În deschiderea îndrăgitului nostru week-end muzical şi în aşteptarea unui nou text al şi mai îndrăgitului Ovidiu Eftimie, vă propunem o trupă de rock ex-sovietic, un fel de combinaţie între Evanescence, Zdob şi Zdup şi cel puţin şase sticle de vodcă.

Julius şi Pircă

20 august
1966 Primul autoturism românesc, Dacia 1100, iese pe poarta uzinei din Colibaşi, împins de trei muncitori mai vânjoşi.
(more…

Ovidiu Eftimie

Prieteni, nu ştiu cum vedeţi voi treaba asta, dar mie mi se pare că înmormântările din România sunt tot mai triste. Aşa că eu, cum probabil vă aşteptaţi deja, vin cu o propunere care ar putea înviora atmosfera la aceste evenimente sociale.

Pe scurt, propun introducerea obiceiului cu furatul personajului principal şi la înmormântări. Pe la mijlocul pomenii, maestrul de ceremonii va lua microfonul şi va anunţa, cu o voce rezonabil de tristă: “Dragi invitaţi, s-a furat mortul!”. (more…

Ovidiu Eftimie

Am sunat azi un amic să punem la cale o prostie. Avea telefonul închis, sau aşa mi s-a părut mie, în urma mesajului primit. Omul are iPhone.

Mai spre seară am dat de el, cică telefonul s-a deconectat de la reţea, şi că şi-a dat seama prea târziu. L-am întrebat dacă are iPhone 4, ăla bunu’, ultimul model, care are semnal ca Toshiba al meu de prin ’97 (înainte am avut un Philips Diga, ăla meserie). Cică nu, e un iPhone normal. (more…

Nu se poate spune că arta clipului TV nu a evoluat semnificativ în România, de la “V-am prins, vrăjitoarelor!” până la “Marea Ieşeală”.

De fapt, stând şi gândindu-ne un pic, exact asta se poate spune.

Pe lângă penibil, mai există însă şi alte două prezențe constante în videoclipurile noastre. Este vorba despre două locații – folosim acest cuvânt atât în lipsa unui sinonim mai bun, cât şi pentru a le da o zi liberă dracilor care-l chinuie pe George Pruteanu – locații devenite faimoase în ciuda plictiselii ce pune îndată stăpânire pe cel care le vizitează în carne şi oase. (more…

Ovidiu Eftimie

Mă delectam cu nişte seminţe de bostan şi o popică de bere şi-l priveam pe prietenul meu Cătă cum se opintea să taie nişte lemne pe la mine prin curte. În depărtare se auzea un virtuoz popular care interpreta un capriciu de Paganini la cunoscutul instrument etno-românesc orga “Korg”.

Pentru spartul lemnelor Cătă folosea o mişcare dubioasă care presupunea să lovească aiurea în lemn, moale, dar suficient de puternic cât să ricoşeze lama toporului în alee. Burta rezonabilă de orăşean îi tremura la fiecare lovitură iar eu aşteptam inevitabilul moment în care îşi va înfige lama în adidaşi. (more…

Aseară, destul de devreme, cunoscutul membru al redacției noastre Ovidiu Eftimie a poposit preț de câteva minute la “Tâmpla spartă” pentru a servi o cafea. Pentru cine nu știe, să precizăm că “Tâmpla spartă” este o renumită casă de creație din municipiul Brașov. De asemenea, tot pentru cine nu știe, colegul Eftimie nu servește niciodată cafea înainte de minimum șase popici de vin.

(more…

Julius Constantinescu

Şoferul unui grup de excursionişti poate totuşi restabili armonia între pasageri. Să presupunem, de pildă, că excursia este plănuită în străinătate şi că, la punctul vamal, va întreba un vameş de unde îşi poate procura o “rovignetă”. Desigur, s-a exprimat nefericit, el vroia de fapt o “vignetă” – “ro” vine de la România. Toată lumea se va prăpădi de râs şi se vor face o mulţime de glume pe seama şoferului:
- În Bulgaria se cheama “buvignetă”.
- Ha-ha-ha! Şi în Ungaria “huvignetă”.
- Ha-ha-ha! La ruşi – “ruvignetă”.

Să mai spunem că orice fel de glumă, oricât de slabă – pare greu de crezut, dar da, chiar şi cea cu “buvigneta” -, este o sursă inepuizabilă de veselie şi poate fi repetată ore în şir, obţinându-se acelaşi efect hazliu de fiecare dată. (more…

Io, fiind din Sibiu, cunosc ceva saşi plecaţi la vaterland-ul lor, în Jermanica. Pe vremuri, pe bani buni, nu amu, când te angajează neamţu’ să-i culegi căpşunii şi primeşti 200 euro pe an, din care îţi trage 400 euroi pentru cazare în rulotă, 30 in cameră.

Şi unul din saşii ăştia plecaţi era mega măcelar. Deci mega! Tăia tot ce mişcă, tranşa, belea, jupuia. Cojea, epila, făcea pedichiura. (Continuarea o puteti citi pe blog la Groparu… )

Ovidiu Eftimie

Omul de la gaz este acea fiinţă bipedă care-ţi vine acasă, se uită la instalaţia ta de gaze şi, aproape de fiecare dată, te avertizează că racordul de gaz nu este conform cu normele. Apoi te anunţă că cele 700 de mii, cât costă controlul, vor intra în factura de luna viitoare. Apoi pleacă.

În realitate nu cred că există un racord de gaz conform cu normele. Poţi să ai ţeava aia din osmiu sau titan, din piele de delfin tratată cu esenţă de pexal, indiferent ce e, racordul nu e bun şi trebuie schimbat. Recent am aflat că este vorba de o chestie standard. (more…