Ultimele aventuri ale lui Martin Frobisher |
Radu Pircă
În episoadele trecute, norocul celui mai ghinionist explorator din lume pare să se fi schimbat după ce a descoperit întâmplător un mineral din care alchimiştii pretind că pot scoate aur. Să nu ne pripim, însă…
În 1577 Frobisher (foto) a plecat în a doua sa expediţie cu binecuvântarea reginei, care avea o inexplicabilă slăbiciune pentru navigatorii ce puteau aduce cantităţi nelimitate de aur. În vreme ce o echipă de mineri s-a apucat să scoată din pământurile îngheţate ale Canadei misteriosul mineral negru. Frobisher, cu o mână de soldaţi, a plecat să-i pedepsească pe eschimoşii care-l atacaseră cu un an în urmă. Oamenii săi îl aşteptau să aducă o pradă bogată şi superbe captive exotice, cum era firesc într-un ţinut al bogăţiilor fabuloase. După vreo lună, Frobisher s-a întors cu o mână de boarfe abandonate de eschimoşi în urma lor şi cu o babă luată prizonieră, pe care membrii expediţiei au decis de îndată să o elibereze, sub pretextul că ar putea fi o vrăjitoare – deşi poate că le era doar jenă să-i spună bătrânei că nu au de gând nici în ruptul capului să-i răpească fecioria. Pe de altă parte, măcar minerii şi-au făcut treaba, astfel că pe 23 noiembrie – sau septembrie, nu se ştie bine, poate că Frobisher folosea şi un calendar întocmit de Zeno – corăbiile s-au întors în patrie, aducând 100 de tone de piatră neagră pentru a fi prefăcute în aur.
Alchimiştii curţii s-au apucat de treabă, dar fără mare spor. După o adevărată întrecere între magi şi vrăjitori englezi, germani şi italieni, fiecare promiţând că va obţine şi mai mult aur, în final din cele 100 de tone de mineral a rezultat impresionanta cantitate de 8 grame de aur. Între timp, însă, Frobisher plecase într-o a treia expediţie, la o scară mult mai mare decât cele dinainte. Elisabeta fusese atât de entuziasmată de poveştile navigatorului, încât în 1578 îi dăduse pe mână 15 corăbii şi 100 de colonişti care să întemeieze o aşezare britanică în minunatul ţinut al aurului. Cum din documentele pe care le-am citit eu rezultă că mai toţi coloniştii erau bărbaţi, presupun că se puneau mari speranţe în recapturarea babei de anul trecut.
Expediţia a început rău. În largul Groenlandei (cea reală, nu cea de pe harta lui Zeno), una din corăbii s-a izbit de un aisberg. Frobisher a reuşit să salveze întreg echipajul – altminteri marele Will sigur ar fi scris o tragedie despre doi tineri îndrăgostiţi pe care destinul i-a adus pe acea navă – dar pe corabie se găseau şi materialele pentru viitoarele case ale coloniştilor, care au fost înghiţite de ape. Alte patru nave, transportând lucruri neesenţiale (în principal apă şi provizii) s-au rătăcit pe drum, aşa că puteau de acum să-şi ia gândul de la colonie. “Nu-i nimic”, şi-a zis Frobisher, “măcar aur să aduc acasă”. Şi a adus: 1.000 de tone de mineral negru, transportat cu eforturi eroice pe oceanul bătut de furtuni. În cursul expediţiei, Frobisher a dat din greşeală şi peste cheia pasajului de nord-vest, Strâmtoarea Hudson, dar a renunţat să o exploreze – la ce bun, când avea atâta aur?
Dacă aţi apucat să citiţi comentariul lăsat ieri de unul dintre iubiţii noştri cititori înainte să-l bag în spam, acum ştiţi ce era de fapt piatra neagră a lui Frobisher. Pirită (foto), mai cunoscută şi drept “aurul proştilor”, 
deoarece, deşi seamănă cu preţiosul metal, în realitate e unul dintre cele mai comune minerale din lume. Cu toată bunăvoinţa, John Dee şi toţi alchimiştii curţii n-au reuşit să scoată din enorma cantitate de pirită adusă de Frobisher nici măcar atâta aur cât să-i facă reginei Elisabeta nişte cercei frumoşi – restul minereului (practic, tot 1.100 de tone) fiind folosit la asfaltarea drumurilor. Curând s-a mai făcut o descoperire interesantă: italianul Agnello, de la care pornise toată goana după aur, era agent al regelui Spaniei, cu misiunea să saboteze încercările englezilor de a descoperi un nou drum spre bogăţiile Asiei. Elisabeta a făcut o mică criză de isterie şi le-a interzis curtenilor să-i mai pomenească vreodată despre pasajul de nord-vest, Frislanda şi în general despre planuri de îmbogăţire peste noapte.
Cât despre Frobisher, deşi ar fi meritat să fie considerat unul din cei mai mari exploratori ai epocii – în fond, găsise pasajul de nord-vest, doar că nimeni nu fusese interesat de descoperire – până la urmă i s-au luat cele 15 corăbii. A primit în schimb una singură, veche şi prăpădită, cu care să jefuiască navele inamice până când acoperă pierderile cauzate de expediţiile sale. În anii care au urmat Frobisher s-a luptat eroic cu spaniolii, a adus în patrie galioane pline cu aur, a bătut Invincibila Armadă şi, în fine, în 1592 i s-a dat din nou o flotă pe mână. La prima ieşire în larg a dat peste o escadră franceză – de data asta francezi-francezi, nu francezi din ăia care se dovedeşte după aia că erau englezi, ca în tinereţea sa. A urmat o bătălie în cursul căreia proaspăt promovatul Frobisher fireşte că a fost rănit mortal. Cum era de aşteptat, nici nu a murit pe loc, ci s-a mai şi chinuit vreo săptămână, în cursul căreia regina i-a trimis o scrisoare anunţându-l că l-a iertat şi îi pregăteşte o promovare şi mai importantă. Să recunoaştem: cu greu şi-ar fi putut alege Martin Frobisher un moment mai potrivit pentru a muri.
Twitter
Facebook
mifty
Cms
laurentiu
24 Noiembrie 2010 la 12:59 pm
Shakespeare, frate! Pana nu ti-ai omorat personajul nu te-ai lasat.
24 Noiembrie 2010 la 1:03 pm
era mai bine daca incepeai cu astea!
24 Noiembrie 2010 la 1:04 pm
Hai bre, nu era kryptonita? S-au dus felicitarile mele!
24 Noiembrie 2010 la 1:17 pm
Sigur erau francezi – francezi? Cum naiba au resit sa-l raneasca cu steagurile albe? Cred ca s-a impiedicat Frobi cand a urcat pe corabiile frantuzesti sa-i ia prizonieri pe ocupantii lor si si-a rupt gatul, splina, ceva, altfel nu avea cum sa fie ranit mortal. Zic
24 Noiembrie 2010 la 1:27 pm
@vlad
Asta era urmatoarea mea intrebare! Tine un like ca mi-ai suflat-o!
@Pirca
Si ai scurtat-o repede! Ce avea daca ne prezentai mai pe larg toata tarasenia (adica macar inca 2-3 episoade)?
24 Noiembrie 2010 la 1:49 pm
Mie imi aminteste de povestea unuia Boc, plecat spre centrul El Dorado-ului dambovitean ghidandu-se dupa indicatile lasate dupa sprit de Zeno de Cotroceni, Base, pentru a gasi prin taramurile pustite de tranzitie nepretuite conturi si fonduri pentru Elene umflate, buzate si uzate.
Si de ce am impresia ca joc rol de papagal in sceneta asta?
@ Dan1
Astia au descoperit Kakanita si o mesteca in fata Sufletelor-Inghetate de la FMI. Oricum ai un like de la mine! Si Julius, da nu zic, ca nu ma crede nimeni.
24 Noiembrie 2010 la 2:07 pm
Dan1 are dreptate….parca a fost cam scurt serialul…..ma asteptam la ceva gen ….hai nu tanar si nelinistit…dar macar ca inima de tigan( parca asa se cheama) si cum ratingul era bun mergea si un al doilea sezon..eu cred ca au fost aici niste interese ……nu am dovezi inca deci nu spun mai multe.
24 Noiembrie 2010 la 2:14 pm
24 Noiembrie 2010 la 2:33 pm
Dupa cat de ghinionist ati spus ca e dl Frobisher, eu eram gata sa pariez ca dl F. s-a intors din a doua expeditie gata insurat.
24 Noiembrie 2010 la 2:53 pm
ce tenisi poarta Frobisher in poza?
ce gambe lucrate are…
24 Noiembrie 2010 la 3:18 pm
@Ciprian
Hai bre, nu exagera, a fost scris totul in ritm alert, sa te tina in priza, in suspans de la un episod la altu’…
@unmihai
Am remarcat si eu adidasii aia. Par roz, nu?
24 Noiembrie 2010 la 3:44 pm
Si, acu’ ma gândii… Daca erau si drumurile noastre asfaltate cu pirita, poate aveam si noi o infrastructura rutiera adevarata, ca englezii.
24 Noiembrie 2010 la 4:04 pm
Am uitat să precizez că, la vremea respectivă, mi-am rezolvat ambreiajul cu circa 600 de RON, inclusiv manopera.
24 Noiembrie 2010 la 7:23 pm
@anndryusha
Daca era Froby in locul tau, îi facea cu o bucata de
kryptonitapirita, daaa? Asa ca esti mai ghinionist tu cu 600 de RONI! Tine un like de consolare (al cincilea)24 Noiembrie 2010 la 7:38 pm
da pina la urma, a murit omul, sau n-a murit? to be or not to be continued
24 Noiembrie 2010 la 7:49 pm
@Sare’n Ochi
Având în vedere că s-a născut pe la unamiecincisutetreizecişiceva şi că nu-l cheamă McFrobisher, tu ce zici?
24 Noiembrie 2010 la 7:53 pm
pai, Pirca il omoara de trei zile si finalul de azi lasa loc de interpretari. tu-l mai crezi pe Pirca? eu cred ca, in mod neprofesionist, s-a indragostit de personajul sau.
24 Noiembrie 2010 la 7:59 pm
Dan1: Îl făcea din pirită, nu zic, da’ apoi se trezea cu vreun genovez care o transforma în aur şi apoi îl pîra la regină că foloseşte tezaurul în scopuri personale…
24 Noiembrie 2010 la 8:02 pm
@Sare’n Ochi
Necrofilie?
24 Noiembrie 2010 la 8:06 pm
@M3bis, sa lasam asta sa judece colegii lui, muzeografii
24 Noiembrie 2010 la 8:09 pm
@anndryusha
Ce mai conta? Asta era la Vatra Dornei! Tu erai deja departe!
@M3bis & @Sare’n Ochi
Acu’, ca am comentat eu (si altii) ca a fost cam scurt articolul despre Froby, cre’ ca-i pare rau ca l-a omorat, ca era o mina de
piritaaur serialul asta! Putea sa-l continue pana la Ignat.24 Noiembrie 2010 la 9:09 pm
Da’ şi regina aia cu apucături de cocalară. Ce, 8 grame de aur nu-i erau suficiente??
24 Noiembrie 2010 la 11:00 pm
Poti sa scrii si trei, si treij’trei de episoade la povestea asta, tot nu ma convingi ca tipul nu era de fapt frantuz. Cred ca is 110% sigur ca il chema Freauby, si era alintat Cher Freauby.
25 Noiembrie 2010 la 12:22 am
in fine, bine c/a murit o data, ca mai avea un pic si devenea mcLoud.Sper sa nu/l dezgroape nea Pirca si la anu, sa ne povesteasca ultima saptamana din viata, aia in care s/a chinuit. editia extinsa, relatare pe zile si ore, poate un live text