Amintiri cu unchiul Pompă |
Camionagiu
Unchi-miu Pompă (de fapt Pompiliu) semăna extraordinar cu Ion Caramitru: acelaşi aer veşnic ironic de-ţi venea să-l binecuvântezi cu două palme şi-un şpiţ în ouă, un zâmbet care de fapt era rânjet chiar şi-n cele mai sincere momente, un orgoliu de ziceai că el l-a învăţat pe prostul de Dimitrie Cantemir să citească.
Inginer, avea trei pasiuni majore: coniacul (să-l bea, nu să-l fabrice!), snagoavele şi calculul statistic pentru a câştiga la Loto. Nopţi întregi îşi petrecea cu sticla de coniac pe masă, umplând caiete cu calcule complicate. Scrumiera se vârfuia, pe măsură ce sticla de coniac devenea tot mai uşoară, pantalonii i se acopereau, treptat, cu un fel de zăpadă formată din scrum şi resturi de radieră căzute de pe foile atât de muncite.
Dimineaţa pleca la muncă freş, după numai câteva ore de somn agitat, în fumul acela teribil. Avea o rezistenţă incredibilă, nimeni nu bănuia la serviciu ce face el noaptea acasă.
Pompă la Moara Dracului
Într-o vară, Pompă, văr-meu şi mătuşă-mea au venit pe la noi, în Câmpulung Moldovenesc. Ai mei au decis că cel mai frumos loc unde putem merge la un grătar este Moara Dracului – o deschizătură între stânci, pe unde curgea un râu.
În apă erau scufundate trunchiuri de copaci, iar în decursul timpului pe lemnele acelea se făcuse o mâzgă alunecoasă ca gheaţa.
Cu sacoşele cu mâncare şi băutură după noi, mergeam ca pe sârmă, tremurând de spaimă. Dar Pompă a înţeles unde greşeam cu toţii – frica ne paraliza şi ne punea şi mai mult în pericol.
„Nu aşa, bă, trebuie să mergi cu demnitate!”, zice el arogant şi-o porneşte pe lemnele alea ca pe bulevard.
După trei paşi, era cu cracii în sus, dând cu sacoşele pline cu sticle de bere de buştenii cei alunecoşi. Se căznea să râdă după aia, dar mergea cam într-o parte. Aşa, cu mai puţină demnitate.
Pompă la cumpărături
El n-avea treabă cu altceva decât cu serviciul lui, coniacul, ţigările şi calculele pentru loto, după cum am mai spus. Cumpărăturile lui erau doar snagoavele, un ziar, un coniac, creioane, radieră şi caiete.
Într-o zi, fiind foarte ocupată mătuşă-mea, îl trimite până la măcelărie să ia nişte carne. Pleacă Pompă plin de nervi şi vine în scurt timp, cu sacoşa goală.
„M-ai trimis degeaba, nu era carne!”, aruncă el din uşă, plin de spume.
„Cum, mă, Pompă, să nu fie carne?, face mătuşă-mea şocată (erau anii ˈ70, încă se găsea carne la magazin).
„Adică era, dar un singur fel: de cal. Doar nu era să iau carne de cal!?”
„Cum?”
„Da! Scria Carne CAL I, Carne CAL II…!”
Pompă şi uluitoarele puteri ale subconştientului
Se certa Pompă într-o zi cu nevastă-sa. El pretindea ceva, ea nu-l credea. La un moment dat izbucneşte din Pompă argumentul suprem:
„Bine, mă, uite, dacă mint, să-mi iasă o bubă-n cur! Să-mi iasă o bubă-n cur dacă te mint eu pe tine!”
Temă pentru acasă: sugeraţi cine avea a doua zi un furuncul oribil în fund, de nu mai putea sta în şezut cu demnitate şi a ajuns la operaţie.
Twitter
Facebook
mifty
Cms
RoseN
Costi
16 Aprilie 2011 la 11:13 am
Bine că n-a zis “să mor io dacă te mint!”
16 Aprilie 2011 la 11:27 am
Vorba bancului povestit de Mortyse, Camionagiu a început cu mare pompă ziua de sâmbătă pe Daily Cotcodac!
16 Aprilie 2011 la 11:28 am
Si Julius parca seamana un pic cu Jeff Daniels.
16 Aprilie 2011 la 11:31 am
Cel putin teoretic, dupa faza cu buba, ar fi trebuit s-o minta mai des pe nevasta-sa si sa se jure ca spune adevarul cu fraza “Bine, ma, uite, daca te mint, sa-mi iasa toate numerele la Loto!”.
16 Aprilie 2011 la 11:38 am
Doar in Romania, Moldova, se putea ca un oras din mijlocul muntilor sa aiba denumirea de CAMPULUNG Moldovenesc
)
16 Aprilie 2011 la 11:42 am
off topic : am primit un mail de la o asociatie numita ” Prietenii eroicei armate franceze ” ,in care se exprima satisfactia conducerii respectivei asociatii pentru decizia conducerii DC de a nu mai publica ,incepand cu 13 ianuarie 2011 ,texte ale stapanului motanului lui Pirca . E de bine ?
16 Aprilie 2011 la 11:44 am
S-a dus mitul că minciuna ar avea picioare scurte, minciuna are bube-n fund
16 Aprilie 2011 la 11:51 am
Hai bre camionagiule, cred ca unchi-tu a prins exact inceputul crizei de alimente de pe vremea lui ceasca.
Era un banc cu una care intra intr-o macelarie si zice:
- Carne de pui de 21,50 kilu’ aveti?
- Nu!
- Da’ de porc de 27?
- Nici!
- Da’ de vita de 35?
- Nu-nu!
Pleaca, iar in urma macelarul ii zice adjunctului:
- Bah ce memorie avea asta!
16 Aprilie 2011 la 11:52 am
@Laurentiu Lungu: Prietenii carei armate franceze?
16 Aprilie 2011 la 11:56 am
@Dan1: asa scria :eroicei
16 Aprilie 2011 la 12:01 pm
@Dan1: si era si o lista lunga cu victoriile obtinute , da’ la mine pe ecran nu se intelegea nimic
16 Aprilie 2011 la 12:30 pm
@Laurentiu Lungu: Lista lunga, adica asa… la vreo trei-patru randuri?
16 Aprilie 2011 la 12:43 pm
Ăla de nu-i place, nu dă like,
Nu dă nici share
Şi pe facebook nu ciupeşte,
Mă-sa-n Gară o abureşte.
16 Aprilie 2011 la 12:43 pm
Inginerul este trimis la cumpărături:
-Cumpără 1 kg de salam şi dacă găseşti ouă cumpără 6.
Ajuns la magazin el întreabă:-Aveţi ouă?
- Da, îi răspunse vânzătoarea.
- Atunci, da-ţi-mi vă rog 6 kg de salam.
16 Aprilie 2011 la 1:04 pm
@ Cms: De unde ai aflat tu, ma, de pompa?
Ferdinand, mersi ca mi-ai imbogatit colectia de bancuri cu ingineri! Evil! Abia astept sa-l dau mai departe.
16 Aprilie 2011 la 1:34 pm
On topic la off topicul lui Laurentiu:
livreaza-ne adresa de mail a sindicatului ala , ca sa le dam niste like-uri.
@Camionagiu,
Ma-ncearca un sentiment de fatalitate: A castigat unchiu’ Pompa, vreodata, la LOTO?
16 Aprilie 2011 la 1:54 pm
Asta cu buba ilustreaza cum nu se poate mai bine faptul ca “Dumnezeu nu bate cu bota”, ca sa-l citez pe bunicul!
16 Aprilie 2011 la 2:06 pm
Temă pt acasă==> Pinocchio
Ce mă miră în toată povestea asta este faptul că Pompă nu era microbist!
16 Aprilie 2011 la 2:09 pm
@dr.Lecter: n-a castigat nimic, nici macar de-o sticla de coniac. E drept ca nici nu juca mereu, mai mult facea calcule sa descopere fereastra probabilistica. Asta personaj, nu Ogica, ala care in afara c-a avut-o pe pantera neagra de Lorette n-a realizat nimic la nivel de bafta chioara.
16 Aprilie 2011 la 2:16 pm
Camionagiu’
Da, da pe vremea lu unchiu’ Pompa, femeile era moca. Intre timp, s-a ridicat tarifu’, rau de tot. Astfel, pe Ogica l-a costat o ciorba, la popas la Mihailesti.
16 Aprilie 2011 la 2:52 pm
si daca zicea “sa moara tata” – si-a doua zi in fata usii gaseau postasul mort (indiferent de motive)?
16 Aprilie 2011 la 2:53 pm
@camionagiu: Si zici ca-ti era unchi ? Hmmm… interesant
16 Aprilie 2011 la 3:05 pm
@Mortyse: Cu placere! Mi-ai dat şi “Like”, nu?! Mersi…
16 Aprilie 2011 la 3:21 pm
Din ciclul:Ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa se intample!
16 Aprilie 2011 la 3:23 pm
@Lumi 12: Din ciclul: Prietenii ti-i poti alege….neamurile…
16 Aprilie 2011 la 3:29 pm
ce nu zici bre ca esti din campulung…..totusi trebuia sa-mi dau seama ca un baiat asa genial doar in partea asta a tarii se putea naste….acu sa nu-mi zici ca ne-ai tradat si te-ai mutat langa shaormaria aia faimoasa din sudul tarii
16 Aprilie 2011 la 3:38 pm
Hahaha, unchi-tu asta avea material de suporter Stiinta
16 Aprilie 2011 la 3:48 pm
@Sandi: Si vecinii,asta ca sa fie completa completarea.
16 Aprilie 2011 la 5:05 pm
@ThoR: nu sunt de acolo, am stat si pe acolo. Dar pot dezvalui, in premiera pe tara, ca tot sârmă sunt, moldovean adevărat după gene, neam de răzăşi de-ai lui Ştefan.
16 Aprilie 2011 la 5:22 pm
Unchi-tu Pompa (de la Pompiliu), tu, Camionagiu, (probabil esti
maicam Ionagiu, asa). Lu’ tata al tau cum i se zicea (si, mai ales, de la ce)?16 Aprilie 2011 la 5:49 pm
@camionagiu: ii fi ceva stranepot de-a lui aprodu’ Purice….
16 Aprilie 2011 la 5:57 pm
@camionagiu:
Hmmm… e bine si cu “Ăla de NU …Mă-sa-n Gară o abureşte”
dar tu, tu de ce nu dai share?
16 Aprilie 2011 la 6:58 pm
@camionagiu: Uăi camionajiuli, si zâşi pi sprânşeanî, uăi, nu pi jeanî!
16 Aprilie 2011 la 7:16 pm
sârmili-i fruntia, uăi, sârmili
16 Aprilie 2011 la 7:35 pm
@RoseN: Ala cre’ că-i un cântec din armată: “Mă-sa-n gar-o abureşte/Tereu’ se libereşte!”
16 Aprilie 2011 la 7:41 pm
@Dan1:
eu nuuu stiu de’stea!