Aventurile familiei Puiu în strǎinǎtate (III) |
Megami
CIOCĂNELE DE PUI
Sǎptǎmâna a doua. Atmosfera în casa familiei Japonezu (sau, mai bine zis, în locuinţa temporarǎ a familiei Puiu, care a pus stǎpânire pe întreaga casǎ, mai puţin cǎmǎruţa în care s-au retras foştii ocupanţi) devine încet încet tensionatǎ. Domnu’ Japonezu se uitǎ tot mai des spre sǎbiile moştenite de la strǎbunicul sǎu, iar doamna Japonezu refuzǎ sǎ mai facǎ vreo cumpǎrǎturǎ. Astfel, din cauza câinoşeniei unor strǎini (aici domnu’ Puiu emite din nou cugetǎri pline de înţelepciune: “Dom’le, japonezii nu-s ca noi. Românul te primeşte în casǎ, te pune la masǎ, îţi dǎ şi cǎmaşa de pe el. Japonezii îs reci…”), familia Puiu se vede nevoitǎ sǎ punǎ piciorul pentru prima datǎ într-un supermarket. Mâncatul la restaurant nici nu intrǎ în discuţie — “Noi am venit aici sǎ ne distrǎm, nu sǎ mâncǎm” — aşa cǎ familia Puiu trece la un regim de mic dejun târziu, compus din salamul de Sibiu de acasǎ, pâine cumpǎratǎ seara cǎ sunt reduceri şi ceai din stocul familiei Japonezu. De prânz nu mai au timp, cǎ sunt ocupaţi cu vizitatul, iar seara… şi astfel cititorii noştri descoperǎ trǎsǎtura caracteristicǎ a familiei Puiu: dragostea pentru carnea de pui. O tǎviţǎ cu ciocǎnele de pui costǎ sub un euro, sare, condimente, ulei şi orez are familia Japonezu, şi uite aşa se compune o cinǎ (sau mai multe, toate de fapt) copioasǎ din pui prǎjit şi pilaf.
Doamna Puiu, care acasǎ are menajerǎ, considerǎ cǎ e sub demnitatea ei sǎ spele vasele, aşa cǎ le lasǎ ostentativ în chiuvetǎ. Doamna Japonezu le spalǎ cu conştiinciozitate în lipsa lor, vǎrsând câte o lacrimǎ pentru fiecare cratiţǎ şi tigaie arse dincolo de orice posibilitate de salvare. Domnu’ Japonezu începe sǎ lustruiascǎ sǎbiile.
Puişorul Penal se desfatǎ cu aerul condiţionat. Are şi familia Puiu aer condiţionat acasǎ în România, dar, ca orice om cu scaun la cap, domnu’ Puiu e mai mult decât conştient ce risipǎ ar fi sǎ-l şi foloseascǎ. Puişorul Penal a pus şi mâna, o mânǎ lipicioasǎ de transpiraţie şi diverse alte lichide, pe calculatorul doamnei Japonezu, care trebuie sǎ i-l cearǎ cu sfialǎ înapoi de fiecare datǎ când are nevoie de el. Puişorul Penal ştie cǎ pe femei trebuie sǎ le pui la punct, aşa cǎ îi spune clar de fiecare datǎ: “Îmi trebuie din nou peste 20 de minute.”
E drept, gazdele nu prea se achitǎ de datoria lor de gazde. În opt zile, prosoapele familiei Puiu (care nu şi-a mai cǎrat prosoape de acasǎ, cǎ n-avea rost) nu au fost schimbate decât de douǎ ori. Indignatǎ, doamna Puiu a luat un braţ de prosoape curate din dulap, lǎsându-le pe cele murdare pe jos în baie. Sǎ se înveţe minte doamna Japonezu!
Doamna Japonezu este o fiinţǎ micǎ, sprintenǎ şi voioasǎ, care încearcǎ din rǎsputeri sǎ respecte principiul japonez: “Musafirul/ clientul nostru, dumnezeul nostru”, numai cǎ, din cauze pe care musafirii nu le pot elucida, începe sǎ semene din ce în ce mai mult cu o locomotivǎ cu aburi. Domnu’ Japonezu îi aminteşte înţelept: “Preot budist bun…”, aşa cǎ doamna Japonezu bea o ceaşcǎ de ceai verde, admirǎ pentru câteva minute crapii din grǎdinǎ şi merge sǎ dea ochii cu doamna Puiu.
Doamna Puiu gǎteşte nelipsitele ciocǎnele de pui.
“Japoneza, da’ ulei nu mai ai?”
Mica rǎzbunare pe care şi-a permis-o doamna Japonezu e cǎ nu a mai fǎcut cumpǎrǎturi în ultimele zile. Cu toate acestea, parcǎ o cuprinde ruşinea când îi rǎspunde doamnei Puiu:
“Dacǎ nu mai e în dulap, cred cǎ nu, am uitat sǎ cumpǎr…”
Doamna Puiu îi aruncǎ o privire tǎioasǎ şi i se adreseazǎ domnului Puiu în limba românǎ:
“Uitǎ-te şi tu la ǎştia, nici ulei nu au în casǎ! Acum trebuie sǎ prǎjesc puiul fǎrǎ ulei! Doamne, cǎ necivilizaţi mai sunt!”
Doamna Japonezu îndrǎzneşte sǎ continue conversaţia:
“Mâine ce program aţi avea? Cǎ eu şi Japonezu trebuie sǎ mergem la firmǎ, şi sǎ ştim cum facem cu cheile.”
“Nu ştim, încǎ nu ne-am hotǎrât,” îi rǎspunde scurt doamna Puiu.
“Mǎcar aşa, ca idee, cǎ Japonezu poate sǎ vǎ aştepte pânǎ plecaţi…”.
“Auzi, Japoneza, noi ne-am sǎturat sǎ ne tot faceţi program, cǎ nu suntem roboţi. Noi suntem în vacanţǎ şi dacǎ am cǎlǎtorit jumǎtate de glob, pǎi vrem sǎ ne relaxǎm. NU ŞTIM CE PROGRAM AVEM MÂINE! Ce, nu puteţi sǎ ne lǎsaţi şi nouǎ un rând de chei şi un telefon mobil?”.
Doamna Japonezu simte cǎ spiritul ocrotitor al strǎmoşului care fusese preot budist refuzǎ sǎ-i mai ofere protecţie şi se retrage învinsǎ în camera ei. Doamna Puiu, indignatǎ la culme de lipsa de maniere a gazdelor, decide sǎ nu-i adreseze doamnei Japonezu nici un cuvânt pe toatǎ durata şederii. Domnu’ Puiu încearcǎ sǎ o mai calmeze:
“Lasǎ, dragǎ, nu te mai supǎra şi tu atâta! Ei sunt din altǎ culturǎ, nu ştiu cum sǎ fie ospitalieri.”
“Cum sǎ nu mǎ supǎr, Puiu? Uitǎ-te şi tu, frigiderul gol, ulei nu mai este, gunoiul nu e dus de ieri, cu aspiratorul n-a mai dat de la petrecere. Ce fel de gospodinǎ e asta? Deja începe sǎ miroasǎ urât în casǎ! Bine, cu porcǎriile astea de rogojini pe care le au aici, la ce te poţi aştepta?!”.
Trebuie menţionat cǎ familia Puiu urmeazǎ reguli stricte de igienǎ, care s-au transmis nealterate din Evul Mediu: camerele nu trebuie aerisite, cǎ se face curent, şi nu existǎ duşman mai mare al sǎnǎtǎţii. Pǎrul trebuie protejat şi spǎlat cât mai rar posibil, pentru a-i pǎstra uleiurile naturale.
Puişorul Penal intrǎ în bucǎtǎrie şi se uitǎ plin de speranţǎ pe masǎ. Sclipirea din ochi îi dispare imediat ce vede nelipsitul pilaf însoţit de ciocǎnele de pui.
“Iar pui? Aţi spus cǎ în Japonia o sǎ mâncǎm fructe de mare! Eu vreau fructe de mare!”.
Domnu’ Puiu, pentru care nici un sacrificiu nu e prea mic când e vorba de familie, catacdiseşte sǎ se uite spre domnu’ Japonezu, care a asistat la întreaga discuţie de mai sus fǎrǎ a fi bǎgat în seamǎ, cu zâmbetul pe buze şi gândul la cartea despre metode tradiţionale de torturǎ pe care tocmai şi-a cumpǎrat-o.
“Japonezu, auzi, pe iazul ǎla de lângǎ templu sunt şi lebede?”
- va urma -
Twitter
Facebook
Ionel Stan
M3bis
Airy
Ana Q.
6 Septembrie 2010 la 1:22 pm
[...] This post was mentioned on Twitter by JuliusDC, Anca Maco. Anca Maco said: RT @JuliusDC: Daily Cotcodac» Aventurile familiei Puiu în strǎinǎtate (III) http://bit.ly/cIPtWN [...]
6 Septembrie 2010 la 1:42 pm
Puiul japonez e cel mai bun pui. Familia Puiu s/a mancat singura?
)
6 Septembrie 2010 la 2:26 pm
Familia Puiu urmeaza a fi transformata in copanele de Familia Puiu: reteta japoneza
6 Septembrie 2010 la 2:43 pm
cred ca familia Japonezu va reinventa McChicken-ul .. desi, dupa ultima intrebare, Fam. Puiu devine Fam. Corvus frugilegus …
6 Septembrie 2010 la 2:48 pm
Familia asta Puiu e cam nedescurcareata. Ca parca ii durea mana sa comande prin telefon un meniu de sa-i usture la buzunare pe zgarcitii aia de Japonezu. Da’ ce credeau ei, ca-i asa de usor sa fii gazda?!
6 Septembrie 2010 la 3:00 pm
Şi japii ăştia ce oameni! Auzi la ei?! S-o lase pe doamna Puiu şi fără ulei, după ce că au lăsat-o să gătească! Da’ceai? Ceai, măcar se mai găsea în casa aia????
@slvc,
Da’tu vezi ce greu e să fii şi musafir?
6 Septembrie 2010 la 3:09 pm
Na, c-au ajuns si la lebede, cum bine intuisem eu inca din episodul 2: http://www.dailycotcodac.ro/2010/09/aventurile-familiei-puiu-in-strainatate-ii/#comment-55142
6 Septembrie 2010 la 3:12 pm
@Dan1: asa e, sincere felicitari!
6 Septembrie 2010 la 3:12 pm
Sper (spre binele relațiilor inter-popoare) că serialul de față e o operă de ficțiune
6 Septembrie 2010 la 3:13 pm
Hai, ma, ca eu deja m-am enervat, m-am implicat afectiv in povestea asta si ma foiesc pe scaun, plina de draci!
Cer o razbunare serioasa la final!!
6 Septembrie 2010 la 3:47 pm
@Dan1 Pai te-am dus eu langa lac cu comentariul meu
De acolo deja se vedeau lebedele. Ziceam cum i-au fugarit calugarii pe langa lac
6 Septembrie 2010 la 3:50 pm
@Laur Speranta moare ultima
Eu zic ca Megami a exagerat nitel.Probabil ca familia Japonezu era tot o familie de romani.^^
6 Septembrie 2010 la 4:37 pm
@Karatekaprochinez
Pai tu zisesei ca i-au fugarit ca si-au umplut sticla de apa din lac, in loc sa cumpere cu 1€ sticla de jumate
@N.A. Lasa mai, ca le-a mai inflorit Megami ca sa câstige rating
6 Septembrie 2010 la 4:45 pm
@Karatekaprochinez: Eu nu cred ca Megami a exagerat. Daca ar fi plecat de pe meleaguri romanesti, familia Japonezu ar fi dat dovada de ceva mai mult simt de conservare si nu ar fi aruncat cu invitatii aiurea la munca
6 Septembrie 2010 la 4:47 pm
@Karatekaprochinez: erata “la munca” se va citi “la nunta” . Ptiu, drace….munca…da’ ce-am bai nene!?! E abia al treilea episod si incep sa am apucaturi japoneze, folosesc cuvinte grele…munca …
6 Septembrie 2010 la 4:48 pm
@Julius
Merci tiranu’! Sau sa zic “arigato Julius-san”!?
6 Septembrie 2010 la 7:02 pm
@Dan1 recunosc
Eu numai te-am dus langa lac! Insa cand ai vazut lacul si niste romani plecati pe meleaguri straine, repede ai zis: “Uite lebada nu e lebada”.
6 Septembrie 2010 la 7:07 pm
@N.A. Tocmai citesti partea a treia din razbunare
Daca ar sti familia Japonezu sa citeasca romana…ce razbunata s-ar simti
6 Septembrie 2010 la 7:10 pm
@dc Da, iti spun, astia sunt obsedati rau de munca. Astia muncesc si cand sunt la serviciu!
6 Septembrie 2010 la 7:13 pm
@Dan1 Mi-a soptit mie un balaur cu sapte capete ca printre putinele inflorituri din poveste se numara fata de masa de la petrecere. Umbla vorba ca avea trandafiri pe ea.
6 Septembrie 2010 la 7:55 pm
Nu aveau japonezii un peste care ucis necorespunzator era cam otravitor? Eu propun ca fam Japonezu sa-si faca datoria de gazde si sa invita mutzatzirii la un resto de sushi nu otravitor dar nitel fezandat…insesizabil. Si pe urma fam Puiu va manca orez fiert nature pana la sfarsitul sejurului fara pretentii de ulei si copanele…
6 Septembrie 2010 la 7:59 pm
@deedee,
Tu ţii cu ursu’?? Adică cu fam.Japonezu?? Ai avut de curând musafiri sau de ce?
6 Septembrie 2010 la 8:32 pm
Cata lipsa de bun simt in Japonia. Cata carcoteala. Bine ca le-a venit de hac familia Puiu. Asa le trebuie. Tot romanii raman cea mai civilizata natie de pe Terra!!, ci zic eu Terra, Europa!!, ba chiar din intreg universul intergalactic strabatut de Carpati!!!
6 Septembrie 2010 la 8:35 pm
@megami: pseudonimul tau… nu inseamna cumva “zeita” in japoneza?
6 Septembrie 2010 la 9:48 pm
Lasati-l pe Sendroiu sa continue serialul asta, ca numai el stie sa scrie seriale!
6 Septembrie 2010 la 9:51 pm
mai bine pe 4mall… încerc să-mi imaginez cum ar fi aventurile familiei chicken în tanzania… printre masaai…
6 Septembrie 2010 la 10:00 pm
Imi aduc aminte anii 90 cand romanasii nostri isi faceau rost de o viza si calcau toti fostii colegi fugiti din timp in tara lor nemtzeasca … Verisorii nevestei intotdeauna s-au dat “loviti” si au gasit motive sa nu-si faca datoria de gazde primitoare. Cel mai tare era textul: “Sigur ca da, sunteti bineveniti ! Cand ajungeti ? … aaa pai noi tocmai atunci suntem in Italia” (sau Franta, ma rog.)
Acum de cand ne-am mutat la casa si avem de toate, vin la noi si ne calca vara cate o luna zi de zi (ca nu si-au vandut apartamentul). Asa am aflat eu ca ei de fapt nu au avut bani de concedii in Italia, decat de doua ori in toata viata lor de romani fugiti in nemtzia. Cel mai socati au fost ca la noi apa e gratis: “Pai cum si vine asa la fantana din pamant ?”
Poate ca ar merita sa va povestesc si eu despre nemtzii nevesti-mi, macar atat sa le fac si eu, ca in rest zambesc frumos si nu plec in Italia cand vin ei.
6 Septembrie 2010 la 11:41 pm
Eu propun ca la plecarea din Japonia, fam. Gostat să facă un detour prin Polinezia sau Oceania. Ar ieși de un episod scurt, dar delicios, gen “și au luat-o la fugă prin junglă, dar până la urmă tot i-au prins canibalii”.
7 Septembrie 2010 la 2:15 am
@Petre Chiar ar trebui sa scrii un articol. Julius ar putea organiza un concurs numit Batalia rudelor. Persoana cu cele mai nesimtite rude(adica neamuri), castiga o excursie de 3 saptamani la casa familiei Puiu
7 Septembrie 2010 la 2:17 am
@Xael Megami inseamna zeita in Japoneza. Iti dai seama ce succes are Daily Cotcodac, daca a venit o zeita din ceruri sa scrie articole pe blogul lui Julius?
7 Septembrie 2010 la 2:19 am
@deedee De acord cu Sebra. Fii si tu mai patriot. Ii tii partea familiei Mitsubishi, sau cum ii zicea?
7 Septembrie 2010 la 3:47 am
Chiar astept continuarea
7 Septembrie 2010 la 8:35 am
@Karatekaprochinez: auzi, tu astepti sincere felicitari sau ce? Ca parca prea comentezi cu foc
@N.A. familia japonezu’ iti multumeste pentru empatie, mai ales ca grija pentru sentimentele aproapelui e o trasatura de caracter aici.
@XaeL: megami inseamna zeita si, dupa cum spuneam, “hell hath no fury like a woman scorned”, sau, mai concret, ca o femeie careia i s-a stricat cea mai buna tigaie din bucatarie.
@mifty: il contactez imediat pe 4mall, sa vedem cum ii facem o oferta de excursie familiei puiu.
7 Septembrie 2010 la 8:47 am
@Megami
Uite cum traduce goagăl spusele tale: “dracu ‘n-are nici furie ca o femeie dispreţuită”.
Poate tu vrei sa spui “ca o femeie care si-a rupt o unghie”
Ca aia cu tigaia – lasaaaati – nu tine!
7 Septembrie 2010 la 10:00 am
Am avut si eu parte de astfel de musafiri.
De la ei incolo, am devenit un tip retras, crescand in jurul casei mele un gard viu de plante carnivore, am sapat un sant plin de tepi si apa si am cumparat cei mai rai 3 pitbuli pe care i-am gasit.
M-a procopsit dumnezeu prin nastere, ca eu asa sunt, tot ce am obtinut prin nastere:
Locul de nastere, handicapul din nastere, totul e din nastere.
Spuneam ca m-a procopsit dumnezeu cu un loc al nasterii denumit Constanta fix pe malul marii.
Asa ca din obligatie trebuia sa primesc musafiri randuri randuri cand venea vara (din obligatie, a se citi ca musafirii chiar se simteau obligati sa vina la mine).
Revin, faceam tot felul de mancaruri, d-alde piure cu pui, pilaf cu pui, ciorba, supa, sa aiba oamenii.
Strambau din nas si plecau sa manance la mcdonald, de am dat la caini o groaza de mancare, ca in doi nu reuseam sa o terminam.
Vneau si faceau “ce dracu ba, un suc nu aisi tu in casa asta”!?
“nu am ca nu consum”…
“aide ba, pe ce lume traiesti nu ai tu o coca cola”..
“zic, nu, am o sticla de zece litri de apa de izvor de adancime de la … vezi ca e pe raft la … daca vreti sa va luati”.
In urma acestei fraze respectivii s-au suparat rau pe mine si au plecat a doua zi.
Nu stiu de ce, dar nu le simt lipsa.
7 Septembrie 2010 la 2:45 pm
Celor care m-au urecheat: la noi in argheal este o vorba : omu vine, shede, da mai si pleaca. Alta samanta de inteligenta(amu nu-i sigur ca-s tate din argheal): hai nevasta sa ne culcam ca oaminii astia s-ar duce si ei acasa.
7 Septembrie 2010 la 9:31 pm
oricum, domnu’ Japonezu se simţi răzbunat…
ca aici: http://chzgifs.files.wordpress.com/2010/08/waterslide_senor.gif
14 Septembrie 2010 la 1:03 pm
pe cand urmatorul episod ?
nu mai am rabdareee…
20 Noiembrie 2010 la 11:35 am
n-a mai urmat
))))))))))