Misterul felului de mâncare fantomă
Radu Pircă
Orice restaurant care se respectă pune în meniu cel puţin un fel de mâncare pe care nu-l are niciodată.
Acest fenomen bizar e uşor de observat dacă te duci suficient de des la o singură crâşmă – fie din lipsă de imaginaţie, fie pentru că la toate celelalte restaurante manifeşti o reţinere inexplicabilă vizavi de inventivitatea bucătarilor care au decis că ciorba de perişoare poate, în fond, să nu conţină nici perișoare, nici ciorbă, iar friptura nu e bătut în cuie să fie făcută din carne. După un timp vei descoperi că există un fel de mâncare, aparent inocent, pe care nu îl au absolut niciodată. Nu trebuie confundat nici cu felurile de mâncare care lipsesc întâmplător fiindcă n-a avut bucătarul chef să frământe aluatul sau n-a găsit roşii destul de ieftine. Nu e nici ceva exotic; dacă ceri din meniu degetele de elefant flambate cu ouă de prepeliţă amazoniană, s-ar putea să ai surpriza să le şi primeşti sau, în cel mai rău caz, să ţi se spună să revii mâine, fiindcă azi li s-a terminat alcoolul pentru flambat. Dimpotrivă, felul de mâncare fantomă e un produs perfect banal, de exemplu ciorba de fasole ori cartofii țărănești – ceva ce până şi o popotă a armatei română sau un restaurant din Mamaia ar putea să prepare cu succes.
Evident, tocmai pentru că lipseşte întotdeauna, felul de mâncare fantomă ţi se pare brusc extrem de interesant, un soi de Triunghi al Bermudelor în meniu. ”Trebuie că e ceva foarte bun, care se prepară doar la ocazii”, te gândeşti și pe loc îți lasă gura apă. De fiecare dată când mergi la respectivul restaurant sari grăbit peste fripturile, sufleurile şi prăjiturile din meniu pentru a te interesa exclusiv de iluzoria ciorbă de fasole. ”Nici azi n-aveţi?”. ”Nu, îmi pare rău, dar mai reveniţi, poate spre sfârşitul săptămânii.” Uneori te şi aţâţă, pentru ca focul patimii să nu se stingă cu totul. ”Da, cred că mai e o porție de ciorbă de fasole, staţi să verific la bucătărie”. Clipele de aşteptare îți par ore. ”Nu, regret, tocmai se terminase, dar cred că mai facem pe luni-marţi”.
Practic, nici dacă ţi s-ar fi pus heroină în mâncare n-ai reveni atât de des. Evident, felul fantomă lipseşte întotdeauna şi te mulţumeşti cu nişte substitute nesatisfăcătoare, ca să nu zici că ai venit degeaba. ”Luaţi o ciorbiţă de legume, are şi fasole, e aproape la fel.” ”Asta crezi tu, domnişoară”, îţi spui în gând, ”ciorba de fasole se uită cu milă de la înălţimea ei olimpiană la această apă chioară”.
Desigur, există şi o zi în an când bucătarul prepară acest fel fantomatic de mâncare. Dacă ești suficient de perseverent, s-ar putea să ai norocul să te afli în restaurant cu ocazia fericitului eveniment. O oprești, fără speranță: ”N-aveți ciorbă de fasole, nu?”. Domnișoara te privește mirată. ”Ba da, cum să nu avem. Vă aduc o porție?”, întreabă candidă, nu fără un pic de cruzime în glas. Când vine cu farfuria, te miri că domnișoarei nu i-a fost așternut în față un covor roșu și că n-o încadrează heralzi cu trâmbițe. Te arunci asupra ciorbei, uitând complet de maniere, de prezența altor persoane la masă, de cele cinci milenii de civilizație. ”Domnișoară, dar e infectă!”. ”Știu, de ce credeți că n-o facem mai des?”.
Bai Pirca, nu e frumos nene sa te uiti in viata oamenilor asa.
Tu ai fi din ala de la urmaritori de stii atit de bine ce mi se intimpla!
Eeee! Firar ea de lege a urmariri comu nicatiilor electronice
@Radu Vasile
Mai degraba, in farfuria oamenilor se uita! =))
Unul din felurile de mâncare care nici nu mai exista, este tuzlamaua. Când eram copil si ieseam cu parintii mei la restaurant, era in toate meniurile. Acum, nici nu se mai stie ca a existat… 🙁
Daca intâlniti, undeva, un restaurant care sa aiba tuzlama in meniu, anuntati-ma!
@Dan1
Tare bătrân tre’ să mai fii de-ţi aduci aminte de tuzlama! Ce mâncare de burtă mai e şi aia?
Creierul pane, este după părerea mea cel mai fantomatic fel de mâncare.
@Dan1,
Dă o fugă până la Sinaia, acolo am tot văzut în meniuri tuzlama, dar nu garantez că o şi au, n-am îndrăznit niciodată să comand :))
@m3m3
Batrân cât timpul, sau cum se spune? =))
Habar n-am, ca n-am mai apucat! Da’ acu’ ma obsedeaza, cum scrie si Pirca in textul de mai sus… =))
aşa am păţit la restaurantul Pui de Urs din Bucureşti, acum ceva vreme. Crâşma era (nu ştiu dacă mai e) cunoscută pentru friptura din medalion de urs şi în general pentru fripturi de vânat. Aşa că la o chermeză care nu era pe banii mei am zis să-mi fac damblaua şi să încerc ursul. “Medalion de urs aveţi?” Nu. “Friptură de vânat? (în meniu era căprioară, mistreţ şi nu mai ştiu ce)” Nici din alea nu avem. Vă putem face piept de pui la grătar sau nişte mici :))
@sebra
La Sinaia, unde? Pe dreapta? Ca, la cabana schiorilor n-au, la
popotacasa armatei n-au, la Vânatorul era inchis sau nu l-am mai gasit, iar la casa marmotelor (parca?) n-aveau – din tot meniul – decât ficatei.@m3bis: Cand eram mic, eram convins ca tuzlamaua este ciulama facuta in Tuzla (poate daca eram nascut in Vaslui nu stiam ca dupa Eforie vine Tuzla). Ma rog, ideea e ca nici in ziua de azi nu am nici cea mai vaga idee despre ce inseamna…
Discuție în restaurant despre alt fel fantomă:
– O porție de șalău, vă rog.
– Salău??? (ochii cât cepele)
– Șalău.
– Ce-i aia salău? (ș rămâne imposibil de pronunțat)
– Ceva ce aveți in meniu.
– Avem??!
– Aveți.
– Da ce-i aia salău?
– Șalăul este un pește care… Lăsați, aduceți-mi mămăliguță.
@Dan1,
În centru, bre! Pe ce coclauri cauţi tu??? :))
@4mall
Pai cred ca chiar e un fel de ciulama, dar cu bucati de burta… Si poate a fost inventata la Tuzla =))
@Dan1: Deci inspiratia bate informatia 😀
@3fmi: Tu inca n-ai invatat ca cel mai bun peste e porcu’ ???
@sebra
De centru ma feresc ca de draq, ca nu gasesti loc de parcare nici pentru o pereche de role… Deci spui, la restaurantul de la unul din hotelurile alea, Montana, Sinaia?
@4mall: Nu, dar am învățat că cel mai bun pește este mămăliguța
@Dan1,
Lângă Montana, alături e şi o cafenea-patiserie.
@3fmi
Nesatioase amândoua! Dupa ce manânci, spui ca tipul ala din reclama: “da’ de mâncat, nu bem si noi un Neumarkt adevarat?” =))
@3fmi: fara branza? fara smantana?
@sebra: tu esti din sinaia? :))
@sebra
Merci, incerc sa dau o fuga in weekend numai pentru asta!
@4mall,
Nu măi! Da’ mi-a rămas pe creier tuzlamaua aia, pt că în alte părţi nu am mai văzut felul ăsta de mâncare:))
@sebra
Pe creierul pané, ca poate e la fel de fantomatic! =))
Dar sa stii ca creier pané am gasit acum vreo doi-trei ani la Cabana Schiorilor. Bine, era inainte sa o inchida pentru renovare, ca dupa ce au redeschis-o, au mai simplificat si din meniu, mi s-a parut mie.
@sebra: pai daca te duci numai la munte…trebuia sa vii la tuzla :))
@Dan1: iti recomand sa ti se faca pofta si de niste friptura cu cartofi prajiti (asta in caz ca nu gasesti totusi tuzlama, ca e pacat sa ramai nemancat)
@4mall
Ai dreptate, m-am gândit si eu ca s-ar putea sa fie doar in meniu (“fantoma” cum bine a definit Pirca termenul) =))
@Dan1,
Doar la pizzării nu am văzut în meniu “creier pane”, în rest e trecut peste tot la aperitive-mizilic, alături de salam şi caşcaval (de ce ar merge cineva la restaurant să mănânce salam, nu am înţeles), dar foarte foarte rar, îl şi prepară.
Mi-am făcut şi un obicei, să întreb dacă au, şi dacă răspunsul e afirmativ nu înseamnă că şi comand :))
@4mall,
Acolo cer hamsii :))
Dar momitze? A avut careva dintre voi norocul sa manance asa ceva? Ca eu le-am gasit in cateva meniuri, dar niciodata in farfurie.
@sebra: aoleo, uitasem de hamsii…
@slvc: tu…in farfurie vrei sa le gasesti? :)) stii ce-s alea momitze, nu? =))
la sinaia aveau ciorba de pasarica :))
Dan1. nu ma pricep la carciumi, dar te pot ajuta cu o reteta de tus(z)lama. una notata in goana mare la o emisiune a regretatului Radu Anton Roman.
@Sebra
Chiar ieri am mincat creier pane la o crisma in centru, zisa Blanduziei (pe linga BNR). Trimite-ti-va seful, soacra, colegii timpiti si alte neamuri d’astea p’acolo.
@Io,
Centru cui ?? :))
@slvc,
Alte pofte n-ai, în afară de momiţe? =))
@ady
Merci ady, dar una e facuta in casa (si mai ales prima oara) si alta e la restaurant, unde stiu ce-i aia… Ca stii, majoritatea retetelor spun “se adauga sare dupa gust, se adauga condimente/mirodenii dupa gust” si iese cu un cu totul alt gust decât originalul.
@Dan1,
Plus deranjul din bucătărie!
Ai dreptate, mai bine la restaurant, chiar dacă mai pui sare :))
@sebra
Am vazut-o eu (pe google maps) e aproape de intersectia dintre Academiei si Doamnei (Blanduziei asta).
Iar in legatura cu deranjul din bucatarie, am mai spus ca eu stiu sa gatesc doar crenvursti, oua si supe instant. =))
@Dan1,
În Bucureşti nu mănânc decât în locaţii testate şi verificate (am senzoru’ specialist în asta;) ) , evident după ce bag la intrare o şaorma din Dristor :))
wow..ştii să faci supe instant??? e greu? sunt bune? =))
@sebra
E greu, de cele mai multe ori imi ies, dar se mai intâmpla si sa… =))
@Dan1,
Oricum e lăudabil, ştiu pe cineva care a ars ceaiul! =))
@Dan1 – Thalia se numeste, mama draga! Aia cu tuslama in Bucuresti. Cauta-i la sectiunea ciorbe, ca au meniul si pe net. Te saturi privind!
@anomalia
Merci! Caut!
@4mall & sebra
Da’, ce, nu-s bune?! :-??
Ca creier am si eu, momitze, nu!
@slvc,
Or fi bune, fată, da’ aşa de dimineaţă? =))
@anomalia
Sa nu va luati de Thalia. Merg de cel putin 3 ori pe saptamana acolo (la ala din Victoriei) pe sevastopol mai exact…
As vrea sa-l cunosc pe bucatarul ala… sa-i strang mana (nu cu usa) :))
@EstNordEst
Nu s-a luat bre de Thalia; mi-a zis doar ca acolo fac tuzlama… Tu ai comandat vreodata tuzlama acolo? Cum e?
Zic si eu asa: fudulii, momite, braga.
@Dan1 – iti zic yo, e GENIALA (parerea mea)
Ahahahhahah, domaneeeeeeee cat de adevarat!!! Si mai e si faza naspha, cand intrebi de bautura si eu nu au decat o bere, desi sunt trecu 40 de feluri de bere!!!!
@Dan1,
Iertată-mi fie curiozitatea, da’ eşti în pofte cumva, că prea insişti cu tuzlamaua aia? =))
Unii au si picioare de broasca!
@sebra
Nu bre, da’ ai vazut ca si Pirca, daca nu au ceva la restaurant – AIA II TREBUIE, NEAPARAT! El formuleaza asa: “Evident, tocmai pentru că lipseşte întotdeauna, felul de mâncare fantomă ţi se pare brusc extrem de interesant, un soi de Triunghi al Bermudelor în meniu”
=))
Acu’, ce sa ma mai duc pân’ la Sinaia, daca e Thalia aci, lânga Budapesta…
@slvc: Ai dreptate fata, si eu am, dar invers…
@dan1
http://www.reteteonline.com/2008/01/tuslama-de-burt.html – e excelentă
@tot dan1
Cu creierul pane e o lecuţă de trudă, dar iese de leşini mâncând:
se ia creierul de la măcelărie sau supermarket. se curăţă de pieliţe şi se lasă în 5-10 ape la rece. (apa trebuie să fie cât mai rece, şi în primele 2-5 ape se mai pune şi puţin oţet, să iasă sângele). se consideră că e suficient de spălat când nu mai e apa roşie-roză
se pune într-un vas mai mult adânc decât larg apă cu sare şi cu mirodenii: boabe de piper negru şi verde şi roşu, boabe de ienibahar, foi de dafin, cimbru, busuioc, oregano, tarhon. (dacă ai chef de muncă şi apetit sibaritic, poţi să pui în zeama asta şi un morcov şi ceva bucăţi de ţelină)
de preferat ca mirodeniile să fie puse în bula aceea de inox, sau după ce dă câteva clocote, strecori apa şi pui iar pe foc.
când clocoteşte zama asta aromată, se lasă uşurel creierul spălat bine de tot în apă şi se lasă câteva momente, să se întărească, sau vreo 5 min să se fiarbă de tot.
se scurge bine, se lasă la răcorit, se taie felii groscioare, se dă prin făină (poţi să pui în făină şi un pic de praf de usturoi şi un strop de boia) sau prin pesmet.
se dă prin ou bătut cu sare şi cu boia şi cu piper alb măcinat finuţ
se prăjeşte la foc mediu
@ Pârcă
Nu ai învăţat încă don Pârcă că cel mai bun bucătar e soţul? dacă nu, zi-mi unde să îţi trimit o minunată carte de reţete a lui moş radu anton roman şi go cooking!
@tahemet
Merci pentru retete, dar eu cu creierul nu prea, ca mi se pare gretos (in sensul de gras)… Sebra se omoara cu asa ceva.
Iar, cel mai bun bucatar e foamea, am auzit eu! =))
Si mai adaug una, ca nu ma pot abtine: “boabe de ienibahar” sau de ienihabarnam? =))
@dan1
Dacă-l faci cum ţi-am zis eu, nu mai e greţos. e greţos şi gras când bucătarul îl îneacă în oloi reprăjit a mia oară
şi-s boabe de ienibahar. de ienihabarnam n-am mai auzit de ceva vreme, şi îţi dai seama că nu pot să mă duc peste fomeie să-i culeg boabili. (dacă nu s-a copt?)
@4mol: cf. dex
MOMIŢĂ, momiţe, s.f. (În special la pl.) Glande situate în zona pieptului şi a gâtului la animale tinere; în gastronomie, momiţele de viţel şi cele de miel sunt utilizate pentru realizarea de preparate rafinate.
Confunzi matale (ca multă lume de altfel) momiţele cu fuduliile, carele cică ar fi fudulia/ fala masculului
Acum m-am prins de ce nu gasesc glume pe site-ul asta de umor. Sa nu-si sperie Julius cititorii!!! =))
poftim? ma cauta cineva? scuze, iesisem pana aci, in curte, sa-mi culeg momitele, aaa…pardon, bobitele 😀
@ienihabarnam: ai vrut să spui “fuduliile”, dar te iertăm!!! 😛
@ieni-san (sau poate, sana, ca nici eu nu prea am habar)
Spune-ne si noua, acu’ daca tot te-am prins, in Japonia exista “fantome” de-astea in meniul restaurantelor? Adica, sa ceri “Da-mi, bre si mie, un snitzel de-asta ‘Origami’!” si sa-ti raspunda “Haaaa? Onorate oaspete, umilii de noi nu am avut niciodata asa ceva!”?
Scuze, off-topic, meciul asta (Steaua-Napoli) mi se pare BLAT!
@mifty: n-am fudulii, desi mi s-a spus ca-s fudula, asa ca fix momitze am vrut sa zic, finca-mi place cum suna 😀
@dan1: sa stii ca se intampla! si sa stii ca si exprimarea propusa de tine e pe-aproape, ai surprins foarte bine eternul japonez :p
@ienihabarnam
Da’, macar lor poti sa le spui: “Preferi dezonoarea de a nu-ti satisface
clientiioaspetii unui harakiri maiestrit executat?” =))[…] Secretul felului de mâncare fantomă, cu expertul nostru în roşii ieftine, Radu Pircă […]