Recomandări de seară: Simona şi şoricelul
• Groparu s-a întors din pelerinajul anual în Germania, cu deja tradiţionalele lui poveşti inventate. Domnul fie lăudat că n-a fost şi soacră-sa că nu mai rezist, deja am vorbit cu Eftimie s-o răpim ca să-i dăm şansa lui Groparu să i se mai întâmple şi altceva.
• Vecina Simona Tache a descoperit cu groază că are un şoricel în casă. Deci, vecină, care e problema? Face pipi pe parchet? Mănâncă numai un singur fel de biscuiţi, care se găseşte doar la dracu-n praznic? Lasă păr? Se încalţă pe pereţi? Pe bune, vecină, nu te mai pisici atâta.
• Un răspuns demn de Manualul micuţei piariste: „Buna! Daca te-ai fi deranjat sa ceri cel putin o parere autorizata ( … ) Faptul ca stai 5-7 ore la un suc in mall, nu te recomanda ca fiind client al centrului comercial ( … )” – arhiblog.
Nolan Cheese! cu asta mooare sigur soricelu’ Simonei ;))
Saracu soricel….probabil ca nu mai gaseste gaura pe unde sa plece. =))
Te-ai gandit sa i-l imprumuti pe Rashi un pic? Poate o ajuta. 😛
nu o fi fiind soricelul care rontaia papuci la Julius in povestire? cam multe povesti cu soricei si fete in ultimele doua zile… (M3Bis, “Sub papuc” te asteapta – promit sa nu-ti deconspir identitatea sub care ne povestesti cum nu primesti ciorba de burta decat dupa cate o tradare – linkurile stiu de ce).
@julius: razi de necazul omului, vecine :((
@Simona Tache: Nu rade, doar se bucura….:)
deci, pana la urma, tarziu in noapte, au existat si Recomandari!
eu abia acum le descopar!
r2 mare pacoste soricelul ala!
de fapt, mie de soricei si de soparle mi-e tare frica!
mi se pare ca Rashi e un mofturos si mananca “numai un singur fel de biscuiţi…”! e normal, e vedeta, isi permite!
n-am inteles faza cu “se încalţă pe pereţi?”- adica e “Motanul incaltat”?
Dragă Simona, uite un ghid pentru a scăpa de şoricel:
Prima etapă: pânda
Vă pregătiţi de culcare, având pregătită la capul patului o lanternă cu lumină blândă, preferabil cu bec cu filament şi nu cu leduri, ca să nu stresaţi animalul. Stingeţi lumina şi vă prefaceţi adormită. Eventual sforăiţi cât mai convingător, dar rar, ca să puteţi auzi zgomotele casei.
Deoarece în prealabil aţi pus toate celofanele, staniolurile şi pungile de plastic pe sub dulapuri, cât mai aproape de perete, pe unde se deplasează de regulă şoriceii, veţi auzi în liniştea nopţii cu uşurinţă orice zgomot provocat de bestia îmblănită. În întuneric, veţi localiza zgomotul şi, uşor, continuând să sforăiţi, veţi orienta lanterna spre acel punct unde presupuneţi că se află intrusul şi veţi aprinde lumina.
Etapa a doua: recunoaşterea apartenenţei
1. Şoricelul poate fi un mus musculus vulgaris, caz în care recomandăm prinderea cu oală întoarsă şi jumătate de nucă. Vă rugăm doar să nu omorâţi vietatea, ci să o aruncaţi afară, dându-i posibilitatea unui sfârşit demn în ghearele pisicii blocului.
2. Şoricelul pare vulgaris, dar emite un zornăit de metale. În acest caz, ignoraţi-l. Este un şoricel metalist care caută să roadă biletele la concertele rock (bilete la Scorpions sau Lake of Tears sau orice alt concert de acest fel). După ce va roade aceste bilete, va pleca la adresa menţionată, urmând să se strecoare în bagajele trupei preferate, pentru un turneu de neuitat. Aţi scăpat de el!
3. Şoricelul poartă o şepcuţă cu paiete. Este cazul cel mai uşor. Sigur aveţi în casă nişte melodii penibile, pe care nu le suportă nimeni, nici măcar peştii din acvariu. Puneţi-le la difuzoare şi şoricelul va apărea dansând în mijlocul camerei. În acel moment, trageţi-i şapca cu paiete peste ochi. Gestul e echivalent cu decăderea din drepturi. Deprimatul animal va părăsi casa cu botul în pământ şi se va lăsa mâncat de prima pisică întâlnită în cale. Nu vă întristaţi. Au fost totuşi cazuri în care şoriceii respectivi au ajuns în casele unor bloggeri şi şi-au regăsit rostul vieţii, semnând rubricile de muzică penibilă sub diverse preudonime care începeau cu DJ.
Etapa a treia: un articol pe blog despre succesul metodei. 😉
@Cms: si contra soparlelor?
am uitat sa zic ca si paianjenii, serpii si broastele ma sperie teribil!
@Cms:
=)) ce ai mai cu muzica, ha, ha? =))
@aisha:
În realitate, am crescut un şoricel de casă, o şopârlă şi nişte mormoloci care nu au mai devenit broaşte niciodată. Aşa că nu te înţeleg :)) . De păianjeni mi-a fost frică şi mie o perioadă, acum mi-e milă şi când fac curăţenie, de multe ori îi iau cu mâna şi-i arunc afară pe geam. Nu ştiu cum aş reacţiona la şerpi… Oricum, şoriceii şi păianjenii sunt cel mai uşor de găsit prin casă. Poate merge ideea că şi ei se sperie la fel de tare ca şi tine? =))
@RoseN:
N-am nimic, mă amuză ideea şoriceilor purtând şepcuţe cu paiete 😉
@Simona Tache: Da’ cumsecade vecin mai ai! Are o matza proprietate personala si nu se ofera sa ti-o imprumute…
Miaaaaaaaaaaaaaaaaaaaauuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu