Sa-ti fie rusine obrazului, Julius! Tocmai tu te legi de Simona, tocmai tu, care ti-ai obligat proprii cititori sa scrie articole pe blog, GRATIS! Te-ai imbogatit din sudoarea fruntilor lor!

Sir Jul, angajeaz-o tu pe Simona acilea pe tarlaua asta, mai prăşeşte, mai pliveşte – e fată harnică.
Aşa se-mpacă lumea, şi se linişteşte, că maaare răzbel se stârnise.
ps.
Demonstrezi şi matale ce mogul generos eşti.

Te pomeneşti că ţie nu-ţi plac. :))

Dîn statisticu’ lu’ feizbucu, măh:

1 din 13 oameni de pe planeta sunt pe Facebook.
No, tulai, doamnie, că mă sîmţ ca cum aş fi vreun apostol, noah! Că io mi-s ăla unu din treişpe!

Fiecare user are o medie de 130 de prieteni
No, tulai, doamnie, că n-am targhetu’ de-i musai!
(Care faci, bre, prietenie, cu mine, să intru şi io în rândul userilor serioşi?)

Facebook este evaluat la 80 de miliarde $
Neee, subevaluare, clar! Face Zuckerberg mânării la bursă!

Australienii petrec peste 7 ore pe facebook, mai mult decat oricare alta natie
Nu-nţeleg, atunci, de ce zic ăştia că aş avea cetăţenie română! Că e obvios de clar că sunt, de fapt, australiancă!

RoseN-ooo! Daca imi dau cu flit aia de mi-i sugerasi tu sa-i adaug ca prieteni, te dau in vileag cu nume si prenume! =)) Si te spun si lu’ Tzica! Si nu-ti mai fac cado’, de ziua ta, nicio pereche de cercei! =)) Asa sa stii!

bre, Chinezu e un fenomen. un băiat apropielnic, devenit între timp prietenul de nădejde al tuturora.

dacă s-ar întâlni Chinezu cu Băsescu și cu Obama, știi ce ar spune tot poporu’ chinez:

Cine căcat sunt ăia doi de lângă Chinezu’?

@Insignifianta: Pe fler, daaa? =))

@insignifianta: iegzact.

cred totuși destul de tare că bancul ăla s-a făcut după Chinezu’…:)

@Insignifianta:
Tzica, a zis careva Tzica?? =)) vad ca nu ne mai onoreaza cu distinsele dumisale cuvinte =))

@Dan1: Eeeeeee, eeeeee :-p :-p :-p
daca esti asa curios, ia gaseste-ti tu parola =))

@sebra: Tu, aici, ai vorbit despre bani, nu? A III-a plural, nu la singular, persoana întâi… ;))

@RoseN: Bre, deci sunt atat de manga pilit, incat mi-am adus aminte parola (biiine, maine n-o sa mi-o mai aduc aminte :)))! Ma uitai si nu te recunoscui! Poate daca ai arata cercelu’ ala!? =))

@Dan1:
=)) nu stiu pe unde te uitai tu =)) ca pe hi5 sigur nu-s =))
P.S. da’ cum ai zis ca iti zice? =))

@RoseN: Bula Bulanescu! Repet: atat m-a dus neuronu’ mintea! =))
Hai ca te-am adaugat! (dac-oi fi tu aia aceea!)

Va aduc la cunostinta ca nevasta-mea imi sufla in ceafa, asa ca aveti grija ce comentati, daaa? :))

@Dan1:
Noi cu totii o salutam cu mult respect
(cum altfel…ca doar te suporta pe tine ) ce semeni cu brad pitt =))

@RoseN: Brad Chit, daaa? Ca, desi sunt din Colentina, ma simt de parc-as fi din Chitila! =))

@Dan1: Dacă doamna Dan1 vrea să adoarmă repede, pot să pun noul meu text din ciclul “Tânărul Cms şi femeile”. Numai să nu ajungă în spam…

@RoseN: Io zic sa fii vigilenta! Ca Brad Pitt (am remarcat io!) seamana fooaartee, dar fooartee mult cu Benicio Del Toro! (ce nume predestinat!) Ai grija cu cine te imprietenesti, ca odata isi schimba parul! Insa (uita-te la mine!) uitatura rezista! 😀

@RoseN:
=))
Hai să vedem ce iese…

Tânărul Cms şi femeile
Primii douăzeci de ani
Relaţia lui Cms cu fetele a fost interesantă de la bun început. Adică de la grădiniţă, amintiri mai vechi neexistând în capul şi aşa plin de vechituri al lui Cms.
Prima lui simpatie, pentru că nu se poate vorbi de dragoste la vârsta la care încă mai eşti tentat să bagi verigheta mamei în gură deoarece îţi place gustul ei acrişor, a fost o colegă de la grupa mijlocie. O fetiţă cu părul negru, pe nume Gabriela, care apărea în capul scărilor de fiecare dată când mama lui Cms venea seara să-l ia pe acesta acasă. Fetiţa aştepta răbdătoare apariţia mamei, ca să strige de sus, cu un glas de înger care anunţă din nori slava cerească: „Cms a făcut iar pipi în pat!”
Iar Cms era pur şi simplu în admiraţie! N-avea de ce să se supere, doar el făcea pipi în pat în mod organizat. În timpul somnului de după-amiază din internatul grădiniţei, mai devreme sau mai târziu, datorită porţiilor generoase de ceai, îi venea să meargă la toaletă. Nu îndrăznea însă să le deranjeze pe educatoare, aşa că prefera să recreeze în pantaloni mediul primilor ani de viaţă.
Era vădit că lui Cms îi plăceau fetele rele. În clasa a treia, la petrecerea cu ocazia zilei de naştere a unei colege, fu prins într-o ambuscadă de o ceată de fete şi lovit în punctul sensibil, drept pentru care zăcu vreo 5 minute cu limba scoasă. Era efectul reputaţiei de afemeiat pe care şi-o crease la şcoală deoarece obişnuia să se furişeze în pauze prin spatele fetelor singuratice şi să le sărute. În scurt timp ajunsese spaima şcolii şi orice pedepse, de la statul al colţ la aducerea părinţilor nu dăduseră rezultate. Nici măcar Cms nu-şi dădea seama de ce persevera în acest comportament indecent, destul de opus tuturor modelelor educative pe care le primise până atunci. Poate că îşi căuta o nouă pasiune, căci după episodul loviturii sub centură, atenţia lui se concentră pe fata care îl lovise şi astfel ciocolata Diana ajunse să-i provoace fluturi în stomac de câte ori îi desfăcea ambalajul.
Dar în clasa a 5 apăru o nouă colegă. O chema Cornelia, era blondă, uşor pistruiată şi cu o figură care lui Cms îi amintea vag de Alexandrina Halic. Dar ce era mai important, era mai înaltă cu un cap şi la şcoala de unde venea fusese premiantă şi comandant de detaşament.
Pe lângă fetele rele, Cms se dădea în vânt şi după premiante. Dacă se puteau combina ambele calităţi, ar fi fost minunat! Şi ceea ce se întâmplă a fost cu adevărat minunat. La primele glume făcute la adresa noii colege, Cms se trezi luat la palme. A fost, dacă se poate spune aşa, dragoste la prima bătaie.
Această primă dragoste a durat patru ani şi a avut cam toate ingredientele unei iubiri platonice. La vremea aceea tânărul Cms nu făcea poezii, dar organiză în onoarea Corneliei, printre altele, un fel de piesă de teatru după „Cei trei muşchetari”, în care ea era, bineînţeles, Ana de Austria, iar el D’Artagnan. Păcat că până ca bietul D’Artagnan să-şi biruiască sfiala şi să-i declare iubirea reginei, fu prins şi scărmănat de unii colegi deghizaţi în oamenii Cardinalului, puşi fără îndoială pe urmele sale de bănuielile Regelui gelos.
A venit însă perioada liceului şi prima iubire a rămas în urmă. Liceanul Cms era mai evoluat în materie de femei, deoarece acum, ca tânăr puber, se uita şi la alte detalii anatomice în afară de figură. Îi plăceau însă în continuare fetele rele şi premiantele.
Avu noroc şi de data asta. Anca, una dintre colege, era o fată înaltă (1.70), cu părul negru, cu forme care în clasa a 9-a promiteau iar într-a 11-a ameţeau, premianta clasei şi fată de gaşcă. Practic era prietenă la cataramă cu toţii băieţii duri din clasă, şi nu numai cu ei. Dacă ar fi avut experienţa Daily Cotcodac, Cms ar fi spus la vremea respectivă că Anca era o metalistă meseriaşă. Dar nu prea avea nici un fel de experienţă.
Extrem de bizar, fata părea să-l placă şi ea pe Cms. Pentru ce anume, Cms s-a întrebat mulţi ani la rând şi uneori se întreabă şi acum, în creierii nopţii, atunci când băutura se termină şi somnul nu vine încă (şi nimeni nu mai postează vreun comentariu pe DC de o jumătate de oră). Singurul răspuns pe care şi l-a dat vreodată a fost acela că ieşea probabil în evidenţă. Faţă de băieţii care roiau în jurul Ancăi, el era timid cu fetele care-i plăceau, împiedicat, îmbrăcat caraghios, nu ştia să-şi dea aere şi nici măcar să se bată ca lumea, iar la dans numai o fată cu bocanci buni în picioare ar fi putut să-i facă faţă. Mai sunt şi fete ciudate, care preferă băieţi cu care să se facă de râs la ieşirea în oraş şi poate Anca era genul acesta.
Acum, bătrân şi încercat de viaţă, Cms se gândeşte cu nostalgie la acele timpuri. În cele din urmă „relaţia” cu Anca a fost un eşec, pentru că pe Cms nu-l intimidau fetele care se depărtau de el, ci fetele care veneau spre el – o problemă de perspectivă. Dar a fost cel mai frumos eşec al adolescenţei lui Cms!

@Cms: Moooaamaaa! Ti-am dat like pnv (adica pnc – pe necititelea), sa nu pierd randul! Acuma ma apuc sa si citesc! =))

@Insignifianta: =))
Atunci îţi mulţumesc şi eu înainte să începi să-mi critici opera!

@Cms: “Acum, bătrân şi încercat de viaţă, Cms”…
Ia explică tu în miliarde de secunde cât de bătrân încercat de viaţă eşti în momentul actual! =)) Şi dezvoltă, că, doar ştii că intelectualii se culcă târziu! 😀
Că tare mi-e că te iau ăştia cu arcanu’ să te uiţi la plasma lor şi te-aşează direct pe fotoliul central, şi mi se mai dărâmă încă un mit nu mai am cu cine să bârfesc vorbesc p-aci! =))

@Cms: Hai, c-o iau băbeşte:
“Relaţia lui Cms cu fetele a fost interesantă de la bun început. Adică de la grădiniţă, amintiri mai vechi neexistând în capul şi aşa plin de vechituri al lui Cms.”

Măh, tu de mic erai bătrân! Ba mai sufereai şi de Alzheimer!
=))

De “gustul ei acrişor” nu e cazul să mai pomenesc, că a menţionat RoseN.
Trecem la lucruri mai serioase! =))

@Cms: “Fetiţa aştepta răbdătoare apariţia mamei, ca să strige de sus, cu un glas de înger care anunţă din nori slava cerească: „Cms a făcut iar pipi în pat!””
Nu pot să cred! Cms, tu eşti, chiar, om? Tu faci, chiar, pipi?!?! =))

@Cms: “şi astfel ciocolata Diana ajunse să-i provoace fluturi în stomac de câte ori îi desfăcea ambalajul.”

Du-te, măh, d-aici, că Diana era frecţie pe vremea ta! Ciocolată era aia chinezească!

Daa, erai de mic intelectual care făcea pipi şi mânca frecţii! =))

@Insignifianta: Ce rea eşti! Adevărul e că auzisem de persoane care puneau zahăr în frecţia Diana şi o dădeau pe gât. Eu doar îi dădeam jos ambalajul 😀

@Cms: Adevărul e că sunt! Rea. Acuma comentez şi despre Alexandrina Halic.

“…Şi Alexan…Cineeeee?…Alexandrina Halic?…Căutând comori şi mistere în pădurea de sicomori?… (4:13-4:20) Hahahahahahaaah…”
http://youtu.be/-FYYvEkeuGU

@Insignifianta:
Pun şi două, că două pickup-uri am stricat până la revoluţie :))
Chiar că e o enigmă, nu reuşesc să-mi dau seama din ce piesă e citatul! Şi mi-e foarte cunoscut… O fi din “Cireşarii”?