La o premeditare, cu amicul Interlopul
Ovidiu Eftimie
Parchez într-o zi în faţă la “Tâmpla Spartă” şi sunt luat la întrebări de un cetăţean ce urmărea plictiseala de pe stradă de la un balcon. “Auzi, vezi că tura trecută când ai parcat aici mi-ai spart o bucată de alee cu o roată. Am şi poze. Ia zi, cum rezolvăm?”.
Încerc să-l lămuresc omeneşte, apelând la cunoştinţe de matematică elementară. “Maestre, maşina mea are 800 de kile, astea înseamnă 150 de kile pe-o roată. Cum e şi-n pantă, greutatea se deplasează aşa că mai mult de-o sută de kile n-aveau cum să fie. Dacă e aşa, aleea ta putea fi spartă şi de un individ nu foarte gras”.
Cetăţeanul însă insista cu negocierile, că el are poze, că trebuie să rezolvăm, că alea, alea. Am apelat din nou la matematică. “Dom’le, îţi trebuie o cană de ciment să-ţi repari aleea, un sac de 30 de kile costă 15 lei, dacă-ţi dau un leu ai şi manopera inclusă în preţ”. El, nimic. I-am atras atenţia că preşedintele ţării noastre a cerut să avem încredere în instituţiile statului – deci, dacă tot are chef de despăgubiri, n-are decât să apeleze la sectorist.
Nici asta nu l-a convins, aşa că l-am lăsat să comenteze şi m-am dus să beau. Înăuntru, la o masă, amicul meu Interlopul e dezgustat de omul de la balcon. “Cine, mă, Sorin? Plm, ăla-i prost. Dă-l dracului, a făcut un vagon de bani cu nişte afaceri prin Bran, acu’ tot încearcă alte chestii. Păi nu l-am rezolvat eu să-şi obţină aprobările de la vecini pentru căcatul lui de spălătorie auto? E fostul cumnat al lui P…, se crede şmecher. Dă-l dracu’”.
Doar că amicul Interlopul, pe măsură ce-şi umplea burdihanul de bere, se încingea tot mai tare. “Auzi mă tupeu la el! No, las’ că trece pe-aici, că aici îşi face veacul, să vezi ce ţi-l iau eu la discuţii”; “Cum mă, aşa ţi-a zis? Flotări îl pun să facă, plm, în loc să-şi vadă de ale lui el are probleme de parcare?”.
Orele treceau, halbele se tot schimbau, iar destinul omului de la balcon părea bătut în cuie. Pe la momentul când ajunsese la “să vezi ce ţi-l dau cu capul de bar, şi-aşa mi-a trecut umărul”, Sorin de la balcon nu venise şi m-am cărat că pe mine încă mă durea umărul şi chiar n-aveam chef să-l ajut când, inevitabil, urma să săpăm pe sub dealuri prin Moldova să-l punem pe un gagiu care m-a întrebat dacă nu i-am rupt o piatră de pe alee.
@Indragitule: Vina iti apartine in totalitate. Cine naiba te-a pus sa te duci la academia Tampla Sparta cu masina, stiut fiind faptul ca cititul cartilor de acolo e incompatibil cu sofatul?!?! A fost semn divin, Dumnezeu are metodele lui nebanuite de a aduce la turma oita ratacita 😀 =))
Problema nu e că se duce la băute cu mașina, ci că se întoarce de acolo tot cu ea. La volan! Alooo, sectoristuuuu’!
Bre, pai cum sa spargi bordura? Scripcaru ce zice?
“E foarte simplu!” trebuia sa-i spui; “de-acum vom schimba denumirea din ‘Tâmpla sparta’ în ‘Aleea sparta’ si am rezolvat-o! Elegant!” =))
Deci unde l-ati ingropat pe amarat ?
“Maestre, maşina mea are 800 de kile, astea înseamnă 150 de kile pe-o roată” – va sa zica, 200 de kile se distribuie pe roata de rezerva? 🙂
Sau aveai si bicicleta in portbagaj??
O da, articolul asta chiar ma ajuta. Vecinul de langa are bordura sparta si insista ca e vina mea. 🙁 Acum mai ramane sa vad la ce Interlop ma plang. 😀
@sendroiu: Eu inclin sa cred ca Indragitul daduse o tura prin interiorul institutiei inainte sa aiba loc dialogul evocat 😀
@sendroiu: Autorul nu precizează dacă mașina are 800 de kile înainte sau după vizita lui la ”Tâmpla spartă”. Că bănui că nu stă chiar pe sec acolo. 😀
Daca se sparg bordurile asa de usor acolo, atunci, cum naiba se sparg tamplele?
@silavaracald: Da’ nici nu bea hidrogen sau heliu! =))
Eftimie, ori la Tâmpla Spartă se fac cursuri de exprimare în stil mafiot, ori Julius exagerează, pentru că lucrurile pe care le spui mi se pare foarte asemănătoare cu cele spuse în recomandările astea de seară 😉
@sendroiu: Poate de-aia nu m-a crezut f.tui. Câteva ore mai târziu ar fi fost de acord cu orice calcul matematic dar, din păcate, era câteva ore prea târziu.
@eftimie: e posibil, desi eu zic ca ai recuperat foarte bine la fraza urmatoare, care mi s-a parut mega convingatoare: “Cum e şi-n pantă, greutatea se deplasează aşa că mai mult de-o sută de kile n-aveau cum să fie”
Avocatii companiilor de asigurari trebuie sa-si ia notite … 😉
Totusi, desi este periculos sa nu fii de acord cu doftorul, in favoarea scriitorului, dar adevarul trebuie sa primeze, asa am invatat eu la gradinita: argumentul profesorului Eftimie este bun, caci:
– incerca sa-si pacaleasca adversarul, prin calcule eronate in favoarea lui, ceea ce a mers
– daca nu mergea, si balconagiu ala profesionist ii zicea ca a gresit la calcule, Eftimie il zdrobea – “Asculta, corigentule, era o figura de stil, una la mana, doi eu am facut matematica. Ia zi cat fac [Eftimie, pentru ca te ajut pune si tu aici o intrebare grea, ca eu nu stiu, de aia cu daca acceleratul pleaca la ora cutare si la macaz nu stiu ce, care ajunge primul daca pleaca si Tanta cu Tico…].. .stii? Nu stii, loaza!” Si tot il baga in galeata.
are stil profesoru
Eu nu l-as mai lua pe Indragit la bani marunti despre cate kile avea exact maisna pe roti si alte prostii de-astea. N-auziti ca se cunoaste cu interlopi?
Eu am intrat pe DC sa vad daca nu cumva a postat Remusica un drept la replica si cand colo, ce vad? Doc da meditatii la matematica…
Aleea mea e bine. Nuuu, nu, nu doresc sa vizitez dealurile Moldovei. 🙂