Julius şi Pircă

Una dintre expresiile noastre preferate (pe lângă “furia apelor” şi “moartea albă” care vor înlocui curând depăşitele “vară”, respectiv “iarnă” ) este “atitudine tipic românească”. Expresia asta e folosită de persoane care au călătorit foarte mult în afara graniţelor ţării – cel puţin 40 de minute în Bulgaria, până la METRO-ul din Ruse – şi care sunt absolut indignate de incapacitatea conaţionalilor de a aprecia eforturile care se fac ca să fie şi la noi ca-n Europa. (more…

Radu Pircă

• Războiul de o Sută de Ani
Sub Ludovic al IX-lea “cel Sfânt”, Franţa era cel mai mare şi mai puternic regat creştin, dar regele a avut grijă ca această situaţie să nu continue, făcând praf banii şi oamenii în cruciade. Cum nimeni nu l-a putut convinge că Biblia nu e un manual de strategie prea grozav, Ludovic a căzut prima dată prizonier la necredincioşii din Egipt (nu mă întrebaţi ce căuta acolo când treaba lui era la Ierusalim; probabil n-a vrut să asculte de nevastă-sa când i-a zis să oprească şi să întrebe pe unde s-o ia); iar apoi, într-o nouă cruciadă, s-a stins, în fine, de diaree, drept pentru care Biserica l-a trecut în rândul sfinţilor. (more…

pirca: cum adica n-ai scris nimic? da’ ce-ai facut toata ziua?
julius: am muncit, ma!
pirca: ?
julius: am stat pe facebook si twitter, am pus linkuri, am comentat la zoso, am vorbit cu simona tache, l-am intrebat pe piticu niste chestii…
julius: sa-ti aduc tie cititori pentru Istorii!
pirca: presupun ca esti foarte obosit
julius: da’ tu ce cacat ai facut azi, ma? afara ca ai scris 10 texte, ai mai facut ceva?

Radu Pircă

• Feudalismul
Hugo, fondatorul dinastiei Capeţiene (pe cuvântul meu că asta e ultima) a fost ales rege pentru că era foarte slab, deci uşor de controlat de către nobili. “Rege” – e de fapt mult spus: Hugo (foto) şi urmaşii săi trebuiau să se războiască cu supuşii pentru fiecare sat din “regatul” lor şi deseori îşi vindeau serviciile ca mercenari unor nobili mai puternici decât ei. Această excelentă organizare purta numele de feudalism şi nu era atât de groaznică pe cât ar părea – de pildă, impozitele abia depăşeau 10% din venituri, ţara nu era niciodată paralizată de greve iar economia se baza strict pe schimbul de produse, aşa că nu exista inflaţie. Modelul a avut un asemenea succes încât mai târziu a fost exportat din vestul Europei în alte ţări mai înapoiate, care considerau feudalismul visul de aur al omenirii. (more…

Radu Pircă

• Carolingienii
Carol cel Mare, cel mai important Carolingian, a cucerit Germania, Italia şi nordul Spaniei şi s-a încoronat “Împărat al Romanilor” în anul 800, deşi nu doar că nu vorbea latina, dar era complet analfabet. Asta nu l-a împiedicat să-i încurajeze pe intelectuali – sub domnia sa a avut loc prima “Renaştere” culturală – şi, gest chiar mai revoluţionar, să-şi facă o sală de baie în palat. Carol cel Mare (foto) era însă până la urmă un barbar pe care intelectualii epocii îl păcăliseră că e urmaşul Cezarilor şi imperiul său era bazat mai ales pe frica de armatele francilor; după moartea sa, nepoţii (pe care vi-i puteţi imagina exact ca pe nepoţii lui Donald) au făcut imediat imperiul praf, împărţindu-l în trei. Cea mai vestică din aceste bucăţi, condusă de Carol “cel Pleşuv”, a devenit cunoscută drept “Francia”, apoi Franţa. (more…

Radu Pircă

• Romanii şi germanii
Vestita “Pax Romana” le-a mers la suflet galilor. Proaspeţii ocupanţi le-au construit şosele, teatre, apeducte, băi (cele din urmă n-au fost primite chiar cu entuziasm); şefii triburilor galice au devenit senatori şi au avut astfel onoarea să cadă victime persecuţiilor diverşilor împăraţi demenţi precum Caligula sau Nero, întocmai ca nişte adevăraţi romani; galii de rând s-au putut înrola în legiuni şi avea onoarea de a ucide senatori şi chiar împăraţi în timpul numeroaselor războaie civile. (more…

Radu Pircă
Julius Constantinescu

• Galii

Strămoşii francezilor au fost galii, parte din marele neam al celţilor. Fiecare popor celtic avea specialitatea lui; cum pe vremea aceea nu se inventaseră încă specialităţi precum “Studii Europene” sau “Imagologie”, gama se cam limita la “Jaf”, “Viol” şi “Măcel”. Doar străbunii francezilor refuzaseră asemenea ocupaţii violente, care nu le stăteau în caracter, şi se specializaseră în diferite îndeletniciri paşnice – în principal agricultura, creşterea cailor şi metalurgia, mult mai puţin fabricarea săpunului. Galii erau oameni harnici şi, spre deosebire de strămoşii altor popoare, au lăsat şi urme în acest sens; de pildă, arheologii au descoperit în oraşul antic Bibracte (foto: reconstituire) trei cartiere industriale unul mai murdar ca altul, în care se produceau mai ales obiecte din metal (nu, nu arme; nici savoniere, de altfel).

Hărnicia galilor era combinată, aşa cum se întâmplă adesea, şi cu o mare doză de (more…

Ştiţi ce zi e astăzi? Normal că ştiţi, doar e ziua Franţei, nu a jumătăţii voastre – caz în care ar fi fost perfect explicabil să nu ştiţi ce zi e. Pentru că anul trecut v-am prezentat glorioasa istorie militară franceză sub forma unor mici pastile (seria Allez les bleus), iar acum două luni am rezumat-o în doar 2 minute (The French Salute), ne-am gândit ca de data asta să ridicăm puţin ştacheta şi să publicăm serialul “O istorie nu prea curajoasă a Franţei”. (more…

Celebra caracatiţă Paul nu va mai face preziceri, ea încheindu-şi cariera de oracol imediat după finala Campionatului Mondial de fotbal, a anunţat purtătoarea de cuvânt a acvariului Sea Life din Oberhausen. Comunicatul nu lămureşte şi motivele pentru care Paul a luat această decizie – e cumva dezgustată de halul în care a ajuns fotbalul în ziua de azi, ca Ţopescu? (more…

Pircă şi Julius

Dacă vă uitaţi la filme, sigur aţi observat că în ultimii ani product placement-ul a devenit un pic exagerat. Filme de dragoste, de acţiune, comedii, seriale, chiar şi filme cu Steven Seagal (mă rog, el presupun că îi bate pe oamenii din agenţii dacă nu-i dau reclamă, plus că, la cum arată, le mănâncă şi tot ce au prin frigider) – nu contează, peste tot lumea foloseşte o singură marcă de produse pentru fiecare obiect de care are nevoie.

De pildă, în absolut toate filmele există o singură marcă de laptopuri: Apple. Personajele de la Hollywood trăiesc într-un univers paralel unde HP, Dell, Lenovo sau Acer fabrică şlapi şi dibluri, iar Toshiba, probabil, radiatoare. Inclusiv atunci când se chinuie să reinstaleze Windows-ul sau să creeze un virus, tot pe un Mac lucrează (aici ar fi trebuit să urmeze o glumă cu regiştri, dar poate n-aveţi toţi un IT-ist acasă). (more…