Concurs: câştigă-l pe Tatalor, tata zmeielor!
Am ajuns şi la ultimul zmeu – Ăl Bătrân, Tatalor, sau, cum i-am spune ziariştii sportivi, Zmeone. Le mulţumim prietenilor de la Siemens fiindcă au înţeles că atenţia unor loaze ca voi pentru proiectul Victoria 20.20 se captează cu premii cool, nu cu articole despre tehnologie (păcat totuşi, fiindcă Julius e inginer şi suntem siguri că ar fi putut să scrie ceva foarte documentat pe tema asta).
Şi acum, tema de concurs: relaţiile în oraşele mici. Puteţi să răspundeţi la orice întrebare legată de acest subiect. De pildă, unde ai putea să minţi într-un oraş mic că ai fost şi să nu afle nevastă-ta în următoarele 10 minute? Sau: cu verişoare de la ce grad în sus e în regulă să te cuplezi? Pe soţie o ştiţi cumva de când era la grădi şi-i trăgeaţi şuturi pe motiv că voi eraţi deja în clasa a doua?
Aveţi tot week-end-ul la dispoziţie. Câştigătorul lui Tatalor va fi anunţat luni.
în orașele mici e nasol că doctorul care a asistat la nașterea ta, cel mai probabil, te va ajuta și pe tine să naști
@stalker: Macar atunci cand nasti, nu esti complet dezbracata ca atunci cand te-ai nascut :)) In plus, te stie din toate unghiurile, ca doar te-a evaluat. Asadar, sa nu ne panicam!
Doamnelor, există și posibilitatea să te naști într-un oraș mic și să fii bărbat. 😀
Intr-un oras mic exista riscul de a nu fi sigur ca nu cumva iti (insert word here) vreo ruda necunoscuta .
dureros e că eu am constatat asta în calitate de bărbat 😀
@stalker: Ăsta-i efectul orașelor mici: te zăpăcesc, pur și simplu! =))
De ce nu ai nevoie in orasele mici nici de facebook nici de twitter pentru socializare:
-daca toti iti stiu mutra si constata schimbarile (ex. ochi invinetiti) in timp real de ce sa pierzi timpul cu sedinte foto noi si dese care oricum nu pacalesc pe nimeni.
-toti stiu tot despre relatiile tale; de cele mai multe ori stiu mai multe chiar decat tine
-toti iti stiu cercul de apropiati (nici macar cei inchipuiti nu scapa)
-toti iti stiu preferintele muzicale. Si tu pe ale lor. Sau le afli dureros de repede.
-like-ul si unlike-ul (de exemplu, sarutul / primirea unui par pe spinare) se primesc fara sa fi nevoit sa te loghezi. Timpul astfel castigat poti sa-l folosesti pentru a incerca mai multe / a ajunge in timp util la dispensar.
-“urmaritorii” sunt permanenti si n-ai nevoie sa te milogesti sa te urmareasca. Poti incerca sa te milogesti sa NU te urmareasca… daca vrei sa faci un studiu privind psihologia inversa.
-Nu trebuie sa lasi mesaj de genul: “acum sunt la buda” pentru ca toti vor sti in secunda de dupa ce ai tras apa, deci nu conteaza din ce parte bate vantul.
-Nu apuci sa scri un mesaj de genul: “sunt la bere cu baietii”, ca nevasta e la usa crasmei cu un “unlike” in mana.
-In general, daca ai incerca un “live text” despre viata ta in acea comunitate ti s-ar reprosa: “uite, asta ne crede prosti de ne pune subtitrare”
In orasele mici avantajul e ca nu ai cum sa te ratacesti…
Unde poti sa minti ca ai fost si sa nu afle nevasta in zece minute?
La ferma primarului din P…..u, unde (cica) s-a rasturnat Roveru si l-au tras unii cu caii din sant. Abia dupa ce s-a facut dimineata si am vazut masina, mi-am dat seama ca singurul loc unde e noroi de culoare rosiatica se afla exact in punctul cardinal opus si acolo nu este decat o singura casa, a celei mai vestite…a celei mai vestite. Nu mi-a fost ciuda ca a fost acolo. Mi-a fost ciuda ca mi-a luat 6 ore pana am aflat. Nici nu mi-a pasat ca aia parcheaza masina in fata politiei, cand vine la centru. Nici politiei nu i-a pasat ca am jucat X si 0 pe capota ei. Deci, orasul mic are magia lui. la Bucuresti nu puteam face asta.
@Lecteriţa: S-a răsturnat Roverul? Unde? La Caracal? 😀
@Arsulici:
Nţ ! La Răstoaca!
În orașele mici există avantajul că plouă peste tot simultan și uniform, nu ca zilele trecute, când speram la o ploaie, ca nori erau, dar de plouat a plouat doar în Militari… 😀
intr-un oras mic as fi avut pana acum cel putin un like
Cat de mic? Care e limita? Superioara nu aia inferioara!
orasele mici n-au vinclu
In orasele mici , toata lumea stie unde face kk dracu’ ! 😀
intr-un oras mic, e greu sa agati fiind factor extern. toate se cunosc si ii stiu pe toti, de obicei o tipa ia cam toti tipii la rand, si apoi evaluzeaza perfomantele tipului si il gradeaza conform statisticilor dinainte bine stiute. ca strain, reprezinti un risc mare ( sa nu performezi). de obicei tipele care nu au bafta la tipii locali (low ranking pe aceleasi statistici, dar la tipi) agata straini.
i am a engineer
Partea mișto în orașele mici e că nu te iau dracii când trebuie să ajungi dintr-un loc în altul, dacă te interesează vreo gagică o poți căuta în maxim 3 cluburi, toată lumea iese la un singur mall și bârfa merge mai ușor, găsești cam tot ce există și în orașele mari, doar că în cantități și spații mai restrânse, aglomerația e în limitele îndurabilului, sunt mai aerisite, mai pitorești.
Partea nașpa e că nu prea vezi zmeie.
P.S. Nu vreau zmeu, pentru că am deja unul, iar două ar însemna perversiune.
@andryusha: Da, dar probabilitatea e de doar 50%!:D
@ErRon: Uneori, chiar şi mai puţin. :))
@stalker: Mai grav e atunci cand ginecologul mamei (care ii monitoriza sarcina) devine si al tau, vreo 17 ani mai tarziu… 😀
bine c-ati facut concursul acesta in mod discriminator. particip si io cu Cartierul Grigorescu din Cluj, sa compensez ca valoare de marime macar orasul din jurul reactorului de la Cernavoda, oras care a dat tarii ingineri vii (desi broscutele fosforescente s-au inventat in Padurea Feleac – adiacenta Cartierului Grigorescu din Cluj de catre un “ardelea” numit Aiacoboaiei, tatal fonfleurilor de presa pe langa care Zmeone se poate ascunde).
eu ma ascundeam excelent in Cartierul Grigorescu la Jardin – avand in vedere faptul ca nevasta era din Cartierul Manastur, care cartier l-a dat pe unicul Gheorghe Funar. in rest, nu conteaza gradul de verisorenie cata vreme nu te prinde unchiul sau matusa.
În oraşele mici, profa de biologie a lui bărbată’tu este şi profa de biologie a lui fii’tu, şi asta nu-i chiar mişto când bărbată’tu a găsit de cuviinţă să-i facă cadou o jerbă şi hoaşca aia bătrână să-l ţină minte o viaţă.
@sebra: =))
Da’ stiu ca sotul tau are simtul umorului!!!
Tre’ sa recunosti, nu-i un lucru care sa fie uitat, un asemenea cadou!!!:D
@sebra: A oferi o jerba e un gest comemorativ, nu?
Si dna inca nu decedase? Cata subtilitate, ce farsa!
@aisha: Nu decedase dar, probabil, se comporta
ca atarede parca! =))Păi dacă aia i-a cerut să vină cu un buchet de flori şi l-a tras de perciuni. Să-l ţină minte măcar :))
Bre, eu nu particip la faza asta pentru ca
m-am maturizathabar n-am cum e viata într-un oras mic. Va las pe voi sa câstigati deltaplanu’ asta! =))Nu e dreeeeept Săriiiiţi! Mânărie!
Fiindcă m-am mutat de atâţia ani dintr-un orăşel acum mă pedepsiţi?
Nu-i suficient că într-un oraş mare creşte riscul ca după 3 ani să nu ştii încă cum îi cheamă pe vecinii de vis a vis de pe palier (de rest ce să mai zicem) şi dacă intri cu unul una la aşternut să afli că e rudă (că deh şi tata/ ta-su a fost tot dintr-un oraş mic şi când a ajuns în alt oraş mic s-a cocoşit şi el un pic)?
E discriminare ca să nu ajung să-l iau pe Tatalor ca să am cu ce să-mi supraveghez colecţia botanică!
@Dan1:
Eu comentez pentru că nu vreau să creadă lumea că’s ofticată că n-am fost în stare să câştig un amărât de zmeu cu care nici nu am ce face :)) Da’ cunosc atât de bine oraşul mic şi oraşul mic mă cunoaşte atât de bine, încât nu mă pot abţine =))
Pe o bancă, în parc, doi îndrăgostiţi se îmbrăţişează. La un moment dat, lângă ei se aşează un domn, care o fixează cu privirea pe femeie. În cele din urmă, partenerul ei nu mai suportă şi izbucneşte:
– N-am mai pomenit atâta obrăznicie!
– Regret, nu vreau să vă deranjez, dar trebuie să-i cer nevestei cheia de la casă!
In alta ordine de idei, spectaculos imprimeul Zmeului no.5!
Pare un zmeu de colectie, foarte inspirat artistul care l-a decorat asa!
Mai-mai ca ma tenteaza sa particip la concurs! Rememorez momentul cand aveam vreo 4 ani si tropaiam in fata vitrinei unui magazin, care era inchis duminica, si urlam din toate puterile: Vreau papusa aia! Eu nu plec de aici fara papusa aia!
P.S.1 Nu-l vreau pe Zmeone, pentru ca sunt convinsa ca, undeva, acasa la unul dintre parintii care citesc DC-ul se petrece acum o scena similara : Mami(sau Tati, depinde de situatie), vreau Zmeul ala de 1 iunie!
Si cred ca un copil merita un astfel de cadou-surpriza de 1 iunie!:)
P.S.2 @V3nt0R: nu pot sa cred ca-l vrei pe Zmeone!=))
Zmeule, nu te vreau. Dar daca tu – in intelepciunea-ti recunoscuta – decizi sa vii la mine, promit sa ma port asa cum trebuie. Promit sa nu te doara.
@kilroy: M-ai convins! Vin la tine acum mai! Si mai am si niste prieteni, sper ca nu te deranjeaza daca vin si ei! Sunt cuminti, nu fac galagie, nu fac murdarie! =))
Ca sa nu credeti ca sunt vreun
etilistelitist de-ala, o sa va esplic, daaa? Deci niciodata dar niciodata n-am reusit sa ridic un zmeu! Pur si simplu, la mine n-a vrut sa se ridice! Ca sa nu credeti ca asa si pe dincolo! =))Ionel, elev în clasa a cincea, a citit de 17 ori “Scufiţa Roşie”, dar nu a găsit nici o asemanare cu filmul luat din biroul tatălui său.
@Dan1:
Noi nu credeam nimic, dar dacă spui tu că aşa şi pe dincolo, te credem pe cuvânt! =))
@RoseN: Nu ca tu ai avea de unde sa stii (ce film luase din biroul tatalui :)))
Revin cu o replica mai veche dintr-un mail: “si ce mai avea lupul mare, domnule povestitor?” =))
@sebra: Ca n-as vrea zmeul ala bre, la ce te-ai gândit? =))
@Dan1: Apetitul 😀
@RoseN: Destul de precoce, Ionelush!
@Dan1: Icar? Fraţii Montgolfier? Nici ei nu se pricepeau?!=))
@Dan1:
La zmeu, bre! Nu de el era vorba?? =)) =))
Eu știu un oraș atât de mic încât până și serverul de pagini de internet se ține pe balcon! Și toată lumea îl cunoaște pe băiatul care se duce să încarce ram-ul la servăria din colț!
– La trafic?
– La trafic, vecina! Ăla mic e bine? A trecut de 10 unici?
– Oho, e bine, bine, că mai intră și soră-mea de la Galați, de la vecini. Și știi? Ei sunt 12 pe scară!
@RoseN: Poate era ceva prea stiintific pentru el, ceva gen National Geo!:D
Poate daca proceda invers, daca se uita la film de 17!
In orasele mici e ca pe site-ul asta. Cand apare cate unul numai pentru praduiala, e vizibil de la distanta…
Iar diferenta este ca lui Toader ii poti lipi guma in cap.
Ma nu radeti ca si eu traiesc intr-un fel de oras mic, iar popa care m-a botezat pe mine a botezat-o si pe fina’mea si, probabil, o sa-l boteze si p-al meu :)) (Julius stie cel mai bine unde stau =)) )
Revenind la subiect, pot spune mai intai in ce orasele nu ar fi indicat sa te duci. Primul ar fi Baicoi. Chiar daca nu cunosti pe nimeni de-acolo, o sa ai impresia ca esti strigat mereu.
Alt orasel nerecomandat ar fi Fundulea, din cauza drumului anevoios pana acolo (yeah, right…).
Sa zicem ca ai cunoscut pe chatroulette (sau praz-roulette, varianta olteneasca) pe o fatuca din Booveni. Ea te-a invitat sa-i cunosti familia. Acum ce faci cu navasta-ta? SImplu! Ii spui ca te duci in Booveni sa-i vezi casa memoriala a lui Mititelu. Replica ei o sa fie “Iar te duci la Purcelul Rumenit, betiv ordinar ce esti?”.
Ajuns acolo, nu poti sa ratezi casa lui Mititelu. Daca esti fan Stiinta, probabil o sa-i scrii pe gard cu creta “Mititelu pleaca!”. Daca esti dinamovist, probabil o sa “transferi” niste gaini :))
Relaţiile într-un oraş mic se bazează pe respectul reciproc.
e bine sa locuiesti in orasele mici,si chiar sa te cuplezi cu o verisoara mai mult sau mai putin indepartata,tocmai pentru ca,exista cineva care sigur a patit-o inaintea ta si care probabil a si inventat un protocol pentru dupa,caz in care ar trebui tiparit si impartit din usa in usa(n-ar trebui sa iti ia mai mult d 10 min)si gata si scuza ptr sotie;)
aaa…si nici nu trebe s-o minti,ca in mod sigur si ea e verisoara cuiva si i-ar fi folosit alt’data;)
In orasele mici invitam ginecologul nevestii la botezul copilului. Si-l stim toti.
@eftimie – Tu candidezi la zmeu? :))
Eu vin dintr-un oras mic, asezat pe un relief alternant deal-vale, care determina impartirea acestuia in doua zone, intitulate simplu Zona Deal si Zona Vale. Acolo exista si o legenda a barfei: “Daca ai tras o basina in deal, in vale sigur se aude ca te-ai c…t pe tine.”
Treaba cu relatiile din cauza acestui sistem fulger de propagare a stirilor era de multe ori ceva de genul. X iese de la scoala cu Y si, avand cam acelasi drum, o conduce pana acasa. Pana seara, deja tot orasul stie ca “X and Y are sitting in a tree making L-O-V-E”. A doua zi, la scoala, X si Y,rosii pana in varful urechilor, neaga cu indignare zvonurile, dar acestea persista si mai abitir. Peste 3 zile, X si Y, ajunsi la capatul rabdarilor si capacitatii lor de a inota impotriva curentului, se cupleaza. Fenomenul trece neobservat: old news.
Istoria se repeta apoi de nenumarate ori, accidental ajungandu-se si la ceva relatii ilicite cu vreo verisoara de gradul n, pe care o vede o alta ruda de gradul nshpe cu inculpatul si mai-mai ca suna la politie, iscand oricum un scandal familial de proportii, in urma caruia unul din plozi este trimis la studii in alt oras, unde descopera viata in camin, fumatul si betiile crunte, terminate cu gasirea de persoane greu de identificat in pat a doua zi.
Daca se ajunge la casnicie intre 2 persoane din acelasi orasel, nevasta va sti toate iubitele dinainte ale sotului, iar de cate ori acesta va schimba un salut cu vreuna din foste, nevasta va remarca malitios: “Iar se da c..va aia la tine!” Barbatii, pe de alta parte, isi vor mai face din ochi complice la o bere sau se vor bate pe umar cu un “Bai, ce bunaciune era nevasta-ta in liceu!” Iesitul la bere se face numai pe baza de bilet de voie, in grup organizat (e nevoie de solidaritate) si numai atunci cand e vreun meci important si nevestele respira usurate ca nu trebuie sa asculte lamentarile si injuraturile sotului (“Fault in atac, bai, boule, acu’ nu fluieri, lua-te-ar muma zmeilor!” ) si ca se pot uita linistite la telenovela preferata. Asta nu ii va scuti pe barbati a doua zi de calsicul refren “In ce hal ai putut veni aseara! Iar te-ai imbatat ca un porc! Bla-bla-bla-bla-bla!” si vor trebui sa se pocaiasca aspirand in toata casa, batand covoarele si spaland vasele timp de o saptamana.
de ascuns, poti sa zici ca ai fost la service sa schibi placutele de frana… aveau aproape 1000 de km.
Orasul e atat de mic incat trebuie sa bei cu toata lumea. :))
@Ciprian: Și să plătești pentru toată lumea 😀
@N.A.: El ESTE zmeu!
@Arsulici: In orasele mici se bea la caiet. :))
@Ciprian: Eu credeam că se bea la cârciumă =))
În orașele mici dacă parchezi un Tico, atât farurile cât și stopurile sunt în afara orașului 😀
Asta e un concurs maraton! Sa vedem cine reuseste sa-l castige!:))
probabil cel/cea care merge ultim(ul)a la culcare 😀
Orasul mic este “pitzipoanca” satelor. Tot tzaranca dar cu aere.
În oraşul mic, relaţia dintre picioarele tale şi drumurile lui este mult mai prietenoasă, scutind astfel banii de bilete de autobuz sau, în cazuri excepţionale, de tramvai (metroul încă nu s-a inventat în oraşul mic).
Dar, asta, doar după ce ţi-ai făcut ucenicia şi stagiul pe străzile şi aleile dintr-un oraş mare. Ani buni, de preferinţă 20, ca să poţi aprecia apoi corect şi la adevărata lungime străzile şi aleile din oraşul mic, în care te vei întoarce, visând că într-o bună zi vei deveni cel mai cunoscut globe-trotter care va pleca dintr-un oraş mic şi va ajunge mai departe ca Badea Cârţan.
Deşi, nici opincile din ziua de azi nu mai sunt ce erau!
Pen’ce sunt la moderare? Sunt io, bre, Insi! De ce dai, mtreibissime, după mine, cu pietre? 😀
intr-un oras mic (sau in Berceni, tot aia) se afla si ce ai facut la Constanta (sa spunem)… Deh, lumea e mica si niciun oras nu-i prea mare sau indepartat cand consoarta vrea sa afle ceva!
În oraşul mic, taximetriştii sunt specialişti în găsirea celei mai lungi scurtături.
@borg:
=)) cu fiţe, bre! Aşa se zice acum!
Interesant că majoritatea marilor oameni s-au născut în oraşe mici.
@Serban: Sau sate. Mai mici sau mai mari, după noroc. Vorbind de oamenii mari români.
@Serban:
Interesant e că au şi început să recunoască asta. :))
@Serban Oamenii marisunt prea mici pentru orasele mari; nu-i remarca nimeni in orasele mari. In orasele mici se vad imediat.
degeaba v`a intrebat omul despre relatii, ca voi tot din ce stiti voi raspundeti (vezi ultimele 30 de comentarii ) =))
@Lepka: Ba, pardon! Eu am zis de relaţie! 😀
Intr-un fost sat, actual oras (titulatura obtinuta in urma unui referendum, la care toti tzaranii, cu mic cu mare, au votat sa se faca oraseni, singurul beneficiu fiind ala ca platesc impozitele la nivel de oras desi se spala la lighean si se kka in buda din fundul curtii), popa, barbat bine, asa , la vreo treișcinci de anișori, blond, par ondulat, pieptanat peste cap, trecea cam des pe la o tanara credincioasa, genul “bunaciune”, nevasta de TIR-ist. Babele se minunau de multimea pacatelor femeii, intrebandu-se adesea de cate spovedanii are nevoie sarmana incat preotul o serveste la domiciliu. No, dupa o vreme se prezinta popa la dispensar muscat de un caine, cerand sa i se faca un antirabic. Povesteste omul ca se intorcea de pe hotar, unde isi inspectase niste terenuri cultivate, cand, la intrarea in sat a fost fugarit, atacat si muscat de un caine. Desi cazuse de bicicleta, nu prezenta nici o julitura, singura problema fiind muscatura de la picior. In mod cu totul inexplicabil, asistenta medicala, vecina cu drept credincioasa abia isi tinea rasul. I se face injectia, pleaca popa in treaba lui. Dupa cateva luni, la Boboteaza, popa isi ia oamenii si porneste cu Crucea prin sat. Ajunge si la casa tinerei doamne, unde este primit cu bucurie de intreaga familie plus niste cumnati din alta localitate, aflati in vizita. Se pocnesc in frunte cu manunchiul de busuioc toti cei de fata, se canta “In Iordan…”, se da apa sfintita gazdelor, se incaseaza banii aferenti serviciului. TIR-istul il conduce pe popa catre iesire, spre poarta, in spate cantaretii bisericesti, femeia, neamurile, copii. Din fundul curtii se aude un latrat furios. Se aude din ce in ce mai aproape. Din ce in ce mai furios. Un ghem de blana tasneste printre toti si se arunca turbat pe preot. Pe faza, gazdoiul prinde bestia chiar cand incerca sa muste cu pofta din Prea Sfintia Sa si singura paguba a fost sutana, iesita usor zdrentuita din incident. In ziua urmatoare, barbatii satului discuta incidentul. Unul din cantori, un mosneag trecut binisor de optzeci de ani, care numa’ tacuse pana atunci, se scarpina ganditor sub caciula si zice: “bine ca n-o fo’ pe bicicleta parintele”!
@ Lepka Eu numai de relatii am zis. Dar pe DC e naspa daca scrii la subiect oricum!
Intr-un oras mic, cel care instaleaza Windows-ul e tatal lor.
1. intr-un oras mic daca trage cineva o basina o miros toti
avantajul e ca macar toata lumea stie cine-a tras-o
In orasele mici poti fi lejer un dement, pentru ca intotdeauna se va gasi un vecin care sa spuna la stirile de la ora 5: era un om tare cumsecade…
În oraşul mic în care am copilărit eu, un croitor şi-a pus pe firmă:
“Cel mai bun croitor din ţară”.
La puţină vreme, un alt croitor de pe aceeaşi stradă şi-a făcut o firmă nouă:
“Cel mai bun croitor din lume”.
Au tras obloanele amândoi pentru că a apărut un croitoraş cu firma:
“Cel mai bun croitor de pe această stradă”.
@Serban: Înţeleg de aici că oraşul mic în care ai copilărit tu avea o singură stradă. Pe care locuiau toţi locuitorii din acel oraş mic.
Prin deducţie logică, “Cel mai bun croitor de pe această stradă” a devenit şi “Cel mai bun croitor din oraş”.
Croitoraş, croitoraş, dar viteaz! =))
@Insignifianta:
Nu chiar. În oraşul mic există un conflict mocnit între străzi. Doar copiii îl scot la suprafaţă.
De exemplu, noi cei de pe Democraţiei (fostă Tăbăcăriei) ne băteam ca chiorii cu cei de pe Dobrogeanu Gherea (fostă Marghiloman). Şi i-am fi strâns de gât pe ăia de pe B-dul Lenin (fostă Păduchilor).
@Serban:
Deci eraţi trei găşti!
Ce nu înţeleg eu exact este dacă ăia de pe fostă Tăbăcăriei s-ar fi coalizat cu ăia de pe fosta Marghiloman ca să-i snopească pe păduchi sau ar fi combătut, totuşi, separat.
P.S. Da croitoraşu’, îi făcu haine noi şi împăratului de la voi din oraşul mic? Sau şi ăsta prefera să se îmbrace de la Rimcor Ex? 😀
http://www.telenews.ro/articol/catherine-de-cambridge-a-purtat-o-rochie-fabricata-in-romania-la-intalnirea-cu-barack-si-michelle-obama-4274.html
serios? avem si un comentator ‘zmeul tatalor’? eu ma las, daca e vorba de d’astea! :))
@Serban: Și corolarul e valabil, orașele mari dau oameni mici: Emil B, Urinel C. ….
@Arsulici:
Da’ ce, ăia-s oameni?
@Stephanie: Excelenta povestire!:P
Cata fidelitate!=))
intr-un oras mic toata lumea s-a iubit cu toata lumea ceea ce nu e un lucru rau pana la urma…..daca iti place de vreo fatuca totul e sa ai rabdare ….va veni si vremea ta=))
totul se ascunde chiar mai bine intr-un oras mic (sau, in cazul meu, sat). sunt multe lucruri care se intampla, la care nimeni nu ar indrazni macar sa se gandeasca. totul e chiar sa vrei sa tii totul secret… si sa sti unde sa te ascunzi :)).
si da, in orasele mici toata lumea e ruda cu toata lumea. chiar fostul meu prieten era var cu mine. doar teoretic… practic nu eram rude.
oricum, daca esti atent cand trebuie, n-o sa te plictisesti niciodata intr-un oras mic: vecini care sar gardul, femei maritate care se intorc la 3 dimineata acasa, domnisoare de 80 de ani care ar pune la coltul de rusine orice actrita p0rno, fetite de 13 ani care le pun la cotul de rusine, la randul lor, pe respectivele domnisoare… si multe altele.
stiu toate astea pentru ca si eu fac parte din cei care isi ascund relatia prin orasele/satele mici.
domne, viata la tara e atat de complicata ca Povestirile nu i-ar putea face fata niciodata, iar cancan-ul ar avea subiecte pentru totdeauna. 😛 (asa ca ziceti mersi ca cei ca mine se straduiesc sa se acunda :)) )