Canciocul Abundenţei
Julius Constantinescu
„Ei, câtă mizerie poate să facă?”, am socotit, cântărind cu privirea canciocul din mâna meşterului, umplut doar pe jumătate cu chit. Pe faţa sa se putea citi o sănătoasă poftă de muncă şi dorinţa cât se poate de sinceră de a termina în cel mai scurt timp de fixat cele două plăci de faianţă. Căci, la drept vorbind, cam asta era toată lucrarea pentru care îl angajasem.
La capătul a trei ore de muncă asiduă, Dumnezeu a fost bun cu mine şi mi-a curmat suferinţa, fiindcă sunt pe deplin convins că entuziastul meşter nu ar fi reuşit niciodată să termine fără un consistent ajutor divin.
Nici acum nu-mi explic în ce mod meşterul cu pricina a produs bubuiturile cumplite care s-a auzit din bucătărie preţ de trei ceasuri doar cu ajutorul unei mistrii şi a unui şpaclu, orice alt om având nevoie pentru asta de o cantitate apreciabilă de dinamită.
„Ei, sunt drepte, nu?”, mi-a prezentat cu mândrie rezultatul muncii sale, obţinut în cel mai scurt timp. Am admis că plăcile sunt într-adevăr drepte şi m-am abţinut să fac obsevaţia că i-ar fi fost imposibil să le pună şi altfel, de vreme ce plăcile fuseseră practic fixate în locul unora vechi care se spărseseră.
Dar nici viteza uluitoare de lucru, nici capacitatea de a produce zgomot aveam să constat că nu era cea mai de seamă însuşire a sa. Talentul său nepreţuit consta în aceea că, practic, putea produce mizerie în cantităţi nelimitate. Se pare că, din jumătatea de cancioc de chit destinată lipirii celor două plăci, îi rămăsese suficient cât să acopere întreaga bucătărie cu un strat alb şi lipicios de grosimea unui deget şi să producă o duzină de grămezi de moloz, să mâzgălească pardoseala din baie cu un soi de noroi amestecat cu câlţi şi, în fine, să aştearnă pe fundul căzii un pat de pietriş, nisip, mâl şi alte materiale ce formează în mod obişnuit aluviunile aduse de ape curgătoare. Mi-a fost imposibil să înţeleg cum a reuşit să facă mizerie şi în încăperile în care n-a intrat şi, mai ales, cum de nu se găsise nimeni până acum să-l ucidă.
Mi-a luat o jumătate de zi să fac curat în urma lui şi am scos afară atâta moloz că aş fi putut ridica alături încă o bucătărioară din el. Dacă estimările mele sunt corecte, e posibil ca piramidele lui Khafra şi Menkaura să fi fost ridicate din molozul rămas de la meşterii lui Cheops.
Întâmplarea cu meşterul mă face să cred că legendele cu privire la lucrătorii ucişi pentru a nu divulga locul în care au construit mormintele regale sau legenda meşterului Manole sunt pure fantezii. Probabil, cronicarul s-a jenat să noteze: „Văzând Măria Sa molozul lăsat în urmă de Manole, a poruncit pe dată să i se ia scările şi să fie lăsat a-şi sfârşi zilele pe acoperiş, servind aiasta drept pildă altor meşteri care vor dori pe viitor să facă la fel ca dânsul”.
nu mere “servind”. nu mere deloc. in romana e neologism, via franceza, chiar daca etimonul ultim din latina e acelasi ca si pentru ‘servus’.
=))
Oricum, Apolodor din Damasc a avut noroc cu caru’, ca desi a facut precis moloz, nimeni n-a putut dovedi!
@Dan1: pai Apolodor a avut bafta cu Dunarea, ca a spalat molozul 😀
@ Julius: trebuia sa il intrebi pe mester si cat te costa sa iti faca el curatenie, desi riscai sa petreci revelionul cu el in casa :))
Zi mersi că nu ţi-a crăpat plăcuţele de alături :))
Bre domn Julius
Dar matale ai avea curajul sa te inhami la asemena munca? I? Ca la dat din tastatura toti se pricep, da de facut ceva practic nu. Traiasca clasa muncitoare!?
A, si inca o intrebare. Pe mester l-ai platit asa cum ii platesti si pe angajati tai? Sau mesteru era Eftimie, ca el, strict teoretic, e foarte priceput.
truda multa, hazna… 😀
Subtire…Mie mi le a pus direct crapate si a zis ca nu le schimba ca oricum vine capacul de la aragaz acolo si nu se vede…si vreau sa precizez ca asa sunt si in ziua de azi deoarece am considerat ca nervii mei sunt mai importanti decat meseriasul respectiv.
ABSOLUT CRIMINAL!
Decât că… decât eu am decât observat că titlului îi lipseşte decât un «n», decât? Cum adică… «canciocul abundeţei»?!
Beranger: la un text dintr-asta, treci si tu peste, ca nu oricine poate sa scrie ceva atat de haios, mai ales luat dintr-o intamplare nu prea fericita :)) 😀
Lucrurile au evoluat. Pe vremea lui Stefan cel Mare, navaleau tatarii. Acuma vin doar mesterii
Pentru doua-trei placi de faianta chemi mesterul acasa. Hm..
Cred ca si Patapievici/Cartarescu/chiar Boc se descurca singuri sa faca treaba asta. Mai bine il chemai pe Calarasu si ne povestea el cum a renovat casa unui prieten caruia ii este rusine sa se inhame la munci de 3 lei pentru ca nu are calificarea necesara.
@Ciprian
A, m-am prins: pai Julius e inginer constructor, nu? Pai deci trebuia sa-i dea mesterului un proiect, ca sa stie omu’ ce face, nu asa – dupa ureche… =))
Dacă a venit cu canciocul lui, înseamnă că era meseriaş a-ntâia! Rar mai găseşti aşa oameni în ziua de azi…
@Dan1
Julius e inginer grevist.
@anndryusha
Meseriasi sunt aia care vin si spun sa-le cumperi unelte si apoi dispar cu ele.
@Ciprian: Acum ai ajuns să-l compari pe Julius cu Cărtărescu. Hai, măi, ce naiba! =))
Păi normal că dispar cu ele, nu pentru ei le-ai cumpărat? =))
[…] This post was mentioned on Twitter by JuliusDC, Ovidiu Eftimie. Ovidiu Eftimie said: Canciocul Abundeţei http://ff.im/-uDrgL […]
Poate era Isus! 😛
@andryusha@ciprian
Voi nu ati inteles nimic. Nu cu -asta e-cartarescu trebuie comparat ci cu -tot cacofonie- kafka. Ca Julius l-a ucis pe mester [“cum de nu se găsise nimeni până acum să-l ucidă”] si a plecat la strand(ma rog- la mol). Eu una astept cu nerabdare procesul. 😀
@lulu: Aluzia la meşterul Manole mi se pare suficient de transparentă. Numai că nu va fi niciun proces, mă tem, fapta uciderii unui meşter se prescrie, conform noului Cod Penal, cu minim 10 ani în avans…
Dacă sunt circumstanţe agravante, cum ar fi premeditarea, prescrierea se ridică la 20, poate chiar 30 de ani. Tot în avans.
@anndryusha
Codul ala penal spune ceva si despre fosti primari actuali presedinti/premieri? Sau si astia tot un fel de mesteri sunt: se lauda ca se pricep la toate, iti iau banii inainte, nu fac nimic, si in final te pun tot pe tine sa strangi in urma lor…
HAHAHA! ai dreaqu muncitori cu ziua
dar ai scapat bine, zic si eu, fara alte damage-uri.
mie pt o placa de gresie de schimbat in spatele usii, mi-au darimat un colt de perete exterior, au raschetat usa pe muchie pentru ca nu se mai inchidea si au spart si o placa de faianta care a ramas asa. iar usa nu, nu se inchide nici acum, pentru ca i-am dat afara dupa jumatate de zi de zgomot infernal.
si povesti de groaza am destule, ca orice om care a asistat neputincios la construirea unei case la inceput de sec 21 in Romania.
@lulu: Dacă ar fi să ne luăm după versurile: “Mândră corabia/Meşter cârmaciul”, eu zic că am putea premedita ceva… =))
Ma, mesterii astia si mecanicii auto sunt printre cele mai periculoase jivine cu chip de om pe care le-o lasat ‘Mniezo pe fata pamantului. Nu scapi de ei decat daca stai in casa de chirpici si mergi cu caruta…
@lulu & anndryusha
Lăsați orice speranță, că pentru ăsta nici bani de gloanțe nu ne-au mai rămas, așa de bine ne-a ”meșterit”. Iar din scuipați în ochi, nu cred să fi murit nimeni până acum. 😀
@silavaracald: Vai de mine, dar n-a vorbit nimeni de gloanţe! Mă gândeam la o postare atât de satirică, încât să-i facă să-şi dea demisia… Chiar, nu-mi dau seama cum nu s-a gândit la asta nimeni din blogosferă… =))
[…] se poate de sinceră de a termina în cel mai scurt timp de fixat cele două plăci de faianţă. (more)ShareTweet De la Julius citire Niciun comentariu X1_AdParams = { 'pub' : '560302451683403', 'site' : […]
:))
Eu ma gandeam sa-i facem sa moara de oftica.
Păi pune dom-le şi o poză cu meşterul ăla.
Dacă tot l-ai pus la gazeta de perete.
@Anndrusha & lulu
Măi, nu umbalți cu arme psihologice, că, la cât de sfios și impresionabil e, la prima critică (chiar și în glumă!), își dă demisia, și altul mai bun ca el n-avem. 😀
@silavaracald: Eu sunt un tip aventuros, îmi place să-mi asum riscuri… :))
probabil ca nici Manole nu a vrut sa o zideasca pe Ana , dar au ingropat-o din greseala in moloz cand aducea mancare si din moloz au facut zid 😉
Cum mama naibii de a facut asa de multa mizerie doar cu o mistrie?
Ala nu e chit,e adeziv pentru faianta,a trebuit sa sparga deoarece pe perete era adezivul vechi,in acest fel au incaput celelalte placi,altfel ramanea un aspersor de apr.4-5 mm,iar nu cred ca mizeria,ca si cantitate era chiar asa…dar trebuia sa scrii si tu despre ceva astazi,nu…?
Din punctul de vedere al mesterilor, molozul inseamna ca s-au spetit muncind. Eu am strans cateva saptamani dupa doua specimene din astea cnd am renovat. E de groaza lumii?!
pana la “ei,sunt drepte?” eram hotarata sa cer numarul mesterului,pentru a-mi chinui si mie bucataria…apoi.a aparut un deja vu
la mine,fiecare plecare a vreunui mester,e urmata de o criza de plans,depresia aferenta,apoi,munca….
credeai ca ai exclusivitate!
Te plange de doua placi…pai sa va spun eu ce am patit cand am renovat un ap. cu 3 camere..?Nu,nu cred ca am inima asta:((:((
P.S. Inca am cosmaruri=))
Eu ii dau dreptate nestematului Julius: la renovarea apartamentului nostru atitia saci cu adeziv, mortar etc. am carat cu draga de dacie galbena de puteam face un zid in jurul Ardealului.. 🙂
dar ştiu că l-ai găsit, nu glumă :))
Ah, inteleg perfect. Sotul meu a gasit un astfel de ”monstru” care a mutilat de-a dreptul o frumusete de gresie de Spania si a schimonosit dupa chipul si asemanarea sa o baie care va trebui refacuta neaparat. Greseala a fost a noastra, de fapt a sotului care a inteles mai tarziu ca nu trebuie sa faci rabat de la calitate si nu trebuie sa-i invatam pe altii meserie pe banii nostri.Data viitoare voi apela negresit la o firma specializata si cu recomandari.
Ah…si in prostia lor se mai cred si mesteri…detest prostia si lucrurile facute de mantuiala
Risipa-i refulare, deconectant resort, a muncii suparare, tratati-o ca pe-un sport.
[…] Canciocul Abundenţei; […]