15 decembrie 533: Bătălia de la Tricamarum, ziua în care germanii au pierdut Africa |
Radu Pircă
Aţi fost vreodată în Tunisia sau în Maroc? Dacă da, aţi văzut cât de puturoşi sunt oamenii ăia? Ei bine, de vină e în bună măsură bătălia de la Tricamarum de acum un mileniu şi jumătate – dacă ar fi decurs altfel, poate că şi acum Tunisia şi Marocul ar fi fost conduse de nemţi.
Vandalii, un trib germanic venit de undeva de pe ţărmurile Mării Baltice, cuceriseră de la romani nordul Africii în prima jumătate a secolului al V-lea. Era una dintre cele mai prospere regiuni ale imperiului muribund – grânele sale hrăneau Roma, iar printre intelectualii locali se număra Sfântul Augustin (nu ştiu de ce mă încăpăţânez în ideea că cititorii mei sunt creştini şi au auzit de diverşi sfinţi, din moment ce şi Moise pare să le fi fost străin). Pe ruinele Imperiului vandalii creaseră un regat bogat şi puternic, cu sprijinul majorităţii localnicilor, sătui de fiscul imperial şi de marii proprietari romani care până atunci luau şi pielea de pe ei (o altă dovadă că suntem urmaşii romanilor, orice ar spune răuvoitorii). Singurul defect al ocupanţilor germani era acela că nu erau chiar creştini-creştini, ci îmbrăţişaseră erezia ariană, care susţinea că Isus nu poate fi chiar Dumnezeu, ci o creaţie a lui Dumnezeu, inferioară acestuia. Şi cum pe vremea aceea divergenţele religioase erau la fel de importante cum sunt acum cele în materie de sport, arienii îi persecutau pe creştinii ortodocşi cum aveau ocazia – şi, bineînţeles, şi invers.
De la venirea vandalilor în nordul Africii trecuse însă mai bine de un veac, timp în care jumătatea occidentală a Imperiului căzuse complet în mâinile barbarilor, aşa încât numele de romani era acum atribuit, în mod uşor confuz, locuitorilor jumătăţii orientale, cu capitala la
Constantinopol, nişte romani care nu vorbeau latina şi nici nu fuseseră vreodată la Roma dat fiind că oraşul era în mâinile ostrogoţilor. Împăratul Justinian (foto) era însă decis să pună capăt acestei confuzii, recucerind provinciile din vest de la barbari. Africa de Nord vandală părea un bun punct de pornire, dat fiind că în ultimii ani fusese slăbită de conflictele din sânul familiei regale, dintre arieni şi ortodocşi şi dintre vandali şi nomazii din deşert. Cel mai bun general al Imperiului era Belisarius, un individ periculos în opinia lui Justinian, deoarece nu doar că era mai popular decât împăratul în rândul romanilor, dar îşi şi crease o armată personală de elită, sub pretextul că vrea să testeze nişte tactici de cavalerie copiate de barbari. Justinian se cam temea că tacticile respective sunt “lovitura de stat” şi “uciderea împăratului”, aşa încât o expediţie împotriva vandalilor i s-a părut un pretext excelent pentru a-l îndepărta pe Belisarius de Constantinopol.
La sfârşitul lunii august a anului 533, Belisarius a debarcat pe coasta de est a actualei Tunisii cu doar 15.000 de soldaţi – se pare că Justinian nu era foarte convins că expediţia trebuie să şi reuşească. Trupele romane au mărşăluit apoi spre Cartagina, capitala vandalilor. Pe 13 septembrie s-au întâlnit cu armata acestora, condusă de însuşi regele Gelimer, la Ad Decimum, adică la zece mile de Cartagina. Gelimer a încercat să facă o manevră complicată de încercuire, dar germanii mai aveau totuşi vreo 1.400 de ani până să fie capabili de aşa ceva şi au fost bătuţi cu uşurinţă de soldaţii lui Belisarius – după care trupele romane au intrat în capitală în uralele localnicilor, care erau chiar mai sătui de persecuţiile religioase decât de impozitele exagerate de pe vremea Imperiului.
Între timp, Gelimer (foto) a primit întăriri de la fratele său cu nume de atacant din judeţeană, Tzazo, care fusese plecat să înăbuşe în sânge o revoltă. Armata vandală, care o copleşea numeric pe cea a lui Belisarius, ar fi putut să-i asedieze pe romani în Cartagina, doar că barbarii nu se pricepeau deloc la astfel de operaţiuni, singura lor armă de asediu fiind scuiparea inamicilor drept între ochi. Gelimer a încercat atunci să folosească diplomaţia: elita cavaleriei lui Belisarius era formată din huni, nemulţumiţi că fuseseră aduşi până în Africa în loc să fie lăsaţi la vatră, aşa cum li se promisese cu vreo două războiaie mai înainte. Gelimer a început să negocieze cu ei în secret, convingându-i să-i trădeze pe romani şi să treacă de partea sa. Belisarius a avut însă şi el o bănuială şi i-a potolit pe huni cu un frumos discurs, care poate fi rezumat în “măcel, jaf, viol, apoi acăsuţă”.
Pe la mijlocul lunii decembrie, generalul roman s-a hotărât în fine să iasă de la adăpostul zidurilor Cartaginei pentru a da bătălia decisivă cu vandalii. Tabăra lui Gelimer se găsea la vreo 30 km de capitală, în orăşelul Tricamarum – din fericire, în ziua de azi amplasarea acestuia nu mai e cunoscută, altminteri sigur tunisienii trânteau şi aici o staţiune cu preţuri speciale pentru turişti. Gelimer
se pare că nu avusese nici măcar bunul simţ să-şi protejeze tabăra cu nişte ţăruşi, aşa încât cavaleria lui Belisarius a dat năvală peste el fără probleme. Singurul general competent al vandalilor, Tzazo, şi-a revenit repede din supriza iniţială şi, dându-şi seama că soldaţii lui sunt cam de 4-5 ori mai numeroşi, a încercat să le ţină piept romanilor. Curând călăreţii celor 2 armate (foto: călăreţ vandal) au fost prinşi într-o luptă corp la corp şi cal la cal, în care romanii erau vizibil dezavantaţi, până în clipa în care o sabie norocoasă a găsit jugulara lui Tzazo. Când şi-au văzut comandantul căzut vandalii, mai degrabă decât să lupte în continuare sub comanda lui Gelimer, au luat-o la fugă şi au fost măcelăriţi de hunii lui Belisarius, care subit au descoperit că nu mai vor să trădeze. Tabăra barbarilor a căzut şi ea în mâinile romanilor, care au jefuit-o metodic, în vreme ce Gelimer s-a refugiat la nomazii din deşert, predându-se abia în anul următor.
Cea mai importantă consecinţă a bătăliei a fost însă aceea că germanii au pierdut definitiv Africa de Nord, care a ajuns astfel în mâinile incompetente şi corupte ale romanilor de la Constantinopol, de la care arabii au luat-o în veacul următor fără mari probleme. Cât despre Belisarius şi ce a mai făcut el în continuare, fie veţi afla în alt episod, fie, dacă nu aveţi răbdare, puteţi citi superba “Comitele Belizarie” a lui Robert Graves.
Twitter
Facebook
Men In Fire
Fratele Andryusha
mifty
ionut
15 Decembrie 2010 la 12:33 pm
Slava Domnului! Credeam ca va trebui sa ne strecuram comentariile printre cele din concurs chiar daca nu ne intereseaza sa castigam
15 Decembrie 2010 la 12:46 pm
Dacă spunem povestea lui Moise la Marea Roşie primim vreun cadouaş, ceva?
15 Decembrie 2010 la 12:50 pm
Da, primesti niste felicitari vech, ramase de anul trecut, dar cu funditza de anul asta
15 Decembrie 2010 la 12:51 pm
@anndryusha
Era vorba de Moise Guran, daaa?
15 Decembrie 2010 la 12:58 pm
Io’s curioasă cum luptau caii ălora 2
15 Decembrie 2010 la 12:59 pm
[...] This post was mentioned on Twitter by JuliusDC and Ovidiu Eftimie, Mordechai. Mordechai said: RT @JuliusDC: Măcel, jaf, viol, apoi acăsuţă http://bit.ly/hBmqVs [...]
15 Decembrie 2010 la 1:20 pm
@sebra: caii luptau pe sistemul 4-4-2
15 Decembrie 2010 la 1:29 pm
Bah si germanicii astia. Nu puteau sa vina si ei sa ocupe ceva inspre est. La granita cu Marea Neagra. Poate nu pierdeau si poate scriam si noi acum cu doua puncte deasupra lu’ u.
15 Decembrie 2010 la 1:30 pm
Noh, de data asta nu sunt imagini cu goliciuni, chiar trebuie sa citim!!!
15 Decembrie 2010 la 1:36 pm
…si se deplasau in forma literei L
15 Decembrie 2010 la 1:42 pm
Aici se mai poate respira, cat de cat..
15 Decembrie 2010 la 1:46 pm
Toata planeta simte un fel de magie cand spunem: iti dai seama cum e cu un neamt la conducere? Nimeni nu pariaza pe un african! In afara de americani, care pariaza pe orice!
15 Decembrie 2010 la 2:00 pm
@Claudiu,
Dacă nu poţi să-mi faci un desen, măcar explică-mi în cuvinte simple tehnica aia
15 Decembrie 2010 la 2:16 pm
@Ciprian
)
apropo… ce-i cu inghesuiala aia de la postul anterior? au bagat oua proaspete, rosii ieftine si gustoase? se dau pensiile? se da ceva gratis?
—-
on topic (relativ)
lecturarea istoriilor lui Pirca imi aduce aminte de Telenciclopedia (asta e ‘de bine’
15 Decembrie 2010 la 2:25 pm
maestre, stii matale filmul ala al lui spielberg E,T,? ia fa mataluta un efort si poate iti aduci aminte o faza in care gremlinul ala prietenos era intr-un cos de nuiele cu o patura in cap iar cosul atasat la o bicicleta? e parca parca ceva iti aduci aminte da?
bun. acum sa ne aducem aminte un pic de un anumit pisoi intr-un cos si de un concurs. bun. deci si asta iti suna cunoscut da? ei …..poti sa imi spui tu mie cum ai facut legatura intre cos si moise? ca eu inca nu am priceput…..
15 Decembrie 2010 la 2:25 pm
@unmihai
Se da smartphoane d-alea! Câte unu’ s-ajunga la toata lumea!
Bre, da’ stiu ca schimbi
avatareleavatarurilea alea ca pe camasi!15 Decembrie 2010 la 2:33 pm
15 Decembrie 2010 la 2:35 pm
@RoseN
Spaghete? Pare ruccola!
15 Decembrie 2010 la 2:41 pm
Hmmm…acuma daca studiez mai bine problema, pot fi chiar si urzici
Vreau si eu ceva mai fioroooos, pleaseeee, pretty pleeeaseeee 
15 Decembrie 2010 la 3:34 pm
@Sebra: E simplu: caii se misca la fel ca la sah, doar ca e ca in fotbal. Sper ca am fost destul de explicit!
15 Decembrie 2010 la 3:54 pm
@Dan1
e un hobby de-al meu
15 Decembrie 2010 la 4:48 pm
Herr Pirck!
Faceţi ein grosse eror, mein Herr.
Die Vandallen nu au pierdut luptul, au lasat la Gen. Belea ăla impresia de victorie ca să pregăteşte mai bine alt războaie. Nu definitivaseră bine conceptul de Lebensraum, deci n-avea rost să se bată pe bune cu romano-grecii ăia.
Mă rogg, trebuie se recunoaştem că graniţa cu Francezii ne-a făcut multă rău, că am pierdut toate rezbelurile – în afară de cele împotriva Francezilor, evident. D-aia le zicem noi Frankreich, în limba Germană, să nu supere prea mult la noi că am tot bătut.
Also, Gross’Gut!
15 Decembrie 2010 la 6:36 pm
Radem,radem, dar eu am fost in Tunisia, Ei se plangeau ca nu au apa intr-o zona arida. Dar chiar nu exista deloc? am intrebat eu. Raspunsul a fost: apa este la 3 metri adancime. Si dece nu sapati sa o puteti folosi? Raspunsul a fost: pai cine sa sape ?! Asa ca subscriu la sintagma “puturosi”.
15 Decembrie 2010 la 8:23 pm
Bre, nea Pircă, eu nu prea comentez la posturile astea, da’ să ştii că apreciez foarte mult această iniţiativă a lu’ matale. Şi sper să o aprecieze şi alţii, istoria din manuale e muuuult prea plictisitoare.
Mulţumim pentru timpul pe care-l consumi ca să scrii.
15 Decembrie 2010 la 9:53 pm
hmm…eu speram ca Pirca o sa fie azi ocupat cu concursul si o sa scrie Eftimie “Evenimentul…”
16 Decembrie 2010 la 12:53 am
Nu erau chiar germani.Nu uitati ca in limba romana,vandal inseamna si altceva,nu numai numele unui trib si daca s-a perpetuat peste 1500 de ani,cred ca nu era prea indicat sa ai de a face cu ei.
17 Decembrie 2010 la 12:05 pm
[...] ci mai mult un pretext ca să aflaţi ce s-a mai întâmplat cu Belisarius, generalul care i-a gonit pe nemţi din Africa de Nord acum vreo 2 zile. Dar, dat fiind că oricum rubrica asta are în ultima vreme la fel de mulţi cititori câţi [...]
10 Februarie 2011 la 4:04 pm
Draga Pirca, mor de nerabdare si nu mai pot astepta episodul urmator deci am trecut la saparuri arheologice prin biblioteca unde parca vazusem “Comitele Belizarie”. Dupa rafturi intregi scoase am gasit-o in final! Ma gandeam ca o sa te bucuri sa auzi ca ai inspirat o asemenea actiune
10 Februarie 2011 la 4:24 pm
@roxi
Pircă, Pircă, îmi spune ceva numele ăsta, sună cunoscut…
10 Februarie 2011 la 4:35 pm
@Dan1
Iar umbli aiurea?
10 Februarie 2011 la 4:36 pm
@M3bis
Aduse fata asta vorba de Pircă bre, si nu stiu de unde sa-l iau! E vreun fotbalist?
10 Februarie 2011 la 4:39 pm
@Dan1
da mah! uite cum le stii tu pe toate…e fotbalist la FC Vaslui