Este o dimineaţă de vineri ca oricare alta: aţi ajuns la serviciu (încă vă credităm că aveţi unul, deşi doar bunul Dumnezeu ştie de ce), aţi deschis calculatorul şi v-aţi apucat cu conştiinciozitate de treabă.

Înainte să vă acoperiţi de ridicol confirmând zgomotos că exact asta aţi făcut, haideţi să recitim o dată paragraful de mai sus. L-aţi recitit? Bun, şi ce vă spune el? Fiindcă nouă, sincer, ne spune că tocmai citiţi Daily Cotcodac – deci, ca să vezi, nu vă apucaserăţi de nici o treabă. (more…

Iubitorii împătimiţi ai acestei rubrici vor fi cu siguranţă fericiţi să vadă că ne-am gândit la ei astă-seară (de asemenea, vor fi probabil şi foarte nefericiţi odată ce vor realiza că sunt cu adevărat fani ai acestei rubrici). Dar, iată recomandările din această seară: (more…

Julius Constantinescu

Suntem în anul 69. Apreciatul artist liric Nero se stinsese de sabie. Autoritatea imperială se prăbuşeşte şi soldaţii schimbă împăraţii ca pe ciorapi (de fapt, anul 69 e cunoscut drept “anul celor 4 împăraţi”, deci mai corect ar fi “soldaţii schimbă împăraţii mai des ca pe ciorapi”). Otho îl ucide pe Galba, Vitellius pe Otho, Vespasian pe Vitellius, şi cine ştie cât ar fi ţinut-o tot aşa dacă ultimul dintre ei, Vespasian, n-ar fi avut o idee complet neobişnuită: anume, să nu se lase ucis. Avem aşadar de-a face cu un împărat care restabileşte ordinea, reorganizează finanţele şi armata şi, în general, face o mulţime de lucruri bune care, evident, nu ne interesează câtuşi de puţin.

Vespasian nu era totuşi complet plicticos – logic, altminteri n-ar fi avut ce căuta pe Daily Cotcodac alături de tipi aşa mişto ca Eftimie. (more…

Vivi Floricica

Fusei ieri pe la Universitate. Nimerii într-un amfiteatru unde aveau curs studenții de la jurnalism. La finalul cursului, profesorul (cine a terminat FJSC are trei încercări să ghicească despre cine vorbesc) le zise să meargă la un concert de Beethoven la Palatul Șuțu:

- Mergeți, mă, la concert! Vă roagă omu’ să vă duceți gratis și voi nu vreți. Îmi scurtați viața cu prostia voastră! E la doi pași, oricum pierdeți timpul… (more…

Ovidiu Eftimie

– Nu, mă, nu mă interesează, n-auzi? Nu-mi povesti asta, memoria umană e finită iar dacă îmi spui tâmpenia asta o să mi se şteargă o amintire plăcută din copilărie. Îşi baţi joc de momentul în care taică-meu mi-a adus o maşină de poliţie foarte mişto, acea amintire va fi pierdută pe vecie.

Cu toate acestea Julius a insistat să-mi povestească (blestemaţi fie ăştia de la Orange cu ofertele lor) despre un incident în care, conducând maşina unei cunoştinţe comune (more…

Ovidiu Eftimie

Ai un prieten pe care îl bănuieşti de un cretinism sever şi nu eşti sigur? Poţi afla imediat cât de util este pentru societate întrebându-l ce părere are despre câini. Dacă va avea o părere bună, eventual pigmentată cu tot felul de istorii imbecile despre devotamentul acestor animale şi isteţimea lor, ăla-i. În secunda doi poţi să-i prezinţi un program electoral sau nişte produse Herbalife.

Se spune despre câini că sunt animale inteligente, deşi nu prea există dovezi în acest sens. Nu cer unui câine să rezolve probleme de matematică sau să citească, dar mă aştept să înţeleagă (more…

Radu Pircă

Toată lumea ştie că epoca lui Ludovic al XIV-lea a fost perioada de glorie a literaturii franceze. Când e vorba însă de citit vreun scriitor de pe atunci, puţini mai au curajul să deschidă un volum de poezii ale lui Boileau sau să meargă la o piesă de Racine sau Corneille – doar Molière încă mai are ceva succes, probabil fiindcă e gălăgios şi stupid, exact ca noi. În schimb, nu cred că există cineva care să nu cunoască poveştile lui Charles Perrault. Ceea ce nu ştiţi însă despre autorul Scufiţei roşii e că era un lingău odios şi că este foarte posibil ca de fapt să nu fi citit niciodată o povestire de-a lui Perrault… (more…

Până când Pircă se va folosi iar de noua lui găselniţă cu topurile ca să mai umple zece pagini cu bătăliile lui Napoleon şi amănunte picante din viaţa lui Sienkiewicz sau Felix Mendelssohn-Bartholdy, cum ne-o fi norocul, au mai rămas puţine ceasuri. Profităm de ele pentru a strecura repede şi un top mai uşurel, pentru cititorii – dacă într-adevăr avem şi astfel de cititori – care intră aici în speranţa că vor găsi şi ceva la care să se amuze. Cu ajutorul vostru, vom încerca să identificăm cele mai haioase nume româneşti. Chiar dacă au mai existat câteva încercări timide în acest sens, niciodată până acum nu s-a văzut o întreprindere atât de serioasă şi riguroasă, girată de numele prestigioasei noastre publicaţii satirice (noroc că vorbim de nume de persoane, altminteri Daily Cotcodac ar fi fost probabil în capul listei). (more…

Când o să vină la mine îngerul morţii, o să-i dau o bere să-mi arate nu cum ar fi arătat lumea fără mine, aşa cum o făcut JR Ewing în Dallas, ci cum ar fi arătat cu Vadim preşedinte. Apoi mi-aş fi dat pumni în cap de ciudă, că aş fi avut o mie de subiecte de pus pe blog. Pe zi, normal.

Iar acum să scriem postarea de azi.

Unchiul colegului Adi, care este orădean, este orădean.

Şi foarte PRM-ist, de la începuturile începuturilor. (Continuarea o puteti citi pe blog la Groparu… )

Dacă aţi ratat cumva restul topului, iată-l:

locurile 8-10

locurile 5-7

locurile 3-4

locul 2

Dacă nu l-aţi ratat să trecem, în fine, la primul loc, care este ocupat de… (more…