Alphonse Allais – Suferințele vieții conjugale
Traducere: Radu Pircă
Există pe lumea asta femei care sunt ca bățul uns cu dulceață de trandafiri despre care vorbea poetul persan: nu știi pe ce parte să le iei.
(Sper că, după acest scurt paragraf, nimeni nu va mai îndrăzni să sugereze că n-aș fi un tip educat).
Sunt femei cărora, dacă le spui că-i albastru, imediat te contrazic că e roșu. Le dai dreptate că-i roșu, ca să le faci pe plac; imediat urlă “verde!”.
Femeia e o ființă încăpățânată, încăpățânată și pusă pe contrazis.
Cea mai încăpățânată și cea mai pusă pe contrazis dintre femei e soția agentului meu de asigurări, băiat bun dacă n-ar fi atât de îngrozitor de bleg și de lipsit de apărare.
De curând mi-a povestit pățaniile sale conjugale – mai bine zis, pățania, fiindcă e întotdeauna aceeași. Pentru a o face mai captivantă, am împărțit-o în trei bucăți: Actul I, Actul II și Urmarea și finalul.
Interesant e că puteți liniștiți să puneți Actul II în locul Actului I sau, la nevoie, să începeți cu Urmarea și finalul fără ca povestea să-și piardă vreun pic din limpezime.
Actul I
Domnul se întoarce acasă după o zi grea. S-a certat cu niște sinistrați. Șefii mai că l-au făcut idiot.
Bietul om parcă e bătut și singurul lucru pe care și-l dorește în acest moment e să doarmă liniștit în patul său.
Doamna, însă, nu consideră că această stare de decădere fizică și morală e ceva normal. I se adresează pe un ton iritat, al cărui secret doar ea-l deține:
– Ce-ai făcut toată ziua de-ai ajuns în halul ăsta acasă?
– Iubito, am muncit în continuu…
– Ai muncit… Știu eu cum muncești tu: ai stat toată ziua cu curvele tale.
– Îți jur, iubita…
– E, acum du-te înapoi la curvele tale; eu una n-o să mă obosesc să te opresc.
Și doamna, trântind zgomotos ușa, se duce să se închidă în dormitor.
Actul II
Domnul a avut o zi bună. Totul i-a mers ca pe roate. Speră că în curând o să fie și avansat. Pe scurt, e mulțumit!
Până să vină acasă a fost cu niște prieteni la un păhărel de absint, care l-a binedispus și mai tare.
Cum intră în casă se năpustește spre nevastă-sa, o strânge în brațe cu drag, o acoperă cu mii de sărutări și poate și cu alte manifestări ale dragostei, ușor nepotrivite în decorul auster al bucătăriei.
Dar doamna se smulge imediat din strânsoarea lui. Se încruntă. I se adresează pe un ton iritat, al cărui secret doar ea-l deține:
– De unde vii de ești așa întărâtat?
– De la serviciu, iubita, de unde să vin…
– De la serviciu! Știu eu de la ce serviciu îmi vii… Vii de la curvele tale!
– Îți jur, iubita…
– E, acum du-te înapoi la curvele tale; eu una n-am de gând să mă înjosesc doar fiindcă te-au stârnit ele.
Și doamna, trântind zgomotos ușa, se duce să se închidă în dormitor.
Urmarea și finalul
Și tot așa în fiecare zi.
Era un banc cu unu’ de vine acasa pe la 2 noaptea si nevasta-sa il intreaba: “De unde vii mai, la ora asta?”. “Draga, zice el, stii, noua secretara a venit la mine in birou imbracata intr-o tinuta provocatoare, cu doua pahare de vin, s-a intins pe birou si mi-a zis ‘Ia-ma animalule!’. Si am facut sex salbatic pana la ora asta, cand mi-am zis sa vin acasa.”. “Tu crezi ca eu sunt proasta, da? Precis ai stat sa reinstalezi porcaria aia de Windows!”
Cred ca agentul de asigurari si-ar fi dorit o sotie ca asta =))
Ce deznodamant homosexual 🙁
domnu’Pirca, mai usor bre, ca ne umiliti de poliglot ce suntetzi: inteleg ceha, inteleg engleza, da’si franceza, frate? mai urmeaza olandeza si rusa banuiesc… si tot asa in fiecare zi…
Te-ai spurcat la traduceri din franceză? Ţi s-a urât cu binele? Vrei să te renege Julius?
Stai sa vezi traduceri din irlandeza ce aduce Julius,din aia veche.
[…] This post was mentioned on Twitter by JuliusDC, sebra. sebra said: Daily Cotcodac» Alphonse Allais – Suferințele vieții conjugale http://bit.ly/9E4l8h […]
Da’ de când bărbaţii se pricep la culori???
Saracu’. :))
Julius sau Pirca nu-mi dati si mie o adresa de mail la care sa va trimit si eu un text bun?
Tipul ăla din poveste și-ar dori o viață de câine…
“…Le dai dreptate că-i roșu, ca să le faci pe plac; imediat urlă “verde!”” Păi, dacă tolomacul adormise la semafor… =))
@sebra: Barbatii se pricep la culori, doar ca au o codificare a culorilor diferita fata de cea a femeilor. Pe cele uzuale le numesc la fel ca femeile (alb, rosu, negru etc.). In rest prefera sa le codifice cu numere (vezi cazul calculatoarelor). Femeile in schimb, avand mai putin talent la tinut minte cifre, prefera poezia cuvintelor. Asa ca folosesc denumiri mai romantice (visina putreda, grej, cafea cu lapte, lila etc.), cuvinte pe care barbatii eventual le folosesc, dar numai cu sensul lor initial.
morala e ca sefii si clientii sunt intotdeauna curve?
Ba n-ai dreptate! Femeile nu sunt incapatanate si sau puse pe contrazis niciodata! :)) De unde o fi auzit el bazaconia asta?
morala e: cu o femeie nu conteaza cum o intorci, tot rau iesi, daca ii faci o surpriza, de exemplu, si ii cumperi o masina scumpa, da scumpa rau, cand o livrezi ai sanse mari sa iti spuna: As fi vrut rosie!!!
Sounds like life with my ex wife, damn it!