Adrian Călăraşu

Detest emisiunile culinare montate, cele care ne prezintă în 10 minute cum putem prepara feluri complicate pentru realizarea cărora avem nevoie în fapt de ore întregi de pregătiri, cunoştinţe, îndemânare şi muncă efectivă. E foarte enervant să-l vezi pe unul cum croieşte un cordon bleu într-un interval de timp în care tu nu eşti în stare nici să fierbi apă. Mă calcă pe nervi impostorii ăştia care au la îndemână absolut tot ceea ce le trebuie – ca şi cum cartofii s-ar vinde în piaţă gata spălaţi, curăţaţi şi tăiaţi la milimetru, muşchiul tranşat şi fezandat, vinetele bune-coapte şi stoarse; iar la sfârşit îi pretind prostului din faţa televizorului să fie gata instruit aşa încât să le pună cap la cap fără să-şi tăie mâinile sau să dea foc casei.

Bucătarul-vedetă e ca Bear Grylls: îţi spune că va face un nod marinăresc dar ţi-l arată gata făcut. Se laudă că va prinde o rozătoare printr-o metodă incaşă, iar în cadrul următor iepurele e deja rumenit cât trebuie şi asezonat cu mirodenii din bucătăria internaţională: “Acum adăugăm sosul special de Manciuria, cubuleţele de kiki tăiate după metoda tradiţională din insulele Waka-Waka şi rondelele de ceapă de 1 mm grosime”. Mori, mă, gătit de canibalii din insula Malekulu după o reţetă tradiţională cu sos de mango!

În timpul ăsta, prostul care a făcut toată munca, nimeni-ul care şi-a rupt unghiile şi şi-a riscat viaţa printre legume dubioase, animale moarte şi unelte potenţial letale, stă în spate, ca un ciumat, fără glorie.

Să încerci să înveţi ceva despre bucătărie de la emisiunile astea e ca şi cum ai fi virgină şi-ai vrea să înveţi ce e dragostea rulând o casetă hardcore pr0n.

Luaţi-o, băi nene, mai uşor, că aşa nu ajungem nicăieri. Eu vreau să văd o emisiune tv din care să pot învăţa ce mă interesează PE MINE: cum pot curăţa cartofi fără să mă certe nevastă-mea că arunc jumate, care-i diferenţa dintre roşiile decojite în suc propriu şi bulion (e vreuna?), cum să spăl vasele fără să consum un flacon de detergent de vase şi 250 de metri cubi de apă pe zi şi cum să duc apoi tot gunoiul fără să mă urmărească cu privirea baba de la parter ca şi cum aş vrea să scap de un cadavru sau să plătesc mai puţin la întreţinere.