Vivi Floricica

Azi m-a sunat o prietenă: am născut, seamănă cu ta-su!

Să-ți trăiască, zic, dar de unde știi că seamănă cu ta-su? Cică a vazut-o. Hm, ce să vezi, mă? (more…

Nu puteţi spune că n-am încercat orice, numai să facem şi noi un picuţ de trafic sâmbăta. Am avut week-end cultural cu recenzii de carte sau film, traducerile lui Pircă, topul celor mai urâţi scriitori, muzică, jocuri, filmuleţe amuzante, ba l-am mai chinuit şi pe bietul Eftimie punându-l să citească nişte cărţi şi să scrie despre „Apolodor, un pinguin călător”. A fost în zadar.

Poate v-am supraestimat. Să încercăm şi aşa: (more…

E din nou ora recomandărilor de seară, aşa că puteţi schimba site-ul. În caz că rămâneţi totuşi pe Daily Cotcodac, vă avertizăm că, dat fiind faptul că în ultimele zile câţiva dintre voi au făcut greşeala să citească această rubrică şi chiar să comenteze, azi vă vom pedepsi, scoţând şi poantele – câte mai erau – din recomandări. (more…

Vivi Floricica

Când s-a făcut cald în casă, Lăptuca și-a dat tricoul jos și surprizăăă! Pentru mine a fost surpriză… mă, era zgâriat pe spate, dar rău… parcă se și vedeau unghiile. Zic: hait, să vezi că ăsta are amantă. Săracul de el, o avea vreuna d-aia de-l leagă de pat și-l bate cu biciul. Măcar să-i dea bine, am zis în gând. (more…

Radu Pircă
Într-o seară ploioasă de luni a anului 1703, într-una din celulele temutei Bastilii, se stingea după 34 de ani de detenţie un bărbat misterios căruia nici măcar temnicerii săi nu-i văzuseră vreodată chipul. A fost înmormântat în grabă, fără să i se scoată vreo clipă de pe faţă sinistra mască care-i ţinuse loc de chip în ultimele trei decenii; mobilele, hainele, cearşafurile, salteaua din celula sa au fost arse iar pereţii – văruiţi, de teamă ca defunctul să nu fi ascuns pe undeva un mesaj secret. Omul cu masca de fier tocmai murise; legenda lui abia se năştea. (more…

julius: esti zeul traficului
julius: ai reusit sa dai poze cu pisicute dragute fara sa para ca asta vroiai
julius: nu mai spun ce succes are concursul la care, practic, nu dam nici un premiu
julius: oricum, ceva imi scapa, mi se pare incredibil ce succes au cacaturile alea mici
julius: de pilda, prostia aia de text cu gogoasa a facut vreo 60 de like-uri pe facebook
pirca: sunt gogosi foarte bune pe Nitu Vasile
pirca: d-alea de-s bune si reci
(more…

Presupun că aşteptaţi rubrica noastră de recomandări cu aceeaşi nerăbdare isterică a contemporanilor lui Tolstoi în aşteptarea următoarelor 200 de pagini din „Război şi pace”. Iată că bunul Admin pune capăt chinurilor voastre. (more…

Aubi? BNW?

Câştigătorul concursului de mimă cu pisici de ieri este Radu .

El a câştigat sincerele noastre felicitări, pe care sperăm să nu le toace în câteva zile cu femei uşoare.

Radu Pircă
Deşi e foarte puţin probabil să fi auzit vreodată de ea, Vertières este una dintre cele mai importante confruntări militare ale epocii lui Napoleon. Spre deosebire de Austerlitz, Iena sau alte bătălii de care ştiu până şi absolvenţii de istorie, Vertières a avut consecinţe care se pot vedea şi azi la ştiri. Cu toate acestea, nu o să găsiţi nimic despre Vertières în niciuna din istoriile vremurilor lui Napoleon, nici măcar în cele 20 de volume ale monumentalei “Istorii a Consulatului şi Imperiului” a lui Thiers. (more…