Familia Puiu se întoarce! După minunatele aventuri în Japonia, membrii simpaticei familii îşi petrec acum concediul în Germania, terorizând alţi compatrioţi care au făcut imprudenţa de a-i invita pe la ei. Va sfârşi oare familia Puiu ciopârţită de meticuloşii nemţi şi aruncată în Weser, sau va supravieţui şi de această dată, spre oroarea cunoştinţelor stabilite în alte colţuri ale lumii, cărora le va sosi curând vremea să o primească în ospeţie?

Megami

Ca orice familie de români care se respectǎ, familia Puiu nu petrece niciodatǎ Sǎrbǎtorile acasǎ. Doar de asta sunt fǎcute Sǎrbǎtorile, sǎ te duci în vizite şi sǎ te mai întâlneşti cu cei dragi. De data aceasta, ca sǎ nu fim acuzaţi de lipsǎ de obiectivitate, îi dǎm cuvântul doamnei Puiu, care îi povesteşte unei prietene despre Crǎciunul trecut, petrecut la nişte prieteni în Germania.

D-na Puiu: “Mǎi, ce sǎ-ţi spun, a fost super! Super ne-am simţit! Era cam frig, da’ sǎ-i fi vǎzut pe aia din Bremen, stǎteau afarǎ, la un fel de terase, cu pǎturi pe genunchi, şi beau ciocolatǎ caldǎ. Super!”.

Prietena: “Chiar cǎ. Şi era bunǎ ciocolata aia?”.

D-na Puiu: “Nu ştiu, cǎ noi n-am intrat. Îl ştii pe Puiu, era înnebunit sǎ facǎ poze. Plus cǎ îţi dai seama, ciocolata o bei şi s-a dus, da’ poza rǎmâne, ai ce arǎta la prieteni. Dar îţi spun, super a fost! Prietenii la care am stat ne-au dat şi o maşinǎ, s-o folosim cât stǎm acolo, super.”

Prietena: “Da’ lor nu le trebuia maşina?”.

D-na Puiu: “Nu, cǎ aveau douǎ. Şi sǎ vezi, ca Puiu a vrut sǎ punǎ benzinǎ când am luat-o prima datǎ, da’ rezervorul era plin! Foarte frumos din partea lor. Ne-a ajuns benzina pânǎ am plecat”.

Prietena: “Numai la Bremen aţi fost?”.

D-na Puiu: “De data asta da, cǎ erau Sǎrbǎtorile şi am vrut sǎ fim şi noi mai relaxaţi. Iar Puişor îşi strânsese nişte bani şi voia sǎ-şi cumpere diverse chestii de la outlet. Na, îi copil, n-am avut ce face şi a trebuit sǎ mergem la outlet cu el”.
Prietena: “Şi şi-a luat ceva?”.

D-na Puiu: “Da, o mulţime de lucruri, cǎ i-a şi spus Puiu: vezi cǎ am avut dreptate când ţi-am spus sǎ nu dai banii pe cornuri cu ciocolatǎ şi alte porcǎrii. Uite, de banii ǎia acum îţi iei un tricou. Nu ştiu dacǎ tu ai fost, dar la outlet preţurile sunt super. Am luat o bere super, la un euro 6 cutii, Auschwitz îi zicea. Tu îl ştii pe Puiu, cǎ el le are cu cultura generalǎ. El ne-a lǎmurit pe toţi cǎ sigur e bere de calitate, cǎ Auschwitz e nume de ceva familie aristocratǎ”.

Prietena: “Deci a fost frumos… Bine de voi cǎ aţi petrecut Sǎrbǎtorile în strǎinǎtate…”.

D-na Puiu: “Da, cum îţi spuneam, super. O singurǎ chestie ne-a cam mirat. Prietenii la care am stat de Crǎciun s-au dus la pǎrinţii ei şi pe noi nu ne-au invitat. Mde, n-am zis nimic. De Anul Nou au fost acasǎ. Şi ne întoarcem noi de la cumpǎrǎturi pe 31 seara, luasem câte o bere bunǎ pentru toatǎ lumea, şi aştia, sǎ nu-ţi crezi ochilor! Nimic pe masǎ, auzi tu! Frigiderul gol, iar noi eram rupţi de foame, cǎ umblaserǎm toatǎ ziua! Nemţi, n-ai ce sǎ le faci…”.

Mai multe despre familia Puiu:
Masă românească la Sakai
Ciocănele de pui