Întâlnirea de la miezul nopţii, cu DJ Cotco
***
Şi băieţii plâng câteodată
***
Noapte bună, Bucureşti! Noi ne culcăm acum, că de mâine ne trezim devreme.
***
Şi băieţii plâng câteodată
***
Noapte bună, Bucureşti! Noi ne culcăm acum, că de mâine ne trezim devreme.
Noapte bună, prieteni! Oriunde v-aţi afla sau oriunde aţi picat!
P.S. M-am rasucit! Nu mergea, la final, chiar =)) Mai bine cred ca da un 🙁
Ca nu se stie cand ai nevoie de un O:-)
>:)
am vazut un comment pe FB – Renuntati la doliu! Craiova nu moare nicioadata!
Nu mor Leii cand vor cainii!
@V3nt0R: e cam albastru avatarul tau!:D
Niciodata, am zis!
Primul clip e de la meciul Craiova-Dinamo 0-4, 4 goluri Ionel Ganea sau de la ultimul meci cand v-am batut cu 2-0?
@Ciprian: e de la dinamo – craiova 2-0, vezi golurile in ultimul clip.
Sa aveti si voi o bucurie. Din mila lui Borcea ati castigat.
P.S. Mi-a placut mult muzica! MAXIMA! 😉
@Ciprian: lasa, ma, ca acu’ aveti iar 3 olteni in echipa. va mai trebuie inca vreo 4-5 si luati iar campionatu’.
Si mie mi-au placut melodiile. Si mi-au placut si clipurile. Multumim, DJ Cotco! 😛
ce frumos era odata…:P
@Radu: Ah, Raduleee, ce-mi place cand te vad in poza! Comenteaza si tu, bre, mai mult, ca poate imi vine si mie mai multa inspiratie! =))
@Julius Daca nu fug din cantonamente. :))
La stema aia cu leul albastru s-a revenit dupa meciul asta:
http://www.youtube.com/watch?v=4SdFW21pxHs
Dupa calificare, au avut tupeu sa renuntza la stema aia de club sportiv comunist si au purtat-o la asta, cu leul.
Pe Dinamo, in schimb, a prins-o revolutia cu steagu roshu pe stema 🙂
si asta a fost un meci de neuitat:
http://www.youtube.com/watch?v=FHNondRJZuc&feature=related
@sendroiu: Ia uite, bre, că şi Doc e d-al nostru! Băă, speranţa e la noi! Moare numai dacă o lăsăm ultima! =))
“A fost un prag sonic spart, acolo, la Craiova…o mare de căciuli! Meciul a picat într-o zi de primăvară, dar ÎN PRIMA ZI DE PRIMĂVARĂ!…oamenii erau încă îmbrăcaţi gros, cu paltoane, cu căciuli…da’ au aruncat cu ele-n sus, de s-a făcut întuneric la un moment dat…” iar în faţa hotelului Jiul să nu mai zic ce s-a-ntâmplat!=))
Păi, daaa, cum de s-o fi întâmplat să semnez condica şi la meciu’ ăsta? 😀 Adică, ştiu cum, că am plâns noaptea întreagă şi-a doua zi, mama a venit cu biletele în dinţi şi şi cu autografe de la Geolgău şi Balaci! Că-i prinsese în cabinet la nu ştiu ce dom’ doctor profesor, când umbla ea după analizele neamurilor, prin spital şi au semnat, oamenii, ăia, mai mult de frică, cred, când au văzut-o ce ditamai asistentă de laborator era! =))
@sendroiu: La ăla cu Bordeaux, parcă nu fui! Că nu-mi păru’ aşa important, ori n-avuse mama bani de bilete, nu mai ştiu exact! :))
@Insignifianta: doamna as comenta si de obicei comentez, dar cand vine vorba de Craiova…pur si simplu raman fara cuvinte. 🙂
Un stadion in flacari.
E ca Pompei, orasul care nu a vrut sa moara!