Julius Constantinescu

Domnul Viorel

Domnul J. se întoarce din peregrinările sale prin oraş. Este aşteptat pe treptele din faţa scării de un număr apreciabil de persoane, printre care administratorul blocului, meşterul tocmit de asociaţie să schimbe nişte ţevi, domnul Viorel adică, cele două ajutoare ale sale, vecini.

– Haideţi odată, că de când vă aştept!, îi reproşează cel pe care domnul J. îl bănuieşte a fi domnul Viorel.
– Dumneata, îi răspunde domnul J., întinzând un deget acuzator în direcţia sa, nu trebuia să fii aici la ora 9? Cât e ceasul acum? 3? Şi nu cumva trebuia să vii de 2 săptămâni?

Domnul Viorel îşi dă teatral ochii peste cap, într-un gest sfidător. Mai tinerele sale ajutoare îşi dau coate.

– Şi nu-ţi da ochii peste cap, că nu suntem la circ aici!, îi retează domnul J. pofta de glume. Nu fi obraznic!

Luat prin surprindere de riposta energică a domnului J., domnul Viorel devine respectuos.

Urmat de domnul Viorel şi cele două ajutoare, domnul J. descuie uşa apartamentului şi se opreşte în hol, arătându-le meşterilor o gaură imensă în perete. A fost făcută zilele trecute de un ucenic al domnului Viorel, doar pentru a constata că pe acolo nu se poate înlocui ţeava fisurată fiindcă nu e loc. Acum, trebuie să găurească şi peretele din bucătărie.

– Ar trebui să vă pun să plătiţi gaura asta!, şuieră domnul J., deşi nici măcar el nu are idee în ce mod s-ar putea face asta.

Pus la respect, domnul Viorel se apucă de treabă. De vreo două ori, unul dintre băieţii care îl însoţesc s-a fâţâit pe uşă, dar domnul J. i-a aruncat o privire ucigătoare şi s-a potolit imediat.

Cât timp au lucrat meşterii, domnul J. nu s-a ridicat de la calculator decât o singură dată, refuzând cu îndărătnicie să le ofere chiar şi un pahar de apă. Atunci când s-a ridicat, a făcut-o pentru a le pune în vedere că aşteaptă să nu lase mizerie în urma lor:

– Când terminaţi, faceţi lună. Să nu se vadă că am avut meşter în casă.

Domnul Viorel înghite şi această ultimă umilinţă. Întreabă resemnat:
– O mătură şi un făraş ne daţi?
– N-am, i-o taie domnul J. Descurcaţi-vă cu ziare.

Într-un acces de bunăvoinţă, domnul J. le dă totuşi o cârpă.

Domnul Viorel termină de schimbat ţeava, băieţii curăţă frumos molozul, îl pun într-un sac şi îl aruncă la ghenă. Domnul Viorel freacă pe jos cu cârpa, în timp ce domnul J. se uită de sus la el cu nesfârşită scârbă. La urmă, domnul J. inspectează cu un ochi critic şi pare mulţumit – cel puţin, asta se poate înţelege din faptul că deschide larg uşa şi le face meşterilor vânt pe scări. Cei trei o zbughesc ca din puşcă.

– Să nu-l mai prind pe acest domn Viorel pe aici, îi spune domnul J. mai pe seară administratorului, şi îi pune în vedere că de astuparea găurilor din perete se va ocupa un meşter ales de el, unul în care are încredere.

Neavând încotro, administratorul acceptă să îl plătească şi pe acest al doilea meşter, numai pentru a vedea lucrarea terminată. Pentru a vedea lucrarea terminată şi pentru că, imediat ce s-a mutat în bloc, domnul J. a avut abilitatea de a face cunoscut faptul că are relaţii serioase la primărie.

Ionuţ

Să-l părăsim acum pe antipaticul domn J. şi să facem cunoştinţă cu un băiat tânăr, plăcut, o prezenţă agreabilă şi tonică. Să-i spunem Julică.

Are de astupat două găuri în perete şi apelează pentru asta la un meşter tânăr pe care îl ştie de mult. Ionuţ, căci aşa îl cheamă pe meşterul tânăr, este invitat încă de când a intrat pe uşă să-şi tragă sufletul oleacă şi este servit cu dulciuri, sărăţele şi un pahar acidulat de Pepsi.

– Fug până la poştă şi să plătesc RDS-ul, îi spune Julică. Vezi că ai în bucătărie apă plată şi apă minerală. Dacă vrei, e şi un redbull în frigider. Cafea îţi fac după ce mă întorc, dacă nu te superi.

Doar ce se apucase meşterul Ionuţ de treabă, că Julică s-a şi întors de la poştă. Mai trec zece minute şi Julică urlă din cameră:

– Ionuţ, vino repede să vezi ce gol a dat Dina!

Tânărul meşter nu ştie cine este Dina, dar asta nu-l împiedică să ia repede loc în fotoliu şi să privească extaziat la execuţia acestuia. Rămâne acum să vadă prima repriză, deşi în general nu uită la fotbal – doar aşa, la vreo ocazie.

La pauză, meşterul se pune pe treabă, dar nu mult, fiindcă soseşte pizza. Cei doi înfulecă cu poftă, apoi dau gata şi câte o prăjitură. S-a făcut târziu şi tânărul Ionuţ trebuie să plece. Nu a făcut treaba decât pe jumătate, însă promite că va reveni săptămâna viitoare.

Euforic după victoria cu 3-0 a echipei favorite, Julică nu observă decât după plecarea meşterului grămada de moloz din bucătărie. Mai observă şi că întreaga casă este acoperită acum de un praf albicios, probabil ciment. Este şi pe gresia din bucătărie, şi pe parchetul din hol, şi în cameră, ba chiar şi în baie.

Spre deosebire de mizantropul domn J., tânărul Julică manifestă multă înţelegere faţă de cei din jurul său:

– E, ce să-i faci? Aşa sunt meşterii.