O ascensiune pe Moasernspitze |
JAROSLAV HAŠEK
Aş vrea să vă previn de la bun început că nu era absolut deloc intenţia mea, în cursul peregrinărilor prin Elveţia, să-mi rup gâtul, şi că atunci când mi-am adunat curajul pentru a urca pe Moasernspitze am făcut-o doar la îndemnul unor puteri mai presus de mine. Eram sub influenţa a trei sticle de vin şi a fiicei hangiului din Berna la care le-am băut.
Să nu divagăm. Ce este Moasernspitze? Dat fiind că am urcat pe el, cred că oricine şi-a dat seama până acum că e un munte cu un vârf ascuţit, cum indică chiar numele său. Cred că e inutil să mai subliniez că se găseşte în Alpi, fiindcă sper că nimănui nu-i trece prin cap că în Elveţia s-ar afla Munţii Himalaya.
Moasernspitze se înalţă mândru la şase ore de Berna şi reprezintă o curiozitate a naturii prin faptul că înaintea mea nimeni nu şi-a pierdut viaţa pe el, asta pentru simplul motiv că nimeni nu a mai încercat să-l urce. Sunt atât de multe vârfuri în jurul Bernei încât acest pisc periculos se pierde printre ele şi dacă n-ar fi existat întreprinzătorul domn Grafergeren, hangiu din Berna, sunt convins că şi-n ziua de azi omenirea ar ignora complet faptul că Moasernspitze este locul ideal pentru a trăi plăcerile alpinismului, precum frângerea gâtului, pierderea mânilor şi picioarelor sau ruperea coloanei vertebrale.
Întreprinzătorul domn Grafergeren din Berna înţelesese foarte bine avantajele acestui munte – văi periculoase, versanţi abrupţi, căderi de pietre şi aşa mai departe – astfel că i-a venit ideea să construiască o cabană la poale unde să atragă turişti englezi şi alte persoane cărora nu le pasă dacă pică de pe Mont Blanc sau doar de pe Moasernspitze. A construit deci o cabană la poale şi o alta ceva mai sus, la patru ore de mers, sau mai corect, de târât în patru labe. Ambele erau bine aprovizionate cu băutură şi mâncare şi aşteptau doar prima victimă care să atragă clientela.
Destinul a vrut ca eu să cad primul în ghearele sale. Într-o zi la sfârşitul lunii iunie, m-am instalat la Berna, unde îi făceam curte parţial vinului său, parţial fiicei sale Margareta.
Vinul şi Margareta m-au convins să urc pe Moasernspitze. Din partea vinului una ca asta nu mă miră, dar sunt uimit să constat că femeile pot avea atât de puţină conştiinţă.
Acum, desigur, aş spune “s-o ia dracu’ pe Margareta din Berna”, dar în acele clipe, sub influenţa emoţională a celor trei sticle de vin, i-aş fi promis că escaladez şi Everestul, cu atât mai mult Moasernspitze, care nu are decât trei mii cinci sute de metri.
Iată cum s-au petrecut lucrurile. În seara sosirii mele la hanul domnului Grafergeren, m-am aşezat, cu o sticlă de vin în faţă, să intru în vorbă cu Margareta.
Nici măcar nu ştiam ce povestesc. Mă lăudam, se pare, cu expediţiile mele alpine.
“Domnişoară, să urci pe Mont Blanc e joacă de copii. De Grossglockner nici nu mai vorbesc. Nici măcar nu-ţi vine ameţeala.”
În acest moment, domnul Grafergeren s-a apropiat de noi. “Milord”, mi-a zis (îmi spunea aşa gândind că-s englez, fiindcă păream atât de curajos), “Milord, cred că am ceva pentru domnia voastră. O ascensiune periculoasă”.
“Eu nici nu merg în altfel de excursii”, i-am spus Margaretei fără nicio jenă, “decât dacă ştiu că în cel puţin 70% din cazuri s-au încheiat cu un accident mortal. De exemplu, domnule, ştiţi unde se află Muntele Nebozizek ?”
“N-am idee, Milord. E periculos?”
Am răspuns calm: “Din o sută de persoane, dacă se întorc pe picioarele lor cinci”.
Grafergeren a simţit nevoia să pluseze. “Milord”, spuse el, “vă garantez că un accident mortal e oricând posibil şi la noi, pe Moasernspitze. Avem şi noi versanţi abrupţi şi hăuri de două mii de metri adâncime”.
“Asta nu-i mare lucru, domnule Grafergeren, mai aduceţi-mi o sticlă de vin şi, pe drum, gândiţi-vă bine la ce vă întreb. Îmi puteţi garanta că în cazul unui accident trupul meu va fi complet zdrobit?”.
Când acest om minunat s-a întors cu vinul, mi-a răspuns:
“Vă pot da cuvântul meu de onoare că veţi fi făcut terci. În cădere vă veţi lovi de cel puţin două sute de ori de stânci ascuţite”, m-a îmbiat el, “apoi, haideţi să vă mai spun un avantaj. Moasernspitze e adesea lovit de vijelii şi ploi torenţiale, caz în care vă pot garanta pericolul de fi târât spre o prăpastie de furia apelor şi a vântului”.
“Astea sunt pentru începători, domnule Grafergeren, nu pentru un turist ca mine.”
“Poate, Milord, dar să vă mai spun ceva: veţi urca printre gheţuri care nu-s aşa de sigure pe cât par. În 100% sau măcar 80% din cazuri se sparg sub greutatea călătorului, lăsându-l să cadă într-un hău. Pe scurt, Milord, ascensiunea pe Moasernspitze e făcută pentru dumneavoastră. Nu mai spun că e singurul munte de pe aici unde puteţi să vă rătăciţi în ceaţă, deci şansele de a vă zdrobi în fundul unei prăpăstii sunt considerabile; de asemenea, pe marginea hăurilor pietrele sunt mai fragile şi oricând puteţi aluneca şi cădea. Nu ştiu ce să zic, dar mie mi se pare că e făcut pentru dumneavostră”.
“Exact o expediţie precum cele pe care îmi spuneaţi că le iubiţi”, a remarcat Margareta.
“Domnişoară”, i-am zis, “v-aş fi pe plac dacă aş urca pe Moasernspitze?”.
“Da, Milord”, a răspuns Margareta. “Să te ia dracu, roză delicată a Elveţiei”, îmi spun acum în sinea mea, dar atunci i-am luat mâna în a mea şi am spus “Domnişoară Margareta, voi urca pe Moasernspitze”.
Şi m-am dus.
Traducere: Radu Pircă
Twitter
Facebook
Miruna
Adriana Popescu
JULIUS
17 Iulie 2010 la 10:47 am
Sa scrie doar Hasek, ca el stie cel mai bine…
Povestirea asta e a lui Hasek, sau e un fel de sonet imaginar scris de Pirca? Ca parca se simt unele influente cotcodace pe aici. Sau o fi invers…
17 Iulie 2010 la 11:15 am
Sa scrie numai Hasek, restul sunt de umplutura!!!
In sfarsit, umor pe DC
17 Iulie 2010 la 12:48 pm
Bun de tot Hasek asta, daca si-ar face blog cred ca ar castiga RoBlogFestul cu mult mai usor decat voi
17 Iulie 2010 la 12:54 pm
s-a apucat dc sa ia autori buni si sa plateasca drepturi de autor urmasilor?
17 Iulie 2010 la 1:09 pm
“Serata abstinenţilor sau distracţie americană” reloaded?
17 Iulie 2010 la 1:21 pm
Am citit povestirea in original si va asigur ca e o traducere excelenta!
Abia astept continuarea, sa vad daca imi sunt implinite asteptarile!
17 Iulie 2010 la 1:58 pm
@ErRon
Bai, dar toti stiti limba ceha pe-aici!? Ma simt cam incult, eu nu stiu nici macar ungureste…
17 Iulie 2010 la 2:00 pm
Faina ideea cu un serial de acest gen. Abia astept continuarea.
17 Iulie 2010 la 3:43 pm
@Dan,
Învaţă să spui “ighen” şi să dai din cap uşor, înţelegător, şi se cheamă că ştii ungureşte
@Julius,
Da’ cu ce ţi-a greşit Pircă de i-ai dat atâta treabă??
17 Iulie 2010 la 4:18 pm
[...] This post was mentioned on Twitter by JuliusDC, Vasile Manu. Vasile Manu said: Daily Cotcodac» O ascensiune pe Moasernspitze http://bit.ly/bTuCsC [...]
17 Iulie 2010 la 5:10 pm
@ Dan
Ungureste nici eu nu stiu, da’am sperante sa invete fiu-meu.
Ca m-am dus sa-l inscriu la Waldorf, acolo, la gradi, e cu interviu, nu asa, simpla cerere!! Si, cand m-au intrebat de ce vreau sa-l inscriu acolo, ce stiu despre ei, eu am zis, ca o mamica responsabila si in trend, ca am auzit ca-i invata engleza si germana, asa usor, in joaca si din mers (ca doar nu era sa spun adevaratul motiv, ca am auzit ca-i lasa cam de capul lor, sa nu le strice copilaria!!!).
Cica, engleza da, da’ am avut cereri din partea parintilor romani ca a doua limba sa fie maghiara, nu germana!!
17 Iulie 2010 la 5:26 pm
[...] Pe Daily Cotcodac, găsiţi o povestire de Hasek tradusă pentru prima oară în limba română, de Radu [...]
17 Iulie 2010 la 5:29 pm
@sebra
Ioi Iştenem!
17 Iulie 2010 la 7:38 pm
@toader: drepturile de autor pentru Hasek sunt libere. Sau cumva te cheama Toader Hasek si te-ai gandit sa scoti niste bani de la noi?
17 Iulie 2010 la 7:58 pm
@ErRon
Cereri din partea parintilor romani ca a doua limba sa fie maghiara!? Asta chiar ma ingrijoreaza! Stiu ei ceva ce noi nu stim?
17 Iulie 2010 la 8:29 pm
@Dan
Pe naiba!
Chestie de nuanta! Profii de jermana s-o dus cat or vazut cu ochii spre Occident, si n-au cadre! Unguri or mai fi fara posturi, ca desi iau note extrem de mari la titularizare, in comparatie cu noi, tot mai raman pe dinafara! Dar, cum ar fi sunat sa scrie pe site ca se invata maghiara??
18 Iulie 2010 la 4:31 pm
[...] ați trecut de partea culturală a week-end-ului fără leziuni cerebrale sau alte traume, meritați și un joc. În caz că sunteți ecologiști [...]
18 Iulie 2010 la 6:50 pm
În ,,Abecedarul umorului’’ apărută în anul 1963 la Editura pentru literatură universală în colecţia Clasicii literaturii universale, trducerea lui Jean Grosu a volumului Jaroslav Hašek, ,,ABECEDA HUMORU’’, Československý spisovatel, 1960 a apărut şi excelenta traducere a povestirii ,,Ascensiune pe Moasernpitze”. Şi traducerea d-lui Radu Pircu este excelentă, atât că nu e prima. În plus, ar trebui ca şi dânsul să menţioneze sursa (lucrarea după care a fost făcută traducerea) pentru a nu da naştere la suspiciunea că opera dânsului ar fi traducerea traducerii. În ceea ce mă priveşte pot afirma că este o altă traducere decât cea menţionată mai sus. Vezi şi http://scalen.blogspot.com/2010/07/despre-cartea-de-recitire.html
19 Iulie 2010 la 9:14 am
deci pe bune ca am crezut ca e un text de julius sau pirca
23 Iulie 2010 la 3:02 pm
[...] o parte şi să râdem cu Daily Cotcodac, unde puteţi citi o traducere după o poveste excelentă: O ascensiune pe Moasernspitze! Vedeţi că are şi [...]