Eftimie & Julius

Dintre toţi protestatarii din ultimele zile, cei care prezintă un potenţial cu adevărat periculos sunt pensionarii (angajaţii de la stat, logic, întârzie la miting, când ajung îşi beau cafeaua şi citesc ziarele pe mobil, iar apoi dau o fugă până în oraş să-şi rezolve nişte probleme personale, deci, în total, le mai rămâne cel mult o oră pe zi să facă efectiv grevă). Gândiţi-vă doar că, în urmă cu două luni, pensionarii veniţi să le ia o bormaşină la nepoţi au călcat în picioare o bătrânică într-un magazin de bricolaj din Iaşi, cu ocazia unei promoţii.

Aceşti pensionari de mulţime au fost pregătiţi pe vremea lui Ceauşescu să facă faţă celei mai mari ameninţări la adresa statului comunist: alimentara plină şi cu altceva decât cu creveţi vietnamezi. Antrenaţi în condiţii speciale, pensionarii de îmbulzeală pot fi lăsaţi în munţi, la zeci de kilometri de civilizaţie, doar cu o sacoşă în mână, şi vor putea găsi drumul spre cel mai apropiat oraş şi cele două promoţii la ceva absolut inutil pentru gospodăria lor, cum ar fi laptopuri sau nunceacuri.

Până acum, cordoanele de jandarmi au făcut faţă atacului pensionarilor, care veniseră la protest doar ca să facă scandal, nu să cumpere ceva, dar nu care cumva să apară vreun instigator pesedist şi să strige: “Promoţie la Palatul Victoria, jante de maşină la preţ de cozonac!”, că praful se alege de bieţii scutieri.

Aşa s-ar explica şi cum a reuşit Ștefan cel Mare să-i bată de atâtea ori pe turci – probabil avea un batalion de pensionari, “Falanga de superofertă”, capabil să pună turcul pe fugă. Era suficient să transmită prin bucium că e promoţie la Podul Înalt, că imediat Vrâncioaia îşi lua sacoşa din cuier şi pleca să le dea omorul otomanilor care veniseră să ia avutul ţării la superofertă.