ceva. Unu’ din ei isi adusese si tuba cu el, sa mestereasca ceva la ea … Si toti pacientii aia, pensionari, cum se holbau la ei, shocati! Absolut suprarealista faza! Pe urma, ala care mesterea tuba, a suflat in ea, de proba!
A iesit doctorita din cabinet, plina de draci, le-a zis sa se care imediat, i-a facut betivi ordinari. Mambo Siristii au replicat decent: “suntem artisti, doamna!”

eu imi amintesc de o alta faza cu Remusica si cu lautarii de la Mambo Siria, care, la un moment dat, in timpul unui turneu prin Capitala, au fost parcati de Dinescu tot in faimosul edificiu din C-tin Daniel: defectul de Remusica le-a zis ca nu au voie sa fumeze in nici o incapere, ca e cladire istorica
In final, s-au intors in cladire si au inceput sa-si palmeze tigarile la etajul 1, in fata redactiei de la Dilema Veche
7 Mai 2011 la 2:39 pm
@sebra: Saracu’ Remusica , intepeni pe Goagal Map , tot cauta directia
face orice sa-l multumeasca pe poet !
7 Mai 2011 la 3:04 pm
Nu stiu cine e Remusica. N-am avut, vreodata, acces in sferele inalte populate de jurnalisti. Probabil nu m-am straduit suficient. Promit sa ma informez temeinic, dupa care sa comentez in cunostinta de cauza.
7 Mai 2011 la 3:08 pm
Se vede treaba de ce n-am avut acces: popu-larea anumitor sfere cere mare atentie la fentarea caderii in capcana moderarii. Greseala de incepator!
7 Mai 2011 la 3:27 pm
La o asa atitudine oportunista, replica a fost “colorata”, dar destul de blanda!
Realitatea TV a avut o transmisiune de la conacul de la Cetate al lui Dinescu, cu niste imagini cu iezi(hraniti cu biberonul de stapan, in direct) si cu diverse retete gastronomice traditionale( in stilul vechilor boieri, cum zicea el). Ii place sa faca spectacol si are o naturalete si un farmec care altora, care apar “pe sticla”, le lipseste. Spontaneitatea lui e pitoreasca, ca si formatia aia Mambo Siria. Nu stiu ce caracter are dincolo de ecran, dar pare ca a stiut permanent sa aterizeze ca felinele, indiferent de situatie.
7 Mai 2011 la 3:58 pm
Concluzia mea este ca numai 4mall e inca de la inceputuri comentator fidel pe aici (vezi articolul din aprilie 2009 Gratarul lui Dinescu). Pe atunci nivelul comentariilor era: Foarte tare, frate!
7 Mai 2011 la 4:35 pm
@sendroiu: pe asta n-o stiam. poate scrii odata si despre astea.
7 Mai 2011 la 4:41 pm
@Delia: Foarte tare, soro!
7 Mai 2011 la 4:41 pm
7 Mai 2011 la 4:46 pm
@Stephanie: Tu n-auzi mai ca i-a scuipat in mancare?
7 Mai 2011 la 4:46 pm
@Stephanie: sincer, cred ca mi-a scuipat in mancare
7 Mai 2011 la 5:04 pm
@4mall: asta da sincronizare!(sectiunea” scuipat sincron”
@Stephanie: nu l-a respectat!
“Cu cât se simţea mai pregătit profesional, cu atât accepta mai greu să le cumpere ţigări redactorilor care nu-i erau cu nimic superiori.”
asta-i adevarul nu ce au zis ei sincron anterior!
7 Mai 2011 la 5:04 pm
@JULIUS: Poate pana sa aflati, asta era ingredientul secret de facea mancarea asa delicioasa
7 Mai 2011 la 5:06 pm
Cum il cheama pe micul Cosette? Ca pe frac’su lu’ Nila din Morometii?
Ca nepoata-mea cica a fost colega cu el la jurnalism. De-aia rupe si ea inima targului, in presa! Da asta-i a dracului, nu strange scrumiere de pe masa, nici moarta!
7 Mai 2011 la 5:08 pm
@Delia: si ii si imuniza ca saliva contine anticorpi!( bine risca sa-i si imbolnaveasca, dar ce conta…
7 Mai 2011 la 5:14 pm
da cu Remusica de la Cluj n-ai nimic de scris, Julius?
7 Mai 2011 la 5:27 pm
@aisha: Normal.. pe de alta parte, daca analizam textul lui Julius putem vedea ca abia dupa plecarea lui Remusica redactia nu o mai ducea asa de bine…
7 Mai 2011 la 5:52 pm
O chestie oarecum asemanatoare s-a intamplat la “Junimea”acum peste 100 de ani.
Era nea Costache,om in varsta,pe post de portar-neremunerat !
Odata un vecin trece pe la el si are loc urmatorul dialog:
-Bine nea Costache,dumneata om cu pamant,cu pensie buna,sa te angajezi portar…
-Da’ ce are ?
-Pai adica sa ma scuzi,tot sluga,la varsta dumitale !
-Pardon stimabile,Costache nu e,n-a fost si nu va fi vreodata sluga !
-Da’ atunci ce esti omule ?
-Intelectual ! Am zis !
7 Mai 2011 la 5:58 pm
@JULIUS: Iulius , deci ti-a scuipat in mincare , iar acum nu mai stie nimeni nimic de el ….. Ce-ai facut cu bietul crestin ?
7 Mai 2011 la 6:03 pm
@Delia: Oare de ce?
Eu stiam ca-n caz de naufragiu, sobolanii sunt primii care parasesc corabia…Nu ca ar exista vreo similitudine intre comportamentul lui Remusica si al unor biete rozatoare!
7 Mai 2011 la 6:40 pm
@JULIUS: aia a fost o zi f misto, dintr-o perioada f mishto, in felul ei … o sa povestesc fazele din ziua aia, da’ o sa le scriu ca pe un fel de comentariu la postarea asta, fara prea multa cosmetica … si trimit pe mail
ps: tu trecusei in ziua cu pricina pe la redactie, te-ai kkt & pe urma te-ai carat cu pirca la carciuma aia cu vita de vie, nu mai stiu cum se numea … imi amintesc ca barmanitza era o blonda cu tzatze importante, semana cu Amanda Lear in lumina de acolo … aveau si un acvariu, parca …
7 Mai 2011 la 6:56 pm
@sendroiu: da, epice, ţâţele alea atrăgeau muşteriii ca un magnet
7 Mai 2011 la 7:10 pm
@JULIUS: da’cum se numea carciuma? mi se intampla din ce in ce mai des sa uit numele carciumii, chiar daca imi amintesc despre barmanitele sau chelneritele de acolo … sper ca nu ma paste vreun Alzheimer …
7 Mai 2011 la 7:28 pm
@sendroiu: Decât Alzheimer, mai degrabă Parkinson, ştii vorba aia, mai bine vărs juma’ de pahar decât să uit unde-am pus sticla!
7 Mai 2011 la 8:03 pm
Da’ a absolvit sau nu? Scoala aia la care plateai dupa….
7 Mai 2011 la 8:26 pm
@sendroiu: Aquarium
7 Mai 2011 la 8:52 pm
@JULIUS: da, mah, Aquarium! ce memorie de balena ai!!
7 Mai 2011 la 8:53 pm
@sendroiu: intotdeauna retin lucrurile frumoase
7 Mai 2011 la 9:02 pm
@Julius & sendroiu
Ce-ar fi sa puneti mana sa scrieti cate un text despre Aquarium, nu sa va radeti in barba numai voi doi! Eu, cel putin, ma simt frustrata!
7 Mai 2011 la 10:46 pm
Are dreptate ErRon! Si despre tatele chelneritelor, banuiesc ca si domnii de pe-aci se simt frustrati..