Camionagiu

Câţiva stropi de apă călduţă ajunseră pe obrazul lui Nicuşor. Ascuns în tufişurile de pe malul Ozanei, Nicu Poartă pândea în zilele toride cum se scaldă micuţele moldovence exact în locul în care, odinioară, Ion Creangă ţopăia într-un picior, cântând: „Auraş, păcuraş, soate apa din urechi, că ţi-oi da parale vechi…”. Băiatul se şterse, dar mişcarea tufişurilor atrase atenţia fetelor, care începură să zbiere ca din gură de şarpe: „Îi a lu’ Poartă, ăiiii!”.

Urletele atraseră atenţia lui Fane Pălmaşu, ciobanul satului, care dormea ceva mai încolo, cu sticla de rachiu în mână, şi bietul Nicuşor fu târât de urechi până acasă: „Vi l-am adus, domn învăţător! Pândea la gârlî fetili din tufi!”. Învăţătorul Poartă îi trase un toc de bătaie băiatului, energizându-se, din când în când, cu strigătul de luptă atât de iubit de mulţi oameni care au ajuns ceva în ţara noastră: „N-ai să faci nimic în viaţă, eşti un prost, mă faci de râs!”.

Dar întâmplarea nu-l afectă prea mult pe Nicu, fiindcă oricum poziţia lui în ierahia copiilor din sat era una ciudată, manifestându-se o ţâră de ambivalenţă faţă de el: pe de o parte atenţie şi interes, fiindcă deh, era totuşi fiul învăţătorului şi al gestionarei de la magazinul sătesc – astfel că bătăuşii localităţii, cei care aveau să fie cunoscuţi, mai târziu, drept CLANUL SPORTIVILOR din Humuleşti, primeau eugenii şi pufuleţi gratis – iar pe de altă parte scârbă pentru aspectul lui fizic. Am uitat să vă spun că Nicuşor era un pic şchiop şi adus de spate.

Eros şi inteligenţă

Dar toată lumea recunoştea că Nicu Poartă are o minte brici, nimeni nu prindea mai repede la şcoală ca el. Datorită minţii lui briliantine a reuşit Nicu să plece la liceu cu viaţa sexuală aproape începută: „Nicuşor, dacă mă ajuţi la teză, te las să-mi bagi mâna în chiloţi!”, îi şopti Aurica într-o pauză. Ceea ce Nicu execută întocmai, iar Aurica îl răsplăti în toaletă, punându-i poalele în cap puştiului care plângea de emoţie, rugând-o să stea mai aşa, că nu-i face nimic. Inutil să vă mai spun că tocmai atunci intră Tanti Safta, femeia de serviciu a şcolii şi mama Auricăi, care rupse o coadă de mătură pe cocoaşa deja vizibilă a puberului Poartă.

O întâlnire de pomină

Fiind pasionat de informatică, Nicu ţinuse morţiş să ajungă la liceul cel mai celebru din ţară în domeniu, la Bucureşti. Clasa a 9-a decurse bine, dar într-una din primele zilei ale clasei a 10-a fatalitatea îşi arătă iar faţa hâdă. Mircea, unul din golănaşii de lux ai liceului şi vedetă la Tele 7 abc, unde avea o emisiune graţie regretatei Jeana Gheorghiu, prietenă bună cu maică-sa, îl luă pe Nicu într-o serie de mawashi în văzul celor mai frumoase fete din liceu, care strigau, ţopăind: „Haide, Mircea, fii bărbat şi fă-l praf pe cocoşat!”. Bătaia nu-l afectă prea mult fizic, în afară de trei dinţi din faţă lipsă nu avea altceva, dar ruşinea era de nesuportat, aşa că Nicu renunţă la liceu.

Autodidactul decolează

Ziua se plimba pe urmele lui Eliade, pe Strada Mântuleasa, visând la călătorii în ţinuturi exotice şi nopţi erotizante la Serampore, iar noaptea studia informatică, hotărât să revoluţioneze domeniul. Deja avea o idee genială (credea el), pe care o numea FEREASTRA. Îşi înfiinţă o firmă – Minisoft – şi începu să meargă pe la patroni să-şi expună ideea….

– va urma –