Postul nu e post destul

Prietenul imaginar

ErRon

La şcoala la care lucrez sunt opt clase speciale în care copiii au deficienţe multiple, cea de fond fiind deficienţa mintală gravă. În combinaţie cu alte deficienţe, vă daţi seama cam ce iese. Ca să nu ajungem la spitalul de veseli, folosim diverse metode.

Eu, de exemplu, citesc DailyCotcodac atunci când nu fac alte lucruri ce nu pot fi pomenite pe acest site, pe care până şi Camionagiu scrie decent.

O prietenă şi-a inventat un prieten imaginar, Bobo, care-i satisface toate capriciile şi de care povesteşte în gura mare. Ideea e că doar trei colege ştim că acest prieten e imaginar, cele care-l cred real o invidiază din tot sufetul, pentru că Bobo e foarte drăguţ şi îi face cadouri frumoase.

Într-o pauză, la ţigară, fata povestea despre Bobo.

Era prezentă şi o profă de mate, care mai are doi-trei ani până la pensie, femeie cu picioarele pe pământ, ai zice. Doamna aceasta are o fiică, ginere şi nepoţel de patru ani.
Prietena mea îi dădea înainte cu Bobo al ei. Pentru că profesoara de matematică începuse să se uite cam chiorâş (prea era drăguţ Bobo ăsta!), fata i-a spus că e , de fapt, prietenul ei imaginar. Doar că, în loc să râdă, doamna a devenit foarte serioasă şi ne-a povestit că şi fiica ei are un prieten imaginar, care a apărut cam prin clasa a XI-a.

– Bine, zic, cam aia e vârsta.
– Nu, nu, zice doamna. Încă îl mai are. De atunci, l-a simţit alături la toate examenele importante, parcă îi spunea ce să scrie, l-a simţit alături când s-a măritat, când a născut. E un fel de prezenţă ocrotitoare!

Nouă ni se cam oprise râsul în gât.

Acum, fata e dusă cu familia în Franţa, pentru câteva luni. Păzitorul n-a mai fost zărit de o vreme, aşa că doamna profesoară a fost cam îngrijorată. Asta până săptămâna trecută, când a sunat-o fata din Franţa şi i-a spus:

– Nu-l mai căuta, mamă! E aici! L-am văzut, a venit să aibă grijă de noi!

Share:

56 comments

  1. Delia 30 March, 2011 at 16:05

    Iaca am luat si o data fata lui Dan1 😀

    Sigur era doar imaginar prietenul fetei? Nu de alta, dar o asista in TOATE momentele 😀

  2. Radu Udrescu 30 March, 2011 at 16:05

    Ooooookhei… Now that’s spooky. 😐 Nu i-ai recomandat sa-i ia fetei de ziua ei o camasa deaia alba, alba cu maneci lungi, lungi si care are nasturi pe spate? 😀

  3. nina 30 March, 2011 at 16:07

    Nu apare prin clasa a XI-a, ci mult mai devreme. Pe la 4-5 ani. Deja pe la 10 ani fiica-mea mi-a spus intr-o seara:
    -Mami, la noapte o sa-mi nasc copilul imaginar.

    Inca nu mi-am revenit din soc. 🙁

  4. Dan1 30 March, 2011 at 16:09

    @Delia: Chiar nu stiu ce sa comentez la asta, de-asta m-ai luat fatza. Eu n-am avut niciodata prieteni imaginari, dar daca as fi avut, precis erau ca cei reali; adica nu si-ar fi miscat pardon… pâna-n Franta nici daca îi ziceam ca are cazarea si masa platite de mine. :))

  5. Mortyse 30 March, 2011 at 16:11

    Hei, sa nu va aud cu carcoteli! Eu sunt prietenul imaginar al Mortysei. Intotdeauna o astept cu casa curata luna, cu mancarea pe masa, si cu cate un cadouas surpriza. Nu mai ascund totusi bijuterii prin deserturi pentru ca o data era sa se inece cu un inel cu un smaragd foarte mare. N-am s-o parasesc niciodata, mai ales ca ii place si ei Daily Cotcodac si il citimimpreuna zilnic chicotind.

  6. Prozac 30 March, 2011 at 16:16

    “fata e dusa cu pluta si cu familia in Franta”

  7. clara 30 March, 2011 at 16:16

    fff frumoasa povestea, serios. seamana cu ally mcbeal. totusi, desi e evident a prietenii imaginari trebuie sa fie mai buni decat unii reali, ca altfel ce speranta ne mai ramane, eu ma tem de astfel de lucruri. daca se dovedeste ca si dr ciomu, care lucra si el in conditii f stresante, avea un prieten (prietena) imaginar?

  8. Mortyse 30 March, 2011 at 16:18

    Care prieten imaginar avea chef de joaca si i-a dat lui Ciomu peste mana de i-a taiat mandria omului?

  9. sebra 30 March, 2011 at 16:21

    Eu am prieteni imaginari pe facebook. Se pune?

  10. Dan1 30 March, 2011 at 16:22

    @clara: Ciomu ca Ciomu, de Oprescu mi-e mie teama sa nu aiba vreun prieten imaginar mai sugubatz, ca cine stie ce ne mai face la orasul asta! =))

  11. Amza 30 March, 2011 at 16:22

    În generală și eu aveam un prieten imaginar. Era un câine, pe care-l chema Țubuchi. Într-o zi a dispărut pur și simplu, iar mama mi-a explicat că a fost luat de hingheri pentru că mușcase o vecină. „Mamă, dar era imaginar“, i-am zis printre lacrimi. „Atunci nu știu, du-te la tac-tu și întreabă-l“, mi-a zis.

  12. Dan1 30 March, 2011 at 16:24

    @Amza: Pai atunci e clar: a fost luat de hingherii imaginari. :))

  13. clara 30 March, 2011 at 16:27

    @Dan1: @Dan1: ti-am zis si ieri, nu ma asteptam ca it-istii sunt niste fiinte asa nemiloase

  14. Amza 30 March, 2011 at 16:34

    @Dan1 – Știam eu că la mijloc trebuie să fie o conspirație a primăriei. Doar acolo lumea își imaginează cum e să muncești.

  15. Delia 30 March, 2011 at 17:11

    @Dan1: Se putea sa ma lasi tu sa ma bucur de moment? :))
    Oricum, imi pare rau ca nu am avut prieteni imaginari, caci daca as fi avut puteam sa iti zic acum daca a facut joc de glezne dupa mine pana in Franta.

    Dar de ErRon nu zice nimeni nimic? Niste sincere felicitari ceva? Uite ca ii transmit eu niste felicitari! Sincere!

  16. Insignifianta 30 March, 2011 at 17:14

    Radeti voi, radeti, dar stiti vorba aia: “bufnitele nu sunt ceea ce par a fi!” 😀

  17. Dan1 30 March, 2011 at 17:15

    @Delia: Iar al meu, daca as fi avut, cred ca nu-mi soptea nici la examele magarul! =))

  18. clara 30 March, 2011 at 17:24

    @Insignifianta: da, de la halucinatii la paranoia nu e decat un pas. macar prietenii imaginari sunt draguti.

  19. Delia 30 March, 2011 at 17:40

    @Dan1: Zi merci, caci ce te faceai de iti soptea gresit? :>

  20. Insignifianta 30 March, 2011 at 17:42

    @clara: O fi, daca zici!

  21. Dan1 30 March, 2011 at 18:11

    @Delia: Imi cautam alt prieten imaginar mai tocilar, asa, ca al fetei doamnei din articol, ca prieteni neispraviti si betivi am chiar de-aia reali. =))

  22. andryusha 30 March, 2011 at 18:39

    Da’ ce, Doamne iartă-mă, faci de nici Camionagiu nu ar putea scrie despre asta pe Daily Cotcodac? Croşetezi, ţeşi? Mai rău – faci goblenuri?!…
    =)) =)) =))

  23. Lepka 30 March, 2011 at 18:47

    freak !

  24. dr.Lecter 30 March, 2011 at 18:49

    Prietenii imaginari pot fi mult mai periculosi decat cei reali. In preajma sarbatorilor de iarna am vazut-o pe una dintre vecinele mele iesind pe usa casei si intrand pe cea a ambulantei… jur ca nu-i deosebeai fata, de spate, in zona capului, era o masa de par si sange, si tot macelul asta pentru ca idioata a vrut sa-l faca pe barbac-su gelos, inventand un prieten imaginar si configurand chiar, o adresa de mail, cu numele lui. pana i-a explicat ce intentie a avut, luase deja o baterie de pumni in cap, si pana i-a demonstrat ca adresa e facuta de ea, era cusuta ca o carpeta.

  25. iulian rinder 30 March, 2011 at 18:51

    Iri a avut o nevasta imaginară. Oana Z. e o Lady pur imaginară. Pepe e sex-simbolul virtual. Băse şi Udrea sunt uniţi doar de concepte ideologice imaginare, nu de coire in integrum. Poporu are o democraţie imaginară. Blogarii au texte foarte bune imaginare. Inna este alfa şi omega muzicii imaginare. Pitziponcele sunt in imaginaţia lor Sharon Stone, da eşueză în fantome şi fantoşe ca Daniela Crudu şi femeia unicului Erou de la Şlit, Bote, zisă ea şi Feciorelnica matroană Bianca . Naţionala României joacă un fotbal imaginat de Mutu cu efectele de rigoare. Boc a inventat salarii imaginare. Eu imi imaginez că mă bagă cineva în seamă.
    Şi vă luaţi de o biată fată, fiinţă ingenuă, ce face sex imaginar? Cele mai reale lucruri de aici sunt Nichita, Pitiş şi Caragiale. Şi încă câţiva ce ne refuză din motive decente.

  26. Stephanie 30 March, 2011 at 19:00

    Fata doamnei e maritata,nu? Atunci se cheama “menage a trois”. :d

  27. clara 30 March, 2011 at 19:24

    @iulian rinder: adica intre eroare si imaginatie nu e nici o diferenta?

  28. clara 30 March, 2011 at 19:31

    @Stephanie: ma tem ca e vorba mai degraba de folie a deux

  29. V3nt0R 30 March, 2011 at 19:47

    TEXTUL ASTA AR FI TREBUIT SA AIBA + 18 IN FATA, NU ALA CU PORNACIUNI !

    Ciudatilor 🙁

  30. ErRon 30 March, 2011 at 19:49

    @andryusha: Nici, nici, nici!
    Sunt ochelarista, nu-mi stric ochii cu chestii de astea!
    Era vorba de metode de relaxare!
    Eu dataliasem nitel, dar a fost taiat de cenzura!:D

  31. ErRon 30 March, 2011 at 19:52

    @Julius
    Mersi!
    Asta face mult mai mult decat pixurile si chiar decat o galeata!:D

  32. RoseN 30 March, 2011 at 19:56

    @andryusha:
    De alea bre de se ridica kundaliniul camionagiului =))

  33. iulian rinder 30 March, 2011 at 19:59

    clara , dragă, bineânţeles că exista cel puţin o diferenţă. Exerciţiul de imaginaţie este acela că suntem un stat al Uniuni Europene. Eroarea este că ne-am născut aici. Respect.

  34. andryusha 30 March, 2011 at 20:11

    @RoseN: Parcă eu ştiu de la ce i se ridică kundaliniul Camionagiului… O fi făcut ceva de mâncare? =))

  35. lulu 30 March, 2011 at 20:33

    @V3nt0R: =)) =)) =))
    Cred ca asta spun si elevii scolii respective despre profesorii lor

  36. Mortyse 30 March, 2011 at 20:34

    @V3ent0R =))
    @iulian rinder
    Eu imi imaginez că mă bagă cineva în seamă.
    Şi vă luaţi de o biată fată, fiinţă ingenuă, ce face sex imaginar? Cele mai reale lucruri de aici sunt Nichita, Pitiş şi Caragiale. Şi încă câţiva ce ne refuză din motive decente. ====Sa inteleg ca sub acet pseudonim se ascunde o domnisoara? Cum e cu sexul imaginar?
    Astia plecati in Franta cu prietenul imaginar… oare dupa o partida cu barbata-su ea ii sopteste mieros la ureche “Gicu (sau cum l-o fi chemand) a zis ca ai fost magnific, dar ca ar trebui sa ma respecti mai mult…”?

  37. Cms 30 March, 2011 at 20:37

    @ErRon: Felicitări pentru noul articol (am văzut acum că mai ai cel puţin încă unul pe DC la activ – http://www.dailycotcodac.ro/2010/08/o-aroganta-din-america/ )! Dar să ştii că nu-ţi mai dau pe mână pisici pentru reeducare, ai fi în stare să le convingi că au vrăbii pe post de prieteni imaginari şi adio respect printre suratele feline 😉

  38. kilroy 30 March, 2011 at 20:57

    Prietenul meu imaginar zice sa fiti atenti ce spuneti, ca va da pe toti in judecata. Si ca ar trebui sa vizionati Paper Man inainte de a va da atotstiutori in domeniu.

  39. Insignifianta 30 March, 2011 at 20:58

    @Cms: Vrăbii sau rândunei? 😉 @ErRon: La asta: http://www.dailycotcodac.ro/2010/08/o-aroganta-din-america/, trebuia să rîd, sau ce? Că eu am comis-o! :)) Felicitări! (că ai văzut şi tu America!, nu de alta). 🙂
    P.S. Mersi, Cms, pentru remember! 😉 Ia să mai scoată ăştia vechii textele bune de la naftalină! Că tiranii şi mogulii ăştia doar pe ei între ei se publică, m-am convins! :))

  40. ErRon 30 March, 2011 at 20:59

    @Delia & @Cms
    Multumesc sincer pentru sincerele felicitari!:)

  41. iulian rinder 30 March, 2011 at 21:13

    Mortyse Hai că eşti simpatic. Ultima oară când m-am verificat eram mascul. Care pseudonim? Cred că sunt unul din puţinii idioţi din lumea asta vituală, nu marca Dostoievski, care şi semnează pe bune. Imaginaţie maestre, căcălău.

  42. Dan1 30 March, 2011 at 21:17

    @kilroy: Sau Bogus! :))

  43. kilroy 30 March, 2011 at 21:26

    @Dan1: De Bogus nu stiam. Dar l-am rugat pe prietenul meu virtual sa se uite si sa imi faca un rezumat. Ah, si mi-a mai zis ceva. Cica sa nu mai folosim sintagma “prieten imaginar”. Zice ca e ca si cum i-am spune unuia gay ca e homo. Si mai zicea ceva, dar nu am inteles, ca vorbea foarte incet.

  44. Dan1 30 March, 2011 at 21:46

    @kilroy: Pai… si nu e? =))
    Bogus asta, era cu Gérard Depardieu si cu Whoopi Goldberg, deci film de film! Zi-i mai bine sa ti-l descarce de pe torente! =))

  45. aisha 31 March, 2011 at 00:20

    @ErRon: chiar asa! cum te relaxezi?
    recomanda-ne si noua niste metode de relaxare!
    ce atmosfera domneste in cancelaria aia! brrr!

  46. Radu Vasile 31 March, 2011 at 10:05

    Vorba aia, trebuia sa rad sau ce?
    Am citit articolul si mi-am imaginat cum ar fi ca proful meu pedagog din scoala sa scrie pe daily cotcodac cum m-a gasit mancand cozonac cu furnici, ca nu e asa, nu am putut sa imi dau seama la timp ca are furnici orb fiind.
    Mai mult decat atit, exista uneori intre parinti si copii asa niste neintelegeri incat simple fabulatii ale copiilor devin probleme pentru parinti.
    Ei bine, fara a fi nebun sub niciun fel, declarat fara nicio boala mintala, cu un iq de 140, mie imi place sa ma imaginez ca doi ursuleti care fac treburi impreuna si de obicei ursuletii astia umbla peste tot.
    Si acum ar trebui maicamea sa vina sa faca misto de mine pe dc?
    Si cand trimit mesaje acasa scriu:
    “Ursuletii au ajuns cu bine la Anger si va pupa”.
    Si da am 28 ani si ma comport asa si sunt insurat etc.
    Care e problema?
    Hai sariti cu mistourile.
    Eu pot sa inventez cate povesti vreau fara a fi nebun. Si culmea, din povestile mele inventate ies niste texte scrise frumoase….
    :p

  47. Ramses3 31 March, 2011 at 12:14

    exact cum zicea domnu ex prim ministru de la 46, intrebarea mi-a venit retoric de instant in minte; trebuia sa rad sa cum?
    PS astept si eu 100 de comentarii sa postez off topic un banc cu prieteni imaginari

  48. RoseN 31 March, 2011 at 12:15

    @Ramses3: Pai si acuma cine te incurca??

  49. Raluca 31 March, 2011 at 15:08

    Hai sa zicem ca fiica il simtea cand era prin preajma, dar oare cum il cauta mama? Incerca sa ii intrezareasca spectrul prin casa?

  50. Ramses3 31 March, 2011 at 15:09

    51 de comentarii

  51. Stephanie 31 March, 2011 at 15:40

    Eu cred ca fiica doamnei e de fapt smechera. Imaginati-va ca intr-o zi vine barbatu-sau acasa pe neasteptate, sa zicem ca sa-si schimbe camasa pe care si-a patat-o cu cafea la birou. Deschide dulapul si… da de un dobitoc in curul gol. La care ea: “ah, da, e prietenul meu imaginar, doar ti-am povestit despre el…” 😉

  52. Dan1 31 March, 2011 at 15:48

    @Stephanie: La care el: “Hai sa va trag câte o bataie – imaginara, desigur – la amândoi! Ooops! Ete ca mi-a iesit reala!” =))

  53. ErRon 31 March, 2011 at 16:13

    @Radu Vasile: Nu am scris despre copiii cu care lucrez, nu sari sus degeaba si nu face paralele deplasate!:P

  54. aisha 31 March, 2011 at 16:14

    mi-am adus aminte de “Secretul Anei Florentin”!
    si acolo a existat un prieten “imaginar”!

  55. Ciprian 31 March, 2011 at 16:27

    @aisha: Sau “Harvey” de Mary Chase, a fost piesa pusa in scena, juca Radu Beligan in rol principal si Harvey, prietenul sau imaginar, era un iepure invizibil.

  56. aisha 31 March, 2011 at 20:06

    @Ciprian: daca spui tu!
    tu esti un specialist in domeniu – elefanti, iepuri s.a.m.d.

Leave a reply