Radu Pircă

Domnul P. din Berceni (îi vom păstra anonimatul, ca să nu afle nevastă-sa ce face el în timpul zilei, în timp ce ea crede că scrie pentru Daily Cotcodac pe bani grei) se duce până la colţ să-și ia o franzelă. Deoarece a trecut de 30 de ani, domnul P. consideră că e normal să dea frâu liber tuturor pornirilor sale de pensionar, pe care de altfel le avea de la 16 ani, dar și le-a ascuns cu dibăcie. Ca urmare, nu intră la Mega Image, fiindcă acolo au numai pâine la zece mii, plus că e ţinută în pungă de plastic și nu mai e crocantă, a căpătătat o consistenţă cauciucoasă. La alimentara de alături, în schimb, pe lângă că înăuntru e foarte frumos, exact ca într-un magazin sătesc, pâinea e ţinută așa cum trebuie, într-o navetă de plastic de pe vremea lui Ceau, și e crocantă și tocmai bună de mâncat cu salam de vară.

În alimentara, domnul P. zărește imediat un alt pensionar, doar că pe la vreo 80 (dar toată lumea știe că nu contează vârsta, important e să ai adevăratul spirit de moșuleţ antipatic). Bătrânul se tot învârte prin magazin ca o muscă beată. “Nu mai ai loc de ei”, gândește domnul P., “la orice oră ai ieși e câte unul din ăsta. Le e frică că-i găsește moartea acasă, de-aia sunt toată ziua la plimbare”. Între timp, bătrânul a început să cotrobăie în congelatorul de carne, cu mâini tremurânde, căutând cel mai mic și mai ieftin pacheţel de pulpe de pui. “Ce ţară mizerabilă”, își spune domnul P., “nu avem nici un pic de respect pentru vârstnici, i-am transformat în cerșetori. Dacă nu ne îngrijim de bătrânii noștri, cum să ne așteptăm să meargă ţara asta?” Moșul dă iama în roșii și după ce le pipăie pe toate și dă jumătate pe jos, își alege în fine două și le pune în coș. “Nu putea dacă nu-și punea mânile alea murdare de boșorog pe toate”, gândește domnul P. Se așează la rând, bătrânul în spatele său. “Măcar eu să le arăt respect vârstnicilor dacă ţara asta își bate joc de ei, hai să-l las înaintea mea”, cugetă domnul P. “Poate vă dor picioarele”, zice cu voce tare, “haideţi în faţă”.

Moșul nici mersi nu-i spune. În schimb, îl izbește pe domnul P. cu coșul peste picioare încercând să-l urce pe tejgheaua de la casă. Domnul P. se ferește și ajunge între rafturile cu beri la pet și cele cu seminţe – fiind în Berceni, magazinul firește că a alocat mai mult spaţiu unei varietăţi extraordinare de seminţe decât detergenţilor. “Dă și mie o sticlă de bere”, îi spune deodată bătrânul. “D-aia ieftină, la un litru, să nu-mi facă scandal a mea.” “Beţiv bătrân și nesimţit”, gândește domnul P., “un ban n-ai aduce acasă, numai să ai tu ce bea, așa trebuie că ai fost toată viaţa. Vai de amărâta aia care te-a suportat atâţia ani. Şi nici mersi n-ai știut să zici că te-am lăsat în faţă. Dacă n-aș fi așa un tip echilibrat, ţi-aș crăpa capul pe loc”. Bătrânul scoate portofelul ca să plătească și se încurcă într-un teanc gros de bancnote de 500 de lei cam mototolite. Vreo două cad pe jos, se apleacă după ele în vreme ce tot magazinul se uită cu jind în portofelul lui. Până la urmă găsește cu greu și o hârtie de 50 ca să plătească. “Ce bine că m-am purtat respectuos cu el și nu m-am făcut de râs”, își spune domnul P., “uite că până la urmă s-a dovedit că e un domn adevărat, nu vreun împuţit din ăla cu trei milioane pe lună”.