Câtă cultură!

La Medeleni, un Săuceşti literar

Ovidiu Eftimie

Este momentul să vorbim despre una din cele mai importante cărţi ale copilăriei noastre, La Medeleni, de Ionel Teodoreanu, o lucrare epică şi monumentală despre care a auzit toată lumea dar nimeni n-a citit-o. Nici măcar eu, cel care vă scriu aceste rânduri, dar măcar am ascultat primele trei ore din piesa de teatru radiofonic, înainte să pierd CD-ul.

Aşadar, fiţi atenţi aici cronică literară, mai ales tu, Raeţchi, s-ar putea să-ţi folosească mai târziu în viaţă când o să trebuiască să câştigi bani din asta sau ceva de genul.

La Medeleni e povestea unor oameni din Moldova prediluviană, adică pe la începutul secolului trecut, când ştiau să facă diguri. Este povestea a trei copii proveniţi din middle-class-ul românesc. Unul dintre copii este Dan Deleanu, care suferă de un uşor retard mintal, trăsătură de familie. Multe femei frumoase l-ar călări pe Deleanu, dar el are ochi numai pentru ălea ce-i fac viaţa amară. El le iubeşte pe toate, dar numai în metafore – undeva în evoluţia sa de la copil gras şi prost la adult cretin n-a înţeles ce trebuie făcut cu femeiele. Metaforele merg aşa, vreo câteva zile, până când te invită seara la o cafelaţie. Atâta doar că mutălăul este fix genul care ar spune că nu bea cafea seara (până aici n-am înţeles absolut nimic, deci presupunem că recenzia e excelentă – n. red.).

Mai e şi Monica, o fată adoptată de familia lui Deleanu, care se îndrăgosteşte exclusiv de Dănuţ. Şi care suferă ca proasta mai toate volumele pe motiv că dobi dă metafore şi la altele nu numai lui.

Personajul principal este, totuşi, Olguţa, cel mai cretin dintre toţi. Ea este, cum spun idioţii adunaţi prin carte, “sufletul Medelenilor”. Interesant e că, deşi toată lumea spune că e frumoasă, un singur cetăţean ar vrea s-o bage în aşternuturi – Mircea, prietenul cel mai bun al lui Dan. Ar mai fi şi Dănuţ Deleanu care ar vrea să i-o tragă, altfel nu-mi explic excesul de metafore şi citate din poeţi francezi. Într-un fel e normal, la ţară se mai întâmplă ca fraţii retarzi să se acupleze între ei şi, deşi cartea spune clar că părinţii lor nu sunt fraţi, eu tind totuşi să cred că sunt măcar veri. La un moment dat Olguţa îi mărturiseşte Monicăi că ea, de fapt, s-a dedat la un singur act sexual, gerontofilia, cu miticul unchi Vania, o rudă a familie care, din câte am înţeles, vieţuieşte de minimum două secole pe planetă: vine, face sex cu câte un personaj al cărţii şi pleacă în lumea largă. Este ca Renegade, cum ar veni. (Eftimie, te-ai întrecut pe tine, ne faci să ne simţim prost că nu te plătim – n.red.).

Povestea este însă mult mai complicată. Oamenii se cuplează între ei pe vreo câteva judeţe şi minimum 6-7 ţări. Iată: “Adelina era sora lui Alexandru Pallă. Dar pe tînărul Deleanu Adia îl iubea.” Alexandru Pallă e un pictor care nu face nimic altceva decât să fie pur şi simplu impresionant. El are surori sau fraţi, căsătoriţi cu politicieni (Sake) sau care babardesc elevi de liceu prin România. E un haloimăs superb.

Dar ca să înţelegeţi cât de proastă este cartea, înafară de acuplările telenovelistice şi tragediile sentimentale de acolo, iată un citat lămuritor:

“Ochii lui, Monica, în care un zarzăr înflorit se oglindeşte alb şi roz, ca un nour pe obrajii dragostii… Se repede. Pelerina-i cade. Vrea să sărute, să strîngă în braţe… Monica, să săruţi un zarzăr şi să crezi că săruţi! Să ai o creangă în braţe şi să crezi că iubeşti! În clipa aceea, Monica, îngerii sînt aproape, livada e mai albă, se întîmplă un miracol: un copil a sărutat un zarzăr! Zîmbeşte cerul. O sărutare a rostogolit petale albe… Simţi, Monica? Trebuie să cînţi în clipa aceea. Soarele, cerul, pomii trebuie să cînte ― să cînt. S-a întîmplat un miracol pe pămînt! Livezile înfloresc în cor. Totul e copilăresc. Albinele murmură. Soarele se înalţă mai sus. Un copil a sărutat un zarzăr. Pămîntul e un început de poveste… În după-amiaza aceea, titlul nuvelei ― căci Dănuţ o numea
nuvelă ― fusese Un copil a sărutat un zarzăr!”
Fuck YeaH!

Prin urmare, e o carte pe care o recomand să o daţi cadou cuiva, toată lumea va aprecia gestul şi, întrucât nu o va citi niciodată până la final, nu se va ajunge la situaţia jenantă în care să vă bată cu ea peste gură în mijlocul unei cine festive sau eveniment monden. Este o carte pe care i-o puteţi oferi cadou lui Tudor Chirilă.

Share:

54 comments

  1. Pato Basil 29 August, 2010 at 10:41

    am citit cele 3 romane parca! cu Olguta nuh? foarte misto !
    Recomand sa se citeasca la toate varstele e povestea copilariei multora dintre noi!

  2. tahemet.blogspot.com 29 August, 2010 at 10:48

    Eu am citit La medeleni şi mi-a plăcut. Da, toate cele trei volume. deşi recunosc că al treilea dintre ele seamănă suspect (şi dezamăgitor) cu Iubim al lui octav dessila.

    @ eftimie:”Mai e şi Monica … dobi dă metafore şi la altele nu numai lui. ” Numai lui??? parcă era femeie lasă parantezele lui pârcă că el ştie mai bine cum se pun!

  3. Pato Basil 29 August, 2010 at 10:54

    Ce sa zic mie mi s-a parut interesant prin clasa a VI cand l-am citit daca nu cumva mai devreme…

  4. Carmen 29 August, 2010 at 11:16

    Oameni buni, ce-aveti cu bietul Tudor Chirila? Eu cred c-a dat gelozia in voi ca el are succes la fete si voi nu 😀

  5. Ciprian 29 August, 2010 at 11:27

    “La Medeleni” e vreo bomba care serveste bere Zimbru si Coroana calda la sticla de sticla?

    Parca-mi amintesc eu ceva.. La Medeleni ..hmm . era un text intr-un manual de literatura romana de a 5-a / a 6-a care avea o poza viu colorata cu o fetita si doi baietei si nu stiu care s-a dat jos din pat sa se bage in patul nu stiu cui.

  6. unmihai 29 August, 2010 at 12:42

    Comentariul meu la comentariul redactiei la comentariul lui Eftimie la “La Medeleni”: sunteti ofticosi bah!
    Eu macar recunosc. N-as putea scrie asa recenzie nici daca as lua cate o pastila de Ecstasy la 12 ore.

  7. anndryusha 29 August, 2010 at 13:13

    Abia acum îmi dau seama ce norocos sunt că n-am citit decât primul volum. Mersi, Ovidiu :))

  8. Dan1 29 August, 2010 at 13:32

    Impresionant citat, pacat ca e cam scurt, ca altfel atipeam si eu nitel citindu-l…
    Ce e ala un zarzar? Un corcodus sau un cais? Ca, daca e un corcodus, atunci se explica de ce se cultiva corcodusii, da Julius?
    In rest, n-am inteles nimic, deci apreciez si eu recenzia ca fiind excelenta! =))

  9. sendroiu 29 August, 2010 at 13:49

    @eftimie: pur si simplu, oamenii se impart in doua categorii: cei care pot citi “La Medeleni” si cei care nu pot.
    Se pare ca cei din prima categorie sunt susceptibili de a putea citi chiar si Proust …

  10. politia blogurilor 29 August, 2010 at 13:53

    Am fost fortat sa citesc La Medeleni. Acum cand am vazut postarea ta ma simt in sfarsit razbunat. Muhahahahhaha

  11. Tweets that mention Daily Cotcodac »  La Medeleni, un Săuceşti literar -- Topsy.com 29 August, 2010 at 14:58

    […] This post was mentioned on Twitter by sebra, Toader Mihai Claudiu. Toader Mihai Claudiu said: Daily Cotcodac »  La Medeleni, un Săuceşti literar http://bit.ly/bXbpI6 […]

  12. sebra 29 August, 2010 at 15:02

    Apreciez la recenzia lui Eftimie, faptul că a subliniat esenţialul din roman (treaba cu babardeala), asta fiind cred şi motivul pentru care unii copii de clasa a V a se încăpăţânează să citească toate volumele.

  13. sebra 29 August, 2010 at 15:11

    @Dan1,
    Zarzărul e un cais ce nu a fost upgradat 😀

  14. tahemet.blogspot.com 29 August, 2010 at 15:25

    @dan1: zarzărul este chiar corcoduşul!

    nesimţitorilor care sunteţi! nu aţi simţit niciodată nimic în faţa unui zarzăr înflorit? sau a unui cireş? sau a unui piersic?

    atunci încercaţi nuferii şi euryale feroxul meu!
    http://www.nufarulmeu.blogspot.com

  15. eftimie 29 August, 2010 at 15:33

    @Sendroiu: Din prima categorie intra si aia care au citit Rosu si Negru de Stendhal si apoi o recomandă la toată lumea? Că mie şi aia mi s-a părut o carte proasta. Mi-a dat-o cineva acu vreo 10 ani, cica e buna, citeşte-o şi, cand să i-o dau înapoi m-a refuzat şi apoi a şi fugit din ţară.

  16. sebra 29 August, 2010 at 15:35

    @tahemet,
    Zarzărul nu-i corcoduşul. Corcoduşul e o prună mică, mică :))

  17. Dan1 29 August, 2010 at 16:35

    @sebra
    Aia e corcodusa. :))
    @tahemet
    Nu, n-am simtit nimic, dar un betiv adevarat cred ca s-ar extazia in fata unui prun inflorit! Ar zice: “Bah cata tuica o sa fac la toamna!” =))

  18. Pirca 29 August, 2010 at 16:49

    @Iepurasul
    Dar sa vezi ce rad eu cand iti dau spam.

  19. Iepurasul Isteric 29 August, 2010 at 17:01

    not again :))

    gata, nu mai fac :-<

  20. Ciprian 29 August, 2010 at 18:10

    Am impresia ca Pirca pofteste la iepurasi in spam.

  21. Prothero 29 August, 2010 at 20:08

    ZÁRZĂR, zarzări, s. m. 1. Pom fructifer asemănător cu caisul, cu flori albe și cu fructe sferice mici, cu gust acrișor și cu sâmburii amari (Armeniaca vulgaris). 2. (Reg.) Corcoduș. – Din zarzără (derivat regresiv).

    Deci toata lumea are dreptate.

  22. sebra 29 August, 2010 at 20:29

    @@Prothero,
    Eu ştiu că erau doi copaci diferiţi 😀

  23. lulu 29 August, 2010 at 21:09

    :)) :))
    Am voia sa imi placa si cartea si Chirila si recenzia lui Eftimie???

  24. Dan1 29 August, 2010 at 22:06

    @iepurasul
    Da’ ce facusi bre? Nu cumva ai comentat pozitiv recenzia? Pai atunci chiar meritai!
    @Prothero
    Era vorba de un post mai vechi, in care Julius se intreba la ce servesc corcodusele: http://www.dailycotcodac.ro/2010/07/misterul-corcoduselor/
    @sebra
    Al doilea era pomul care face ciori :))

  25. eftimie 29 August, 2010 at 22:43

    Cordoduşul sau zarzărul se mai numeşte în geto-dacă “Prunus Cerasifera” de unde toată lumea crede că-i neam cu prunul. Şi e, face parte din familia Rosaceae,genul “Prunus” care îi are pe “Prunus” (prunul, folosit la ţuică) “prunus ceratus” (vişinul, folosit la vişinată) sau “prunus armeica” (caisul, folosit la caisată şi gem).

    Din zarzăre se face o “acreală” folosită de oamenii din zonele submontane la acrit ciorba în loc de borş. Din zarzăre se mai face şi ţuică, destul de proasă dar, în principal, e folosit pentru altoit prunii deşi nu merge cam în toate zonele ţării.

    În contextul operei literare, faptul că la Medeleni erau mulţi zarzări denotă o apetenţă a locuitorilor din zona respectivă fie pentru cantităţi industriale de ciorbă fie pentru cantităţi moderate de ţuică. Având în vedere ce vorbesc ăia prin carte înclin spre o a doua variantă.

    Ştia tânărul Deleanu de ce vrea să îmbrăţişeze zarzării; evoluţia sa ulterioară denotă faptul că nu abuza de ciorbă ci de altceva.

    Articolul despre misterul corcoduşelor nu demonstrează decât că degeaba stă Julius cu nasul în cărţi dacă nu stă în ălea care trebuie.

  26. cristi 29 August, 2010 at 23:15

    eu l-am citit in gimnaziu printr-a 7-a cred. primele 2 volume sunt misto apoi e nasol ca din ce tin eu minte ii taie lu olguta tatzele deci se duce dracu sexualitatea. plus ca scrisorile alea cu vanea sunt boooring

  27. sebra 29 August, 2010 at 23:16

    @eftimie,
    Impresionantă analiza ta, dar ca o vrednică originară din zonă, îţi spun clar că sunt 2 copaci diferiţi! (îs căpoasă, ştiu:)) )
    Eu nu ştiu cum le ziceau geto-dacii, da’ ştiu clar ca zarzărul are coaja grunjoasă (copacul, la el mă refer), vai de genunchii mei! , fructele arată ca nişte caise mici, nu prea mergea la ţuică, dar asta nu-l împiedica pe taică’miu să ne pună să le adunăm. Corcoduşul e mai accesibil la căţărat, fructele sunt mici, rotunde, lucioase, vineţii-roşiatice, bune la ţuică atunci când erau coapte, dar şi necoapte, la un soi de fiertură “mănânc-o sau bea măcar zeama, că are vitamina C., n-am chef să-ţi curgă mucii toată iarna”. Deci pentru mine, ambii un coşmar. În niciun caz nu-mi venea să pup zarzărul :))

  28. ienihabarnam 30 August, 2010 at 05:05

    apropo de zarzare si corcoduse, sebra are dreptate. io mi-am zdrelit genunchii de suficiente ori ca sa pot depune marturie: zarzarele-s un fel de caise (cu samburele amar), corcodusele niste prune mici si rotunde (dar ce naiba erau gorgoazele?? parca s-a mai discutat in contradictoriu despre asta pe DC… )
    altfel, cum n-am citit “medelenii” (sau reprim total amintirea lecturii respective), as vrea si o recenzie la “ciresari” (5 volume, suficient material pentru unu’, doua weekenduri culturale pe DC),–o alta carte a copilariei noastre (?), pe care mama a trebuit s-o duca la copertat, dupa ce am terminat eu cu ea, de 5 ori 😀

  29. Carmen 30 August, 2010 at 05:24

    @ienihabarnam: pe eftimie nu-l stiu, asa ca-l iert ca se leaga de “la medeleni”, dar daca te iei de “ciresari”, nu ma mai intalnesc cu tine pana pe 13 septembrie!

  30. Ciprian 30 August, 2010 at 09:16

    Sa mananca doar sebra zarzare ca ea le cunoaste.
    Ai dreptate, sebruta. Si zarzarii astia sunt mai multe soiuri, unele zarzare sunt mai mici si mai aromate, altele mai zemoase, altele mari si fara gust. La fel si corcodusele se impart in cateva soiuri, unele cand sunt coapte sunt galbene, rotunde si zemoase, altele se coloreaza in rosu-mov si sunt mai tari.
    Asa si prunele cresc in soiuri diferite, mai sunt si avramele (o combinatie de prune si corcoduse, sunt mari, rotunde, zemoase, galbene).

  31. eftimie 30 August, 2010 at 09:18

    @Sebra am umblat din nou prin tratatele de botanica si cred că ai dreptate. Până la un punct.

    Ăla de-i ziceţi voi Zarzăr nu i se mai zice şi cais sălbatic? Dacă da îi “aramaica vulgaris” care corespunde descrierii voastre.

    Ciocoflenderii care au făcut DEX98 ca şi predecesorii lor au considerat că zarzăr şi corcoduş sunt sinonime. Dicţionarul e făcut de făcut de nişte boşorogi siniştri de la institutul Iorgu Iordan, genul de oameni care zic că masturbarea e o anomalie sexuală.

    Revenind la ceea ce ne interesează, rachiul de zarzăre tot nu-i bun, la fel cum nu-i bun nici cel de corcoduşe. Acreala, în schimb, e Dumniezău! De gem nu-mi pasă.

  32. sebra 30 August, 2010 at 09:40

    Bine c-am lămurit-o cât de cât, că n-aveam linişte văzând atâta confuzie!
    Ăia de-au făcut Dex98, clar nu pot fi de încredere, la aşa percepte :))

  33. JULIUS 30 August, 2010 at 12:44

    @eftimie, esti tampit? inteleg ca nu esti in stare sa distingi o zarzara de o caisa, dar sa confunzi nobilul rachiu de zarzare cu tescovina din corcoduse???

  34. N.A. 30 August, 2010 at 12:55

    =)) Hai, maaa, ca mie tare mi-a placut Hotarul nestatornic, ca erau si ei mici si prosti (si eu la fel) si simpatici! Mai departe, ce-i drept, n-am citit..

  35. N.A. 30 August, 2010 at 12:56

    @Julius – Puneti-o, tu si Eftimie, de un DEX al licorilor bio :))

  36. dinu patriciu 30 August, 2010 at 13:28

    Eu`s curios ce recenzie de 2010 poti face la Ciresarii( ma intereseaza faza cu Castelul de Clestar….erau toti fumati sau doar Lucia?) 🙂

  37. lulu 30 August, 2010 at 16:29

    Cred ca de cate ori nu misca nimeni pe forum, echipa ar trebui sa revina cu intrebarea “zarzarul cais sau corcodus?”(R. cais). Ca trezeste audienta mai ceva decat bursa rosiilor…

  38. Dan1 30 August, 2010 at 16:35

    @lulu
    Am inteles aluzia! Ca eu am intrebat de cele doua ori! Nu incerc sa ma disculp cu explicatii jalnice cum ca am avut o copilarie chinuita, in care ma suiam in corcodus convins fiind ca e zarzar… =))
    Si ce bursa rosiilor o fi aia?

  39. lulu 30 August, 2010 at 16:48

    @dan1
    Nu la tine faceam trimitere. 😀 Problema s-a mai discutat acum vreo doua luni la fel de aprins. Sau si atunci tot tu erai cel picat din corcodus??

  40. Dan1 30 August, 2010 at 16:51

    @lulu
    Eu, eu… =)) aici: http://www.dailycotcodac.ro/2010/07/misterul-corcoduselor/
    Am scuza (penibila) ca, in unele regiuni (unde probabil nu cresc zarzari adevarati), corcodusii mai poarta si numele de zarzari. =))
    A, si corcodusele – de zarzare…

  41. lulu 30 August, 2010 at 19:21

    @dan1
    =))
    Daca nu as fi aflat deja cat de zgarcit e Julius, as fi suspectat ca te plateste ca animator pe blog(un fel de aplaudac, ca sa spun asa). Dar asa nu-mi ramane decat sa-ti suspectez capacitatea de memorare(am evitat sa spun IQ-ul, desi era mai on topic ) :))

  42. Dan1 30 August, 2010 at 19:35

    @lulu
    Asa e mai, cum spui tu: prost si uituc!

  43. lulu 30 August, 2010 at 22:07

    @dan1
    da, dar tot mai ai o sansa de afirmare: frumusetea.

    PS
    Desi citesti si comentezi pe DC, sper ca stii totusi ce e aia o gluma, nu? 🙂

  44. Dan1 31 August, 2010 at 08:51

    @lulu
    Hai bre, ce dreaq! =))
    Crezi ca cititul si comentatul pe DC dauneaza “spiritului de gluma”? =))

  45. scorojit 4 September, 2010 at 15:09

    Frate, tu-ti dai seama ca “Un copil a sărutat un zarzăr”?

  46. andra 9 September, 2010 at 12:56

    Nici nu stiu cum sa incep acest comentariu…Zilele trecute mi’am amintit de una din cartile mele preferate ale copilariei mele,iar “La Medeleni” de Ionel Teodoreanu fiind una din ele m’am gandit sa dau un mic search pe google in cautarea unui articol dragut referitor la aceasta carte.Inatmplarea a facut sa’mi sara in ochi exact acest articol si entuziasmul cu care am inceput sa’l citesc pierea pe masura ce inaintam cu lectura ducand la revolva.Nu inteleg cum poate cineva care NICI MACAR NU A CITIT O CARTEA sa’i faca o asemenea prezentare.Inteleg ca este o tara libera si ca fiecare are dreptul sa spuna ce-i trece prin cap…insa ma vad nevoita sa adaug ca nu multi stiu sa’si foloseasca acest drept si se trezesc vorbind…As avea o intrebare: esti cumva critic literar iar eu fiind o mare inculta nu am auzit de tine?As mai adauga ca verbe de genul “a calari” si adjective precum: “cretin””proasta” nu ar trebui sa’si gaseasca locul in vocabularul unui critic literar atat de desavarsit ca tine.Atunci cand doresti sa denigrezi o carte zic eu,ar trebui sa ai argumente mult mai convingatoare,dar cum spui ca nici macar nu ai citit probabil e de inteles aceasta atitudine a ta.consider ca am spus destule desi poate ar fi mult mai multe de adaugat.sunt convinsa ca voi primi eventuale injurii,insa nu ma sperie acest gand…cum spuneam e o tara libera si oricine este liber sa spuna ce doreste!
    Toate cele bune.

  47. Dan1 9 September, 2010 at 13:26

    @andra
    Daca te uiti in stânga-sus pe pagina, vei vedea ca scrie: Pamflete si alte aroganţe.
    Deci nu te astepta la articole serioase, alea poate pe referate punct ro…
    Eftimie este un mare critic, iar noi, comentatorii, il preferam pe Pastorel Teodoreanu lui Ionel, pentru ca era un mare gurmand. =))

  48. Daily Cotcodac »  E-readerul e pentru intelectualii amatori 12 September, 2010 at 10:32

    […] de eşecul răsunător al ultimului Week-end cultural în care am scris că “La Medeleni” e o carte proastă, chestie care n-a oprit câţiva […]

  49. krossfire 13 September, 2010 at 13:27

    N-am trecut niciodata de capitolul 2, in conditiile in care un an mai tarziu citeam Razboi si Pace integral.

  50. eftimie 13 September, 2010 at 15:15

    Andra, cand spun că eşti imbecilă (conform DEX, persoană cu capacităţi mintale reduse) nu este o jignire ci o deducţie logica.

  51. lulu 13 September, 2010 at 15:55

    @Dan1
    Pastorel e ala de prefera apa de izvor? Daaa, mare gurmand 🙂
    @krossfire
    Vezi? Asta demonstreaza inca o data ca titlul vinde. Daca ‘la medeleni’ se numea “sex, lacrimi si sudoare” poate ca ajungeai si tu macar la volumul 2. :d

  52. Dan1 13 September, 2010 at 16:10

    Eeeei, coana lulutzo, am zis-o si eu p-aia mai blânda, era omu’ si oenolog, personalitate plurivalenta, ce vrei! D-aia cred ca o recenzie la oricare din cartile lui Pastorel (mai putin aia cu mascariciul Valatuc) facuta de Eftimie, ar fi bine primita!

  53. diana 24 June, 2012 at 16:28

    de acord cu Andra…la vocabularul pe care il ai,nu stiu ce te apuci sa faci recenzii 🙂 ca si cum ai judeca stilul lui Teodoreanu..ar trebui sa intelegi un lucru,ce nu-ti place nu e lucru prost..numai ca tu..nu citesti.multi citesc fara sa inteleaga:) esti necopt la minte dupa cum s-ar spune

  54. Alle 1 October, 2012 at 14:44

    la avrame stiu ca li se mai spune si ghioldane..dar e un regionalism:D

Leave a reply