Ovidiu Eftimie

Probabil că aţi citit zilele astea o chestie, că studiu nu pot să-i zic, din care reiese că printre cele mai influente 10 bloguri colective din România se numără şi Daily Cotcodac, alături de neserioşi de tipul bookblog.ro. Mi se pare un motiv suficient pentru o televiziune, un ziar ceva, să ia iniţiativa şi să-i ia un interviu lui Groparu, să povestească el cum a făcut un blog aşa interesant ca DC.

Vreau şi eu să profit de puterea de influenţă a Groparului în Social Media şi să mai bag o recenzie de carte, în speranţa că mai există un editor la Antene care să-i pună poza la Acces Direct atunci când eu sau Pircă vom câştiga premiul Nobel pentru critică literară. Da, Raeţchi, ştiu că am căzut în nefericitul păcat al chenodoxiei, dar nu mă pot abţine, la fel cum un tânăr de 14 ani cu internet de mare viteză nu se poate abţine de la păcatul malahiei.

Gellu Naum a fost un respectat poet al generaţiei sale, care a scris nişte chestii grele şi, probabil, plicticoase, despre care nu vom vorbi aici. Noi vom vorbi despre “Apolodor, un pinguin călător”, un volum atât de prost încât nici pe pagina oficială a răposatului poet nu este menţionat. De altfel nici nu ştiu dacă l-a scris Gellu Naum, dar numele său este pe copertă, aşa că o să dăm vina pe el.

Acum e momentul să-i liniştim pe copiii care caută referate pe net: da, am citit cartea, că n-are decât vreo 20 de pagini, deci vorbesc în cunoştinţă de cauză. E adevărat totuşi că am citit-o la data apariţiei, undeva prin anii ’80, deci s-ar putea să nu-mi mai aduc aminte corect ce se întâmplă prin ea. Cert e că Apolodor este un pinguin de la circ, care stă pe frigider toată ziua şi cântă. La un moment dat îl apucă dorul de casă şi vrea să plece spre Labrador, la fraţii lui, din două motive foarte importate. În primul rând, e tâmpit şi, trăind în România, destul de needucat, aşa că n-are de unde să ştie că în Labrador nu sunt pinguini. În al doilea rând Labrador rimează cu Apolodor şi călător, deci îl scuteşte pe Naum să mai compună vreo rimă mai complicată în primele 5 pagini. Până la urmă gagiul pleacă spre Labrador, acolo află că nu există pinguini în emisfera nordică, aşa că se îndreaptă spre sud. În cele din urmă, după o sumedenie de peripeţii incredibile, ajunge la familia sa de la Polul Sud. După care se răzgândeşte şi pleacă înapoi spre Bucureşti, dovedind, încă o dată, ceea ce vă spuneam la început – că e tâmpit.

În principiu cam 90% dintre rimele din carte se termină în or, Naum epuizând din acest punct de vedere aproape toate rimele din domeniu, cu câteva excepţii notabile cum ar fi “executor”, “polizor” şi “Stroboscop”.

Deşi mie mi se pare o carte pentru copii, se pare că alţii văd cu totul altceva în ea, dovedind, încă o dată, că alcoolul e un drog uşor, ce nu se compară sub nicio formă cu heroina. Astfel, am descoperit în România Literară un eseu intitulat “Apolodor şi drumul spre Ithaka – Motive homerice la Gellu Naum”, din care am extras un citat edificator pentru puterile halucinogenelor.

„Trecerea-dincolo a lui Apolodor nu este o katabasis, ci o anabasis. Tîlharul din Connecticut reuşeşte să-l înhaţe pe pinguinul călător, iar şefii Ku-Klux-Klan îl condamnă la pedeapsa capitală prin expulzare în cosmos. Apolodor ajunge astfel pe Lună la bordul unei rachete. Faptul este extraordinar, incredibil, nemaivăzut. Semnificaţia ieşită din comun a întîmplării este subliniată apăsat de poet, care găseşte de cuviinţă să-i închine eroului său un imn de slavă: “Trăiască-n veci Apolodor,/ Cosmonaut neînfricat,/ Acela care a zburat/ Pe vreme rea, pe vreme bună,/ Neodihnit şi nemîncat,/ Stînd singur cuc în aparat/ El, primul pinguin pe lună! etc.” (Imn de slavă pentru Apolodor, primul pinguin cosmonaut, § 51). Apolodor transcende şi el limitele pămîntescului, însă nu în jos ca Odysseus, ci în sus.” – Cătălin Enache, România Literară, nr 25/2005.

Acest eseu m-a pus pe gânduri serios. Sigur, e amuzant să faci mişto de criticii literari dar, pe de altă parte, se pare că sunt extrem de bine plătiţi. Mă gândesc la asta pentru că heroina este, totuşi, un drog mai scump decât vişinata şi nu poţi să scrii aşa ceva fără să fi fost destul de curentat. Iar ca să te curentezi în stadiul ăsta ai nevoie de bani, se-aude, Julius, acolo?