Traducere: Radu Pircă

Un cititor fidel din satul Eberswalde a avut bunăvoința să-mi trimită un număr al ziarului local, General Anzeiger, din care un pasaj, încercuit cu albastru, ar trebui să mă dea pe spate, crede simpaticul nostru abonat.

Iată pasajul, tradus atât cât m-a dus capul:

“Ne-ați semnalat în repetate rânduri, iubite cititoare și mai ales iubite gospodine, neplăcerile provocate de hârtia de ziar, care, indiferent ce i-ați face, păstrează un pic din mirosul cernelii tipografice, făcând imposibilă folosirea ei la împachetarea untului, slăninii, șoriciului, mezelurilor, fripturilor și chiar cărnii macre.

Venind în întâmpinarea dorințelor cititoarelor noastre, redacția General Anzeiger a decis ca, de acum înainte, în fiecare săptămână să scoată două numere tipărite doar pe o față, astfel încât cealaltă să poată fi utilizată în diverse scopuri casnice. Pentru ca iubitele doamne și gospodine care ne citesc să nu piardă nimic din conținutul publicației, am decis, de asemenea, ca numerele imprimate doar pe o față să aibă în schimb un număr dublu de pagini.

În speranța că veți aprecia sacrificiile pe care le facem pentru dumneavoastră, vă rugăm, iubite doamne și gospodine, să recomandați ziarul nostru și prietenelor și cunoștințelor dumneavoastră.”

Adresând sincerele noastre felicitări redacției General Anzeiger, nu vom ezita totuși să-i răpim paternitatea acestei inovații. Ideea de a oferi cititorului prin paginile ziarului nu doar hrană intelectuală și informație, ci și un ambalaj util poate că nu vine chiar din negura timpurilor, dar datează oricum de câțiva ani buni. N-a fost oare marele nostru ziarist Jules Vallès cel care a povestit cum a debutat în paginile revistei Naiada, publicație tipărită pe pânză care se distribuia mai ales în băi și toalete publice?

E uimitor mai degrabă faptul că directorii de jurnale n-au exploatat mai mult această idee. La fel cum se spune că virtutea poartă în sine răsplata sa, la fel și un număr de ziar ar putea să fie propriu-i cadou.

Credeți cumva că ar fi complicat sau costisitor? Dimpotrivă.

Un jurnal e făcut din două materii prime: hârtie și cerneală tipografică. Or, aceste două elemente pot avea nenumărate utilizări, depinzând doar de varietatea substanțelor cu care sunt combinate sau chiar înlocuite.

Astfel, dacă adăugăm banalei hârtii de ziar un adeziv, obținem, de îndată ce e muiată un pic în apă caldă, o compresă excelentă. Dacă în compoziție se mai pune și un pic de făină de muștar ne-am ales cu o cataplasmă mai bună decât cele de la farmacie. N-am mai termina niciodată dacă ne-am apuca acum să înșirăm toate posibilele utilizări terapeutice ale hârtiei de ziar cu care, după ce ar fi tipărită, de pildă, cu o cerneală conținând substanțe dezinfectante, s-ar putea bandaja cele mai diverse răni, bășici, arsuri și alte bube.

Să trecem însă și la întrebuinţări mai casnice. Ce-ați zice despre o hârtie produsă din tulpini de săpunariță și imprimată cu o cerneală făcută din săpun negru? Nu vă imaginați deja ce mâini de ducesă vor avea în scurt timp atât harnicii noștri tipografi, cât și nu mai puțin harnicii noștri cititori?

Dar de ce să ne limităm doar la atât?

În fiecare duminică, ziarul nostru ar putea scoate o ediție specială, pe foi făcute din carne de potârniche asezonate cu o cerneală a cărei aromă va fi dată de sosul de trufe.

E, acum ce mai zici, General Anzeiger din Eberswalde?