Jerome K. Jerome – De ce urăsc eroii (I) |
Traducere: Radu Pircă
Când eram mai tânăr, lectura romanelor la modă mă întrista teribil. Am descoperit că și alții nutresc același sentiment. Vorbeam de curând despre asta cu o tânără, altminteri foarte inteligentă.
“Urăsc eroina din romane”, mi-a mărturisit. “Mă face să mă simt groaznic. Dacă nu mă gândesc la ea, sunt mulțumită de mine; dar decum citesc câteva rânduri în care apare și eroina – asta e, o iau razna. Nu m-ar deranja dacă ar sclipi uneori în societate – toate avem, din când în când, momente când ne vine pe limbă exact replica potrivită. Fata asta are însă astfel de momente tot timpul. Nu se chinuie să găsească ceva inteligent de spus; nu, la ea replicile potrivite se bat să ajungă în față. Niciodată nu i se întămplă să nu știe ce să zică într-o situație și să se simtă ca o toantă, fiind conștientă că exact așa și arată. Cât despre părul ei, îți jur că sunt zile când sunt convinsă că poartă perucă. Îmi doresc să mă furișez în spatele ei și să-i dau un brânci, ca să-i cadă. Părul ăla parcă s-ar cârlionța singur. Nu dă semne că vreodată i s-ar întâmpla să nu-i stea cum trebuie. Uită-te ce mătură am eu în cap. De dimineață m-am chinuit trei sferturi de oră să mi-l aranjez iar acum n-aș râde nici dacă mi-ai spune cel mai amuzant lucru din lume, de teamă să nu-mi deranjez coafura. Nu mai zic de hainele eroinei din romane. N-are o rochie care să nu-i vină bine; nici nu cred că se gândește vreodată cu ce o să se îmbrace. Am ajuns să cred că iese în curte, culege hainele din copaci, le îmbracă, iese în lume și imediat – ‘vai, ce bine îți stă!’ Când intră într-o încăpere, toate celelalte femei de acolo ar putea foarte bine să se ducă acasă și să se culce, cam atâtea șanse au în fața ei. Și nu că ar fi frumoasă. Din ce povestesc autorii, ai putea foarte bine să ți-o imaginezi ca pe o ciudățenie a naturii. Se pare că modul cum arată pur și simplu nu contează în cazul ei; oricum obține ce vrea. Îți spun, îmi vine s-o omor”.
Luând în considerare diferențele dintre perspectiva masculină și cea feminină, cam aceleași sentimente le nutresc și eu față de eroul din romane. Nu e întotdeauna bun; uneori îi dă una personajului negativ mai tare decât și-ar fi dorit și apoi regretă, atunci când e oricum prea târziu, are grave mustrări de conștiință și chiar contribuie cu bani la coroana de flori. La fel ca nouă, celorlalți, și lui i se întâmplă să greșească; ocazional, chiar să se însoare cu fata nepotrivită. Dar cu toate astea, nu poți să nu recunoşti că toate îi ies bine. Să zicem că joacă cricket. Nu se va coborî niciodată sub 100 de aruncări – nici nu cred că știe că poți să joci mai puțin și se întreabă cum ar fi posibil așa ceva – poate dacă ai avea o întâlnire importantă, de exemplu, și ar fi nevoie să te grăbești ca să prinzi trenul. Am jucat și eu cricket, dar întotdeauna m-am oprit la 10 sau 20 de aruncări, uneori chiar mai puține.
Le fel i se întâmplă cu orice lucru de care se apucă. Se poate să nu-i placă canotajul; dar în caz că-i place, sigur a vâslit în echipa unei universități faimoase și, la un moment dat, va lua trenul până la Henley ca să câștige cursa de simplu vâsle Diamond cu atâta ușurință încât te gândești că adversarul său nici n-ar mai fi trebuit să piardă vremea înscriindu-se în competiţie. Dacă aș trăi în lumea din romane și aș concura la Diamond, mi-aș întreba adversarul înainte să se dea startul:
“Stai o clipă: ești cumva eroul romanului sau doar un personaj secundar, ca mine? Nu de alta, dar dacă ești eroul, te rog, du-te singur, nu mă aștepta. Eu o să vâslesc până la debarcader și o să mă duc să-mi iau o ceașcă de ceai”.
Îl urăsc fiindcă pentru erou, orice zi e ziua lui norocoasă
Nu există cale de mijloc pentru eroul romanelor la modă. Nu poate să treacă pe lângă un cal fără să-i sară în șa și să câștige pe loc un derby faimos în fața campionului en-titre. Merită remarcat faptul că mulțimile din lumea romanelor par lipsite de orice fel de spirit de observație. Comentează cotele la pariuri, discută performanțele concurenților, citesc prostiile din ziarele sportive. Eu unul, dacă aș fi pe un hipodrom din lumea romanelor, nu mi-aș bate absolut deloc capul; m-aș duce drept la agentul de pariuri care îmi pare că ar avea cei mai mulți bani și i-aș spune:
“Nu mai urla atât cotele cailor, că ai să răgușești degeaba. Ascultă la mine. Cine e eroul cărții ăsteia? Ăla de acolo? Grăsanul de pe căluțul maroniu care tot tușește și pare să aibă artrită? Care-s șansele să câștige la zece lungimi distanţă de următorul cal? 1000 la 1? Perfect! Ai o geantă mai mare? Bun. Uite 27 de lire și 18 șilingi, ăștia-s toți banii mei. Haina și vesta – mai fac și astea 10 șilingi. Cămașa și pantalonii – nu-ți fă griji, am pijamaua pe dedesubt – să zicem 6 şi cu încă7. Pantofii – hai să nu ne târguim, 5 șilingi. Am ajuns la 29 de lire și 6 penny, da? În plus, mai am o ipotecă pe casa familiei, o chitanță pentru o datorie de 14 lire și teancul ăsta de obligațiuni de stat care, ca să fim corecți, sunt de fapt ale mătușă-mii Jane. Ia-le pe toate și să zicem că fac, rotunjit, 500 de lire”.
E clar ca lumina zilei că acea cursă îmi va aduce 500.000 de lire – asta în cazul în care agentul de pariuri nu-și va zbura creierii înainte. Sincer, am adesea senzația că iubitorii sportului din romane nu prea știu pe ce lume trăiesc.
Dacă eroul de roman înoată, cu siguranță nu o va face la fel orice ființă omenească normală. Nu îl vezi niciodată în timpul zilei la vreo piscină. Intră în mare doar la ore bizare, însoțit de o prietenă cu care în tot timpul acesta discută despre poezie și face glume. Unora dintre noi li se întâmplă ca, atunci când vorbesc în vreme ce înoată în mare, să li se umple plămânii cu apă sărată. Eroul, în schimb, face pluta pe spate și cântă iar valurile furioase, de îndată ce îl văd, se întorc din drum. La biliard are întotdeauna un avantaj de minim 40 de puncte. Nu că ar vrea cu adevărat să joace; pur și simplu, încearcă să le dea o lecție oamenilor răi care pierd vremea cu biliardul. Nu a mai pus mâna pe tac de ani buni; pur și simplu, a învățat să joace în tinerețea sa, în Australia, și se pare că i-a rămas imprimat în subconștient.
N-are nevoie să se trezească de dimineață ca să facă exerciții cu ganterele; doar se întinde pe canapea într-o atitudine elegantă iar mușchii vin de la sine. În cazul în care calul său refuză să sară peste un obstacol, înșfacă bietul dobitoc și-i face el vânt, scutind în felul ăsta o discuție în contradictoriu complet inutilă. Dacă îl vezi furios, proptindu-și umărul într-o ușă groasă de stejar, e clar că a doua zi tâmplarul o să aibă de lucru. Uneori se înâmplă să dai peste erou în Evul Mediu. Atunci când îl provoacă la duel pe cel mai bun spadasin din Europa, simți că e de datoria ta să-l avertizezi pe nefericitul rival.
“Inconștientule”, ai vrea să-i spui, tu nu știi că adversarul tău e eroul romanului? Îți dau un sfat prietenesc: încearcă să scapi, nu contează cum. Cere-ți scuze, închiriază o trăsură cu cai iuți, nu contează ce faci. Crede-mă, nu va fi un duel, ci o sinucidere”.
Va urma
Twitter
Facebook
Cms
laurentiu
Dan1
mifty
Belle d”Imagination
31 Iulie 2010 la 9:57 pm
Hmm… şi n-a prins el seria 007, acolo poţi să-i urăşti pe toţi, la grămadă, atâta-s de perfecţi…
31 Iulie 2010 la 10:10 pm
Măi, eu ca alea de se povesteşte la început, am întâlnit, şi nu erau eroine de roman! Da’ bărbaţi perfecţi nu am întâlnit, nici măcar în romane
31 Iulie 2010 la 10:14 pm
@anndryusha
Da, dar macar aia sunt auto-ironici – cel mai bun exemplu: http://www.youtube.com/watch?v=MZBCcY0nJao
31 Iulie 2010 la 10:26 pm
Eh, lu’ Roger Moore îi dădea mâna să fie auto-ironic, da’ băiatu’ blond, ăsta ultimu’, trăieşte probabil cu senzaţia că dacă dă dovadă de o clipă de slăbiciune, îi cere careva banii înapoi, ori îi ia gagicile, ceva de genul…
31 Iulie 2010 la 10:33 pm
Scuze de corectură..
„Diamond Sculls” se referă la cursa Diamond de canotaj .. „sculls”= vâsle, canotaj; în acest caz (Diamond Challenge Sculls), mai precis, o cursă de skiff – simplu vâsle.
Numai bine!
31 Iulie 2010 la 10:43 pm
Bine ca astia sunt numai prin romane, desene si filme.
Si oricum nici aia nu sunt perfectiunea intruchipata, stiu sa rezolve tot felul de flecusteturi, dar la treburile la care se pricep toti barbatii is niste impiedicati. In lumea reala femeile i-ar ocoli, ar fi considerati niste ratati, ciudati. Ati vazut voi eroi sa duca gunoiul sau sa asculte de sotie?
1 August 2010 la 12:27 am
e mai bun decat nimic
1 August 2010 la 12:58 am
@Pirca
Ca sa ai priza la cititorii olteni probabil trebuia sa scrii despre Jeremie NjocK. Jeremie si sa adaugi ca fortele supranaturale sunt date de consumul de zaibar si praz.
1 August 2010 la 1:19 am
[...] This post was mentioned on Twitter by Ciprian, sebra. sebra said: Daily Cotcodac» Jerome K. Jerome – De ce urăsc eroii (I) http://bit.ly/axyUTH [...]
1 August 2010 la 8:40 am
@Lucian
Merci de corectura, terminologia asta sportiva imi cam scapa, atata m-am chinuit sa inteleg partea cu cricketul ca la canotaj am fuserit-o.
1 August 2010 la 8:58 am
era sa uit
@Toader & Iepurasul isteric
Ia mars in spam cu voi…
1 August 2010 la 9:44 am
@Pirca
Eu nu înţeleg cine i-a scos de acolo…
1 August 2010 la 10:03 am
@M3bis
Eu, am crezut ca s-au facut copii cuminti.
1 August 2010 la 10:17 am
Auch..da’ce-au făcut?
1 August 2010 la 10:40 am
Inseamna ca tipa din povestea de mai sus n-a citit niciodata Fefeleaga
1 August 2010 la 10:55 am
@Pircă
mai este şi o greşeală gramaticală în text, ai un “ce” în plus în antepenultimul paragraf, rândul al cincilea (” face pluta pe spate şi cântă iar CE valurile furioase, de îndată ce îl văd, se întorc din drum” )
Crezi că eu chiar vreau? Nu mă pot abţine să nu vă anunţ când identific o greşeală. Am încercat. Azi noaptea nu am putut dormi din cauza asta, e un chin şi pentru mine. Am visat doar cartonaşe pe care scria “iar CE valurile furioase, iar Ce valurile furioase, iar Ce valurile furioase”. Asta până am naufragiat într-un somn adânc şi spre următorul vis.
@M3bis Hai spune că sunt cârcotaş, spune!
1 August 2010 la 12:02 pm
Tu chiar citeşti tot.
1 August 2010 la 12:04 pm
… să corecteze doar Cipicao, că el ştie!!!…
1 August 2010 la 6:54 pm
@Ciprian
Acum am intrat si am corectat. Cred ca n-ai mai pus demult mana pe o carte tradusa in zilele noastre, doar pe BPT-uri si pe ELU-uri, daca asta ti se pare ca are multe greseli.
1 August 2010 la 7:16 pm
@Pirca Eh nu am pus, stiu ca sunt multe greseli in carti, dar la dumneata am pretentii, esti om serios. Sunt si in ziare, siteuri. Chiar si eu mai gresesc.