Te simţi singur, nimeni nu te vrea? Ai luat blogurile la rând, dar n-ai reuşit să te lipeşti nicăieri, fiindcă lumea te dispreţuieşte? Înseamnă că te-ai bucurat când ai descoperit Daily Cotcodac – aici moderarea are un grad de toleranţă destul de mare şi nu te-a scos nimeni afară cu şuturi în fund, cum probabil ai păţit la Zoso (care te-a făcut spammer jegos) şi la Visurât (care presupunem că te-a numit cretin de-a dreptul). Ca să înţelegi totuşi cât de plăcut ai reuşit să te faci postând, în esenţă, cam acelaşi comentariu vreo două săptămâni la rând, te invităm să intri pe Versiunea Vuvuzela a site-ului nostru şi să rămâi acolo până înţelegi ce-am vrut să spunem. (more…

Domnii J. şi P. au citit amuzaţi acest text al Simonei Tache, care vorbeşte despre risipa de amabilitate a vânzătoarelor din magazinele de hăinuţe atunci când vor neapărat să-ţi vâre ceva pe gât. (more…

Radu Pircă

Domnul P. e pe cale să-şi încheie rondul de dimineaţă prin piaţă. Pe chip i se citeşte nemulţumire: ieftinirea roşiilor, acest Mesia al pensionarului, nu şi-a întors chipul spre el nici azi. Am minţi însă dacă am spune că domnul P. se întoarce din piaţă cu mâna goală. Din plaselele dumnealui, luate cu grijă de acasă ca nu cumva să mai contribuie şi el la topirea calotei glaciare, se iţesc legăturile de ceapă verde, ardeii capia, o baghetă franţuzească (d-aia bună, crocantă), păstăi de fasole şi multe alte bunătăţi. Domnul P. ştie că vor trezi invidia vecinilor, aşa că şi-a plănuit să zăbovească în mod intenţionat vreo zece minute în faţa tabelului de întreţinere, cu toate că unui adevărat pensionar îi trebui maximum cinci minute ca să depisteze fraudele flagrante din calculul căldurii şi regimul de favoritism de care beneficiază Rotaru de la 5. (more…

Julius / Pircă

Dintre toţi cercetătorii din lume, cei mai bătuţi de soartă mi se par matematicienii. Nu, nu e vorba de faptul că, spre deosebire de ceilalţi oameni de ştiinţă, ei prind prima pagină din Cancan maximum o dată pe an, şi atunci cu un titlu căznit ca “Fermat, ce teoremă uşoară ai avut!”. Adevărata lor problemă e alta: toţi oamenii de ştiinţă pot găsi o scuză cât de cât plauzibilă să mai iasă sâmbăta din casă, pretextând că au ceva de lucru, numai bieţii matematicieni nu. Ei, pentru a descoperi ceva, au nevoie doar de un pix şi o foaie de hârtie, eventual şi un calculator (calculator-calculator, nu d-ăla pe care se poate juca Starcraft), deci nu prea au unde pretinde că trebuie să plece. (more…

Andrada Constantinescu

Într-o zi frumoasă de vară, două dame delicate se întâlnesc la ceas de seară în scopul de-a lua o cină frugală la o anumită terasă liniştită din Piaţa Victoriei.

Se aşează elegant la o masă şi fumează gingaş din ţigările slim, cu target feminin.

- Bună seara, le întâmpină chelnerul, plasând galant două meniuri. Pot să vă aduc ceva de băut până vă hotărâţi ce mâncaţi?
- O carafă de vin alb şi una de vin roşu, vă rog. (more…

Julius şi Pircă

Deşi nici un taximetrist nu e capabil să te ducă pe bulevardul central al oraşului sau la gară (cei care staţionează în faţa acestei clădiri presupun că lasă la fiecare drum o dâră de firimituri, ca Hansel şi Graetel, ca să ştie cum să se întoarcă), toţi cunosc nişte repere definite prin faptul că absolut invariabil e vorba de clădiri sau instituţii care nu mai există. În Iaşi, nu e bine să cereţi să mergeţi la Palatul Culturii, fiindcă mai e încă în picioare, deci n-are bietul taximetrist de unde să-l ştie; dacă spuneţi, în schimb, că vreţi “la Duvana” nu e nici o problemă, cu toate că sus-numitul non-stop (sper că nu credeaţi că era o filarmonică) s-a închis cu mai bine de un deceniu în urmă. În Bucureşti mulţi şoferi de taxi nu vor şti să vă ducă la Casa Poporului – în fond, e posibil să nu o fi observat niciodată; în schimb, toţi sunt familiari cu repere precum “Restaurantul Budapesta” (more…

Şilavarăcald

Luni dimineata. Cum o dau, cum o sucesc, tot târziu plec la serviciu, deşi mi-am propus să-mi aranjez de-acum în aşa fel lucrurile încat la prima oră a zilei doar să-mi fac toaleta, să mă machiez şi să sar în haine. Buuun. Îmi fac deci treaba, în viteză, mă urc în maşină şi pornesc, convinsă fiind că o să reuşesc să-mi dichisesc faţa în timp ce o să aştept la cozile interminabile din intersecţii şi de la semafoare. Ştiu că nu-i elegant ceea ce fac, dar decât deloc, mai bine aşa. Deci, îmi aranjez într-o despărţitură a bordului creionul dermatograf şi rujul; ba, ştiind cam ce drum am de făcut, pun şi pudra; şi fardul de pleoape. (more…

Andrada Constantinescu

Se dau o sticlă de vin, două femei şi 3 tirbuşoane.

Personajele:

X – celebră deja din fragedă studenţie pentru îndemânarea-i înnăscută de a deschide sticle de bere cu cuţitul sau cu tocul uşii, ori sticle de vin cu cuţitul sau cu bătutul priceput al sticlei de podea ca să iasă dopul .

Cristina H. – fericita posesoare a unei lipse de îndemânare şi a unei preaameţeli perpetue, în ciuda cărora a ajuns totuşi la venerabila vârstă de înjurdetreizeci de anişori.

Dopul – personaj malefic, care are o singură idee în cap, şi anume împiedicarea fericirii personajelor noastre.

Sticla – personaj pasiv care priveşte ca vita lupta epică dintre Fete şi Dop.

Vecinul – participant inocent şi providenţial, care va pierde un pic din inocenţă la finalul piesei. (more…

Julius şi Pircă

Spre deosebire de taximetristul londonez, care nu-şi poate practica meseria până nu dovedeşte că ştie la perfecţiune străzile, cel din România se pare că n-are voie să iasă în trafic până când nu demonstrează clar că habar nu are de oraşul prin care circulă. Dacă nu ne credeţi, faceţi un experiment simplu (mă rog, simplu pentru noi, care nu facem nimic toată ziua, dacă aveţi serviciu, ar putea fi ceva mai complicat). Uitaţi-vă un minut pe harta unei localităţi (de preferat, una unde există totuşi mai mult de o stradă, deci nu Alba Iulia) şi încercaţi să reţineţi nişte repere. Suiţi-vă în tren şi mergeţi până acolo. În gară luaţi un taxi (more…

Dr. Ionuţ Şendroiu

Deoarece postările mele pe DC sunt citite de obicei în pauza de masă, am decis să abordez un subiect la fel de necomestibil ca o pânză de bomfaier, în speranţa că apetitul cititorilor nu va fi afectat.
Ce este dioxina şi cu ce se mănâncă ea (Doamne fereşte!) sau de ce are Iuşcenko bube, cam ăstea sunt chestiunile pe care le voi aborda astăzi.

Să nu vă închipuiţi că dioxina este o chestie ambalată într-un pachet pe care scrie “Dir. Cons. CEE nr. 89/622: Dioxina dăunează grav sănătăţii”. Dioxina este de fapt un termen generic, care defineşte peste o sută de chimicale cu structură moleculară asemănătoare. (more…