Postul nu e post destul

Din Paris, despre artă, preţuri şi dimensiuni

Ionuţ Şendroiu

Nu ştiu dacă faptul că mă îndreptam spre cafeneaua literară Le Petit Pont sau faptul că veneam dinspre cabaretul de lângă hotelul Esmeralde l-a determinat pe tipul de la chioşcul de ziare să-mi atragă atenţia asupra numărului din Januarie 2011 al revistei Beaux Arts. “LES GRANDES EXPOSITIONS 2011” scria cu majuscule pe copertă.

Am deschis revista la o măsuţă de pe terasa încălzită şi am cerut o cafea. Influenţat cumva de textul lui Pircă despre tehnicile de târguit roşii, m-am dus direct la paginile cu preţuri. “Beaux Arts, Beaux Arts, da’ brânza-i pe bani”, cum zice un proverb din Piaţa Berceni.

Le Solitaire
Va sa zică: cu 40 de mii de Euro, poate fi achiziţinată această … cum să-i zic? – lucrare, intitulată Le Solitaire.

Mie îmi sugerează mai degrabă un pensionar înghţat la coadă la lapte prin ianuarie ’88, decât un funcţionar guvernamental jucând Solitaire. Ar fi fost un cadou drăguţ pentru Pircă, numai că, la banii ăştia, obiectul de artă e cam înalt: are 2,60 m, greu de băgat în lift, greu de manipulat prin scara blocului. Singurul care s-ar putea descurca cu o piesă de aceste dimensiuni ar fi Eftimie, care le are cu flexul …

Mickey Lenin
Cu doar 1000 de Euro în plus, însă, te poţi bucura de Mickey Lénine, o capodoperă care măsoară cu 10 cm mai puţin şi care, la o adică, ar putea fi plasată într-un living mai înalt. Sau la ţară, printre piticii de grădină.


Această inedită sculptură ar fi fost cadoul ideal pentru Julius, cumulând într-un mod fericit atât nostalgiile sale stângisto – dictatoriale cât şi imprimeul boxerilor favoriţi.
Din păcate, confortul celor 10 cm în minus este anulat de greutatea mult mai mare, capodopera fiind de bronz. Adică, nu merge cărată la ţară într-un portbagaj de Logan.
Ambele piese din categoria artă ieftină, sub 50 de mii de Euro, mi s-au părut nu numai dificil de transportat, ci şi de întreţinut. Imaginaţi-vă, numai, ce înseamnă să ştergi praful de pe Le Solitaire. Ca să nu mai spun că, dacă bagi un Lenin ca asta pe balcon, unde mai pui bradu’ de Crăciun?

Lingura Kulango, măritată Pogany
Am trecut rapid la paginile de artă scumpă, ceea ce l-a făcut pe chelner să îmi schimbe, plin de amabilitate, scrumiera. Pentru numai 78.700 de Euro am găsit o capodoperă de sub jumătate de metru, ceea ce mi s-a părut o adevărată afacere.

Din păcate, se vânduse deja, din 16 iunie. Ufff! Într-un fel, era de aşteptat: e uşoară, de lemn, doar 32 cm: merge pusă oriunde, chiar şi pe un mileu deasupra televizorului (pentru cei cărora le place acest gen de design interior). Şi se şterge uşor de praf. Ba chiar, la forma pe care o are, e o plăcere să ştergi praful de pe ea … Am însă câteva dubii legate de descrierea făcută de editorii Beaux Arts. Pur şi simplu, îmi este greu să îmi închipui o domnişoară Kulango, folosind acest provocator obiect ca lingură de supă, în intimitatea unei colibe din nordul Coastei de Fildeş, nu departe de graniţa cu Burkina Faso (unde se află regiunea ocupată de tribul Kulango). În fine, probabil că la licitaţia organizată de Sotheby au participat persone în vârstă, doamne onorabile, înalţi prelaţi, iar tipii de la PR au zis că e mai politicos să o numească lingură …

Untitled, din aluminiu
Cu regret în suflet m-am îndreptat spre obiectele de artă a căror înălţime nu depăşeşte 20 cm, fără să mai acord o mare atenţie preţului. Astfel, am ajuns la această lucrare înaltă de numai 15,2 cm, al cărei aspect de obiect bricolat în casă mi-a amintit de Eftimie. Abia atunci mi-a sărit în ochi preţul, afişat în chenar:

Din fericire, se vânduse şi asta, Slavă Domnului. La cât de tare seamănă cu o baghetă proaspătă, cine ştie, poate mi-era foame şi ceream două …

– O halbă, strig chelnerului, care răspunde, numai zâmbet:
– Mică? Medie?? Mare???
– Mare! zic, cu lecţia învăţată.

E incredibil cât de utile pot fi, uneori, cataloagele de artă …

Share:

43 comments

  1. Klondike 3 January, 2011 at 08:21

    Doctore, asa-i cand te uiti la mica publicitate dupa chilipiruri. Tot mai bine-i la noi. Lingura-i lingura, bagheta-i bagheta, pensionaru-i pensionar, numai banii si lumea fina difera. Eu cred ca Julica l-ar fi apreciat pe Mickey, ii lipsea un presse-papier sau un batator pentru snitele. :))

  2. Arsulici 3 January, 2011 at 08:50

    Mickey era bun… și putea fi împodobit în loc de brad…
    Auzi, doctore, dacă la primele două te-ai gândit la Pircă, Julius și Eftimie, la ultima cum de nu ți-au zburat gândurile spre 4mall? Chestia aia e numai bună de piaptăn pentru coama lui leonină 😀

  3. Ramses3 3 January, 2011 at 09:21

    Le solitaire ala era asa ieftin ca e facut tot din macaroane…asta arta..

  4. sendroiu 3 January, 2011 at 09:27

    Daca vreti sa aruncati o privire in “Le Petit Pont, cafe litteraire”, click aici: http://www.cafelepetitpont.com
    🙂

  5. Bear Grylls 3 January, 2011 at 09:33

    Splendid,doctore!Cine or fi fraierii care le-au cumparat pe ultimele doua?
    Dar mie tot “Le Solitaire” imi place-plus interpretarea de bun simt pe care i-ai dat-o.

  6. Scufita Rosie 3 January, 2011 at 09:49

    Doctore, m-ai ratat sau te-am ratat! Stateam la o cafea si scriam la Cafe Daguere, o tara mai la vale de locul matale! Data viitoare cand dai prin urbe da-mi de stire ca poate impartim o bere mare si un text de …Nobel mic,umoristic, de, plin cu poante ce zici? Si ca sa nu zici ca urla modestia in mine fiecare da ce poate: eu berea, matale Nobelul!

  7. Sare'n Ochi 3 January, 2011 at 09:50

    Le Solitaire e facut din taitei cu lapte.
    In ce priveste adevarata arta, pana nu se fac pestisori din sticla si mileuri pentru pus pe plasma din sufragerie, io nu ma mai bag.
    Si Ikea ar trebui data in judecata: au intinat nobilele idealuri ale expozitiilor de sufragerie cu balerine, betivi pe banca, betiv cu felinar, catelusi flocosi si Albr ca Zapada din portelan! Pe rafturile lor nu dau atat de bine ca-ntr-o vitrina de bufet cu geamuri multiple de cristal, frumos ornate cu flexul =))

  8. sendroiu 3 January, 2011 at 09:55

    … iar pentru o privire peste coperta si sumarul numarului din ianuarie al Beaux Arts Magazine, click aici 🙂
    http://www.beauxartsmagazine.com/

  9. Sare'n Ochi 3 January, 2011 at 09:57

    si nu uitati sa ma notificati. ca io am uitat. La multi ani si ura si la gara! in 2011 astept niste retete serioase cu si despre praz, daca tot tineti cu echipa aia care joaca in capitala Praziliei – Rio del Craiova (cum ii zice echipei si ce anume joaca? a! Universitatea Craiova si joaca fotbal =))) ma scuzati, pardon, bonjour! da’, ce universitate e-n Craiova? ca dupa stirile de la ora 5 nu ma pot lua.

  10. cata 3 January, 2011 at 10:19

    Cu asta invatam ca arta a devenit un fel de Poker Texas Hold’em , cam asa cum e cand ai un 2 si un 7 in mana si dai all in. Ultima lucrare sugereaza o progresie armonica si daca ar avea o virgula dupa prima cifra a pretului as cumpara-o , si asta numai daca artistul ar munci s-o faca de 15,2 m nu cm. Si daca tot ma ispiteste ceasul asta sa ma editez ceva, da, o da, Solitaire ala face dublu . Da’ 2 m e totusi putin. Statuia lu’ Zeus avea mai mult, si dupa cate se zice arata nashpa. 😀

  11. karmapolice 3 January, 2011 at 10:23

    io cred ca aia de cumpara porcaria aia pe un milion de euroi, isi merita soarta

  12. Didinutza 3 January, 2011 at 10:23

    Si eu imi distrez gasca cu suplimentul revistei ZF, se numeste Premium dar noi ii spunem revista cu ceasuri. Cand citim preturile ne distram mai tare ca la Stan si Bran

  13. sendroiu 3 January, 2011 at 10:39

    @Karmapolice: eu zic ca merita o soarta mai buna :))
    @Cata: opera din aluminiu care iti sugereaza o progresie armonica are, totusi, 1.75 lungime, chiar daca e inalta de doar 15 cm. Eu zic sa te mai gandesti … 😉

  14. Kilroy 3 January, 2011 at 11:07

    Eh, un Lenin la casa omului… De Craciun il impodobesti si ii canti “O Schone Lenine, o schone Lenine, wie grunne sind deine, aaa, chestii …”

  15. quattro 3 January, 2011 at 11:11

    Dincolo era mai ieftin…

  16. camionagiu 3 January, 2011 at 11:32

    Sa ma ierte Doctorul Sendroiu, precum si preacuviosii cititori ai DailyCotcodac, dar prima figurina nu este un pensionar inghetat, ci un presedinte roman, plin de slobozul si flegmele votantilor, inevitabil dezamagiti. 😛

  17. Dan1 3 January, 2011 at 11:48

    Zi-le tu, camionagiu! =))

  18. sebra 3 January, 2011 at 11:59

    Şi zi aşa, chiar s-a vândut chestia aia de aluminiu la banii ăia?!?!
    Nebunii nu’s de-un fel :))

  19. ErRon 3 January, 2011 at 12:05

    Mickey Lenin seamana foarte bine cu Avram Iancu din fata Catedralei din Cluj!
    La fel isi tine si Inacu mana dreapta, e cocotat pe un piedestal inalt, la baza parca vizualizez celebra noastra fantana arteziana, in care, de cand au renovat-o nu se mai poate face baie dupa fiecare meci al echipelor locale!
    Ii lipsesc doar tulnicaresele!:D

  20. Tweets that mention Din Paris, despre artă, preţuri şi dimensiuni » Daily Cotcodac -- Topsy.com 3 January, 2011 at 12:16

    […] This post was mentioned on Twitter by JuliusDC. JuliusDC said: Din Paris, despre artă, preţuri şi dimensiuni » Daily Cotcodac http://bit.ly/fK1wRJ […]

  21. ThoR 3 January, 2011 at 12:16

    @sebra chestia aia de aluminiu cred ca a cumparat-o julius si o da ca premiu pe dc la un viitor concurs=))

  22. N.A. 3 January, 2011 at 12:17

    Acuma zici, don’doftor? A fost ziua lu’ mamaia ieri si nu stiam ce sa-i mai iau..

  23. andryusha 3 January, 2011 at 12:49

    Pentru optzeci de mii, bătrânu’ Brâncuşi dădea setul complet de tacâmuri, pentru 6 persoane. Ce s-a mai stricat lumea, dom’le!… =))

  24. xerex 3 January, 2011 at 12:56

    Acele opere de arta au fost cumparate de mine pentru a fi oferite ca premii la concurs

  25. eftimie 3 January, 2011 at 13:10

    Stranie chestie doctore, aş putea sa jur că am vreo două baghete de-alea prin magazie. E drept ca sunt pe argint nu pe auriu da’ orişicât, ce zici, pot să cer vreo 200.000 de euro pe ele? Sau hai, 300.000 de euro si-o bere daca le cumpără pe amândoua.

  26. sendroiu 3 January, 2011 at 13:47

    @eftimie: eu nu le-as cumpara, da’ as vreo 10 beri, daca mi le arati. Poate chiar acum, in februarie, cand ma intorc, ce zici?

  27. ZeceDeZero 3 January, 2011 at 13:52

    Lingura e si mai ieftina si mai practica decat bagheta.

  28. PRiSON 3 January, 2011 at 13:55

    voi radeti dar eu nu pot.. chiar nu inteleg din ce motiv au alea pretul pe care il au… 800 mii euro pt o bucata de cupru? si daca nu e doar o bucata, atunci ce deterimna acel pret? numai cererea sa fie la mijloc in stabilirea pretului si daca da, de ce ar fi asa de cerut acel obiect? daca era vreo pictura intelegeam sau mai stiu eu ce sculptura… acu pe bune, e cineva care are cat de cat legatura cu arta incat sa explice movtivele?

  29. sendroiu 3 January, 2011 at 14:09

    @Prison: probabil ca 1987, cand a fost creata capodopera Untitled, a fost un an foarte bun pentru aluminiu: recolta a fost mica, dar a avut un parfum deosebit (pentru conoseori, evident … 😉 )

  30. Dan1 3 January, 2011 at 14:12

    @sendroiu & PRiSON
    Si anodizarea e scumpa! (Pe vremea mea îi zicea “eloxare” ) =))

  31. andryusha 3 January, 2011 at 14:15

    @PRiSON: Arta face apel la latura afectivă, profund subiectivă a fiinţei. Opera de artă transmite adevăruri subtile – pentru cine e pregătit să le priceapă. Valoarea unei opere de artă nu are legătură cu preţul stabilit. Pentru cineva căruia bucata aia de cupru îi dezvăluie cine ştie ce adevăruri tainice, îi provoacă cine ştie ce revelaţii mistice, 800.000 de euro poate părea foarte puţin. Oricum, în limbajul artei, bucata de cupru se poate încadra oarecum la opere de artă, întrucât încearcă să transmită un adevăr tainic într-un mod metaforic, aluziv, în timp ce Lenin cu cap de Mickey Mouse, de pildă, face parte din categoria kitsch, întrucât nu transmite nimic superior, nimic subtil, nu atinge nicio profunzime a fiinţei, ci spune doar, extrem de elocvent, că Lenin a fost un măscărici, ceea ce ştiam oricum. 😀

  32. Dan1 3 January, 2011 at 14:19

    Zi-le tu andryusha! (o mica corectura: e de aluminiu :)))

  33. Ciprian 3 January, 2011 at 14:25

    Untitled din astea, capodopere adica, fac si eu cand salvez desenele din paint si nu stiu ce nume sa le pun =))

  34. sendroiu 3 January, 2011 at 14:44

    @andryusha: apropo de setul de tacamuri ale lui Brancusi si lasand gluma deoparte: lingura Kulango are aceeasi eleganta minimalista ca si Domnishoara Pogany. Legaturile cubismului cu sculpturile Kulango sunt evidente si arhicunoscute (anecdotica scena cu Matisse, intrebandu-l pe Picasso, cu o statueta Kulango in mana, cumparata de pe chei: nu-i asa ca e mult mai frumoasa decat Venus din Millo? E muuult mai frumoasa – ar fi raspuns Picasso. Cubismul, se spune, s-a nascut dupa dupa acest dialog).

    Din pacate, autorul acestei linguri, membru al tribului Kulango, a fost rasplatit, cel mai probabil, cu vreun sac de orez. In prezent, populatia Kulango nu depaseste 200 de mii de suflete. Cel mai scump obiect Kulango (numit cariatida Kulango) a fost vandut in 2009 pentru 5,4 milioane de Euro. Tot de Sotheby’s …

  35. Dan1 3 January, 2011 at 15:01

    E clar, ar trebui sa ne apucam de facut cariatide Kulango, ca nu mai tine!…

  36. andryusha 3 January, 2011 at 15:07

    @sendroiu: Păi şi Brâncuşi s-a inspirat la greu din tradiţia românească, dar România fiind la câteva mii de kilometri şi câteva sute de ani depărtare de Franţa, contemporanii lui au crezut că el a inventat apa caldă… Cât despre preţul artei, ea totdeauna e ieftină la producător şi scumpă la comerciant, că doar acesta din urmă are cheltuielile cele mai mari, nu?… 😉 :))
    @Dan1: ori eu, ori @camionagiu, hotărăşte-te, nu ne încuraja pe amândoi, că cine ştie ce mai iese… =))

  37. Serban 3 January, 2011 at 16:21

    @andryusha: m-ai făcut paf. scrii şi sms-uri de sezon?

  38. andryusha 3 January, 2011 at 16:39

    @Serban: Nu, în schimb fac proiecte, la cerere. Ieftin, 10 euro/metrul pătrat… =))

  39. Stephanie 3 January, 2011 at 16:41

    Cand spui ” celor 10 cm in minus” te referi la opera de arta sau la ceea ce ascunde Julius in boxerii sai imprimati, ca nu mi-e clar?
    Si acum despre adevarurile subtile transmise de arta:
    Intr-un muzeu trei vizitatori se opresc dezorientati in fata unei picturi ciudate.
    Aceasta prezenta nudurile explicite a trei barbati de culoare. Sa spunem ca nudurile erau FOARTE explicite, si ca barbatii erau negrii cu totul, in afara de unul, cel din centrul picturii, care avea penisul roz. Stau, se gandesc ce naiba inseamna pictura, de ce are individul penisul roz. Vine ghidul muzeului si le explica timp de o juma’ de ora ca penisul roz semnifica emascularea afro-americanilor intr-o lume predominant alba, si ca poate insemna si opresiunea fata de homosexuali in societate. Pleaca ghidul si se apropie un mosulica de grupul nostru de vizitatori:
    – Vreti sa va spun ce-nseamna cu adevarat tabloul?
    – Ce te face sa crezi ca ai priceput mai bine ca ghidul?
    – Pai eu l-am pictat. Astia nu sunt negri, sunt mineri din Valea Jiului, iar ala din centru a fost la pranz pe-acasa.

  40. Dan1 3 January, 2011 at 16:48

    À Stephanie
    Vai ce scârbos! Tine un like! =))

  41. sendroiu 3 January, 2011 at 16:54

    @Stephanie: =))
    @andryusha: din ce-am intzeles eu din Beaux Arts Magazine, ca autor iesi mai bine daca exprimi pretzul in euro/cm patrat 🙂

  42. Serban 3 January, 2011 at 17:06

    @sendroiu: iar dacă vrei să vinzi la un preţ ridicat e bine să pui preţul în iuesdolars / square inches

  43. Serban 3 January, 2011 at 17:24

    Picasso a fost rugat cândva de cineva să-i facă o schiţa şi i-a întins o hărtie şi un creion de desen. Artistul s-a semnat pe hârtia goală şi i-a dat-o omului înapoi.
    -extraordinar, superb, minunat! Dar, vă rog, maestre, îmi puteţi spune şi mie ce reprezintă?
    -pentru dumneata, un Picasso, pentru mine, 10000 de euro.
    P.S. sigur, Picasso a spus 100 de franci sau 50 de lire dar am tradus eu într-o sumă actuală şi o moneda în aşa fel ca să inţeleagă şi lumea de aici, nu numai Pircă 🙂

Leave a reply