Domn italian, serios, fumător, caut fular |
Julius Constantinescu
Peste drum de blocul meu e un mic magazin de cartier ţinut de un domn în vârstă. I-am călcat pragul chiar din prima zi în care m-am mutat aici, şi continuu să o fac şi acum, din mai multe motive. În primul rând, stimularea micilor întreprinzători e un lucru benefic pentru mersul economiei şi consider că orice cetăţean responsabil ar trebui să aibă în vedere acest fapt. În al doilea rând, e un fapt ştiut că lanţurile de supermarket desfăşoară activităţi de speculă pe scară mare şi umflă preţurile fără pic de ruşine – prin urmare, în măsura în care acest lucru este posibil, ele trebuie evitate. În fine, cel de-al treilea motiv pentru care cumpăr de la el e de natură sentimentală: mereu am avut o slăbiciune pentru oamenii care încă mai cred în puterea minţii şi a unui căpeţel de creion, refuzând cu tărie mijloacele moderne de calcul.
Până de curând, am avut convingerea că domnul în vârstă îmi întoarce simpatia pe care i-o port, însă se vede treaba că m-am înşelat în privinţa lui. Iată ce s-a întâmplat.
La sfârşitul săptămânii, mama prietenei mele, care locuieşte în apropiere, a intrat în magazinul cu pricina să-şi cumpere ţigări.
- Nu mai am din astea, a informat-o cu părere de rău domnul în vârstă. Ştiţi, s-a scuzat el, marca asta de ţigări mi-o cumpără mereu o doamnă blondă şi prietenul ei italian din blocul de vizavi.
“Doamnă blondă”, “din blocul de vizavi”, “care fumează aceleaşi ţigări” reprezentau suficiente date ca mama prietenei mele să ghicească despre cine e vorba. Îmi pot imagina doar bucuria care a cuprins-o aflând că fiica ei are un prieten italian, în condiţiile în care eu nu sunt câtuşi de puţin italian.
- Şi cum arată domnul italian?, a întrebat ea, plină de speranţă.
- Păi e aşa, înalt, cu ochelari, şi tuns scurt. Are o maşină străină, o parchează aici, pe străduţă.
Aici nu pot decât să-mi imaginez cumplita dezamăgire pe care a încercat-o mama prietenei mele recunoscându-mă în domnul italian. Ea este însă o femeie puternică şi sunt pe deplin convins că asta nu a făcut-o să-şi piardă speranţa.
Apoi, domnul în vârstă a început să se plângă de domnul italian, aducându-i acuze dintre cele mai felurite şi, în mod vădit, complet nedrepte. Acest lucru care m-a mâhnit peste poate, rănindu-mi întrucâtva sentimentele.
A doua zi, l-am salutat cordial:
- Buongiorno, signore Marin!
Luat prin suprindere, signore Marin s-a schimbat la faţă şi mi-a aruncat ţigările pe tejghea fără o vorbă, evitându-mi îngrozit privirea.
În următoarea zi, l-am întrebat dacă n-au anunţat la radio ce-a făcut Catania cu Udinese. Recunosc că faţa lui înspăimântată mi-a provocat o satisfacţie meschină şi m-a încurajat să caut pe youtube câteva interviuri cu Răducioiu, ca să-mi perfecţionez accentul.
Ieri mi-am cumpărat de la Big nişte şlapi vopsiţi în culorile Italiei, dar am fost cumplit de dezamăgit să constat că domnul în vârstă nu-i poate observa dindărătul tejghelei. Acum caut un fular alb, pe care sunt decis să-l port chiar şi atunci când temperatura de afară va ajunge la 40 de grade.
Sunt un individ nici gras, nici slab; nici frumos, nici urât; nici prost, nici deştept – Dumnezeu m-a înzestrat cu aproape toate însuşirile ce m-ar ajuta să trec neobservat. Nu se întâmplă aşa doar pentru că, în nemărginitul Lui simţ al umorului, a omis să-mi dăruiască şi teama de ridicol.
Twitter
Facebook
JULIUS
Rushenne
Cms
Adriana Popescu
sebra
21 Iulie 2010 la 9:44 am
Sau poate tirania e de vina!
21 Iulie 2010 la 9:52 am
Data viitoare ai putea incerca sa intri in magazin vorbind la telefon. Il suni pe Pirca, de exemplu, si incepi sa-l certi. Presupun ca domnul Pirca va recunoaste cele cateva cuvinte in italiana pe care le stii si tu si nu o sa se supere. Eu am observat in filmele italiene (alea cu Piedone cand manca spaghetti la micul dejun, pranz si la cina) ca italienii mereu vorbesc tare si foarte repede. Ei vorbesc asa si cand nu se cearta, dar tu ca sa intri cat mai bine in pielea personajului il certi pe domnul Pirca (un posibil motiv, sa cumpere rosii si de la Obor nu numai din Crangasi, ca ai auzit tu ca acolo sunt mai ieftine.)
21 Iulie 2010 la 10:01 am
Odată înzestrat şi cu fular (pe lângă absenţa temerii de ridicol şi celelalte trăsături menţionate), tonusul doamnei “care locuieşte în apropiere” va reveni la normal.
- La urma urmei, e atât de aproape de “italian” încât nici nu mai contează… – îşi va şopti, resemnată.
21 Iulie 2010 la 10:24 am
daca mai si zici in telefon ceva de Camoranessi, poate o sa te si creada in legaturi cu mafia italiana
21 Iulie 2010 la 10:57 am
Sa scrie D’Annunzio ca se pricepe mai bine
21 Iulie 2010 la 11:06 am
[...] un fapt ştiut că lanţurile de supermarket desfăşoară activităţi de speculă pe scară mare (more) De la Julius citire Niciun comentariu X1_AdParams = { 'pub' : '560302451683403', 'site' : [...]
21 Iulie 2010 la 11:22 am
@ Julius
Florin Piersic are un fular alb, pe care-l poarta cam toata vremea!
Sa-l caut sa-l intreb de unde l-a cumparat???
21 Iulie 2010 la 11:23 am
Data viitoare cand intri in magazin striga tare in telefon: Figlio di putana, daca nu faci ce-ti zic te tai, am portbagaj mare acum ! Apoi inchizi telefonul, te apropii calm de tejghea si spui calm: Buongiorno signiore Marin.
In 90% din cazuri o sa ai o mare reducere de atunci incolo. Daca in timpul procesului ai si vreun fular la tine, succesul e garantat
.
21 Iulie 2010 la 11:24 am
@ErRon: merge, merge. mai ales ca ma aseman in multe privinte cu maestrul Florin: vorbesc la fel de mult si am cam acelasi haz.
21 Iulie 2010 la 11:47 am
Asaaaa, si as fi foarte curios sa vad cum anume “domnul în vârstă a început să se plângă de domnul italian, aducându-i acuze dintre cele mai felurite şi, în mod vădit, complet nedrepte”! Ce acuze?
Asta doar ca sa vad cât de ticalos poate fi un comerciant
21 Iulie 2010 la 11:57 am
[...] This post was mentioned on Twitter by JuliusDC, sebra. sebra said: Daily Cotcodac» Domn italian, serios, fumător, caut fular http://bit.ly/bbXvB8 [...]
21 Iulie 2010 la 12:00 pm
Eu ţi-aş recomanda să te dai bine pe lângă domnu’ ăla în vârstă. Nu de alta, dar să n-o influenţeze negativ pe mama prietenei tale. Sau ăsta e scopul defapt?
21 Iulie 2010 la 12:26 pm
@ Julius
Daca ai avea atata haz cat Piersic, blog-ul asta ar fi fost demult sinucis si ingropat, fara furadan si fara transmitere in direct!
21 Iulie 2010 la 1:14 pm
ma gandesc ca a pune un prieten sa-ti invineteasca ochii, peste care sa pui niste ochelari de soare din ’70, fara, insa, a acoperi totul, ar contribui!
dar si un costum Armani, peste un tricou anchior cu dungi verticale rosu&negru
21 Iulie 2010 la 4:50 pm
Hai ma Julius, nu mai plange. Iti fac eu cu manutele astea 2 un fularel ca pentru tine. De lanica, de mohair, de care vrei?
21 Iulie 2010 la 5:04 pm
Nu gandesti deloc ca un mafiot italian. Cere-i taxa de protectie sa vezi ce fata face. Desi… s-ar putea sa ne delectezi cu altfel de povestiri dupa aia.
21 Iulie 2010 la 5:13 pm
MOLTO TARE, POVESTEA TUA.
Da un Sprache Deutsche?, pentru ambient nu ai de unde face rost?
Con molto simpatie e un beso de situation
Ciao cara!
21 Iulie 2010 la 6:11 pm
L-o fi derutat pe om accentul de Beius
21 Iulie 2010 la 8:37 pm
Pun pariu că purtai peruca aia a lui Vunvuzel, din videoclip, de te-a confundat cu un italian!
21 Iulie 2010 la 8:49 pm
Ei, daca nu a crezut ca e francez, eu zic ca s-a scos
Italian nu e chiar asa de rau, nu? Sau e?
22 Iulie 2010 la 9:16 am
Si eu vreau sa stiu cum te-a nedreptatit batranelul! Auzi, si preturile lui chiar sunt mici? Ca eu de 3 ani cumpar numai de la farmacia din colt, din motivele pe care le-ai enumerat mai sus, si am descoperit recent ca la fiecare pachet de hartie igienica platesc 1 dolar mai mult decat la farmaciile mari!
22 Iulie 2010 la 10:53 pm
@Carmen
)
When I was in the States… 1$ in plus? Hârtie igienica in farmacii (din colt)? Ce-i asta? Despre ce vorbesti tu? (ia caz ca nu glumesti
24 Iulie 2010 la 8:05 pm
siamo noi!forza squadra!
29 Septembrie 2010 la 1:11 pm
Postul e dragut..dar partea asta: “in primul rând, stimularea micilor întreprinzători e un lucru benefic pentru mersul economiei şi consider că orice cetăţean responsabil ar trebui să aibă în vedere acest fapt. În al doilea rând, e un fapt ştiut că lanţurile de supermarket desfăşoară activităţi de speculă pe scară mare şi umflă preţurile fără pic de ruşine – prin urmare, în măsura în care acest lucru este posibil, ele trebuie evitate”…man…din cate stiu eu, magazinele de cartier isi fac in ultimul timp aprovizionarea de la supermarketuri, hipermarketuri and so on – cel putin in bucuresti sunt o groaza de astea, cel putin in zonele din apropierea supermarketurilor…asta am observat eu..bine-nteles ca mai sunt si alea care ia de la distribuitori – alea, da, ar tb incurajate