Pacientul Francez (5) |
Dr. Ionuţ Şendroiu
Julien avea faţa unuia care îşi petrecuse revelionul la Tanacu.
Mi-a povestit că a fost cu Monique la un bistro din cartierul lui, în seara dinaintea zborului spre Bruxelles. Ea a fost extrem de horny, a dărâmat cu ţâţa dreaptă un pahar de vin roşu, în timp ce se sărutau, s-au urcat în taxi clătinându-se, ea cu pata de merlot întinsă pe jumătate de piept, el cu degetele vinete de la vinul din sutienul ei. La el în apartament au mai băut o sticlă de vin, plus una de şampanie, care s-a vărsat jumătate pe bagajul lui, al cărui damf de bodegă a oripilat-o pe faţa palidă de la check-in, care era prea adormită să mai protesteze, la 5:30 dimineaţa, cu cafeaua lângă tastatură. Au râs şi s-au sărutat si s-au pipăit, dar nu şi-au tras-o pentru ca erau prea beţi si pentru ca ea a vrut să-şi mai înghesuie nişte ţoale din bagajul ei în valiza lui, iar ceasul era oricum setat pentru 5 AM, ceea ce era stresant.
Şi-au tras-o în schimb în Bruxelles, după care ea s-a răcit instantaneu, ca o şopârlă, absolut inexplicabil. În avion dormise pe el, sărutându-l ori de câte ori se trezea la vreo turbulenţă, iar în autobuzul cu care s-au deplasat de la aeroport la hotel, buzele ei tremurau de poftă în asemenea hal, încât problema lui era cum să facă să nu-i şocheze prea tare pe ceilalţi călători. Era ca o piatră de sauna atunci când s-a prăbuşit gol peste ea, imediat ce au intrat în cameră şi a durat doar câteva secunde până când a avut senzaţia că stă dezbrăcat pe o banchiza polară. Nu l-a mai lăsat să o sărute pe buze, din secunda aia. A două zi dimineaţă, el ara încă în pat, când ea vorbea la mobil cu o prietenă, pe tonul cu care se anunţă atentatele cu bombă, la BBC. Nu a deschis ochii, dar a auzit-o povestind că “Julien o are mică“.
Una din cele mai penibile experienţe din viaţa unei femei este să se trezească excitată până în vârful unghiilor lângă un tip care o are mică. Din punctul ăsta de vedere, bărbaţii sunt ca nişte ouă kinder cu surprize. Majoritatea femeilor ajung cu timpul să-i identifice pe cei care o au mică, după diferite chestii legate în special de comportamentul tipului, fiecare având reţeta ei. Dar situaţia de faţă era oarecum fake, întrucât Julien nu acţionase chiar de capul lui, ci urmase sugestiile mele, cel puţin la faza cu revelionul la Bruxelles. Eu nu aveam de unde să intuiesc care e treaba cu el, pentru că nu sunt femeie. Nici nu concepeam că nu o va face să se urce pe pereţi de plăcere în timpul celor 4 nopţi la Bruxelles, care acum se dovediseră, subit, mult prea multe. Am încercat să evaluez proporţiile dezastrului, deşi reacţia ei fusese tipică şi elocventă.
- Poate că ea a vrut să spună că o ai mică în comparaţie cu fostul ei …
- Nu! Ştiu exact ce a vrut să spună. Am văzut şi eu filme porno şi mi-a zis şi Stephanie, ceva de genul ăsta …
- Uite, şi japonezii o au mică, şi nu îşi fac harakiri din cauza asta. Ce-ar fi să-ţi cauţi o gagică asiatică?! Ele sunt obişnuite cu dimensiunile astea … Intri pe un site de agaţament, mă rog, socializare, şi cauţi tipe din Thailanda, Filipine, Japonia …
Peste două zile, Julien m-a anunţat că are o corespondenţă fierbinte cu o domnişoară de 19 ani din Tokio, al cărei nick-name, Rossana, m-a cam surprins. În poza de profil era o gagică râzând în hohote, cu ochii închişi si gura până la urechi. Nu avea piercing pe amigdale, ceea ce mi s-a părut un lucru pozitiv, ci doar 3-4 inele într-una din sprâncene. Pe scurt, genul de foto cu care poţi primi circa 50 de invitaţii de prietenie pe zi. Rossana nu vorbea engleza, dar folosea cu mare dibăcie google translator, traducând orice text din engleză în portugheză (!), limbă pe care o vorbea fluent, întrucât, pricepuse Julien, făcuse şcoala generală în Sao Paolo, unde tatăl ei lucra pentru o companie braziliană. După alte câteva zile, Julien, cucerit iremediabil, începuse să-i scrie în franceză, traducând apoi textul în engleză cu google translator, ca să-i lase ei plăcerea de a-l traduce din engleză în portugheză. I-am sugerat măcar să traducă direct din franceză în portugheză, dar nici nu a vrut să audă, oricine ştie că translatorul englez-portughez merge mai bine decât cel francez-portughez, ce ştiu eu! Toată povestea asta s-a umflat precum cozonacul până intr-o sâmbătă seara, când Julien mi-a spus că îşi rezervă un bilet de avion Toulouse – Paris – Tokio. Mi-a luat o jumătate de oră să-l conving să lase un marinar angolez să se uite pe textele scrise de Rossana în portugheză, poate s-a strecurat vreo eroare de traducere.
S-a oferit să ne ajute Ruffino Massala Simba, un flăcău de la graniţa Angolei cu Zairul, care vorbea şi portugheză şi franceză.
Astfel, am tras concluzia că google translator e ca un fel de Radio Erevan. În sensul că tatăl Rossanei lucra pentru o firmă braziliană, dar la filiala din Tokio, nu la sediul din Sao Paolo. Iar Rossana locuia la Tokio, dar era braziliancă, get-beget, care va să zică nu se încadra.
Lui Julien i-am dat un xanax, de 0.5.
- final –
Twitter
Facebook
sebra
Fratele Andryusha
Petru
Rada
Rushenne
19 Mai 2010 la 2:28 pm
Un xanax si o bataie parinteasca pe umar!
19 Mai 2010 la 2:29 pm
La naiba, s-a terminat serialul… Astept “Pacientul englez, corean, malagash” ceva… Altfel la ce bun laptopul, netul etc? Acu fara de caterinca: urmeaza un alt serial, da?
19 Mai 2010 la 2:30 pm
mi-a placut “s-a racit instantaneu ,ca o soparla,absolut inexplicabil”…demential
19 Mai 2010 la 2:30 pm
Io zic sa-l trimiteti pe Julien la sanatoriu in Bucuresti ca-si gaseste el alinare.
19 Mai 2010 la 2:35 pm
Doctore trebuia sa ii recomanzi pastile de marire a penisului
Sau o operatie.
19 Mai 2010 la 2:36 pm
[...] This post was mentioned on Twitter by JuliusDC and Béranger, Radu Macovei. Radu Macovei said: Daily Cotcodac» Pacientul Francez (5) http://bit.ly/apkVLL [...]
19 Mai 2010 la 3:15 pm
Saracul Julien. N-a avut si el noroc de-o fata care sa-l iubesca. Deh, trebuia sa-si dea seama de ce si cum dupa cit alcool a turnat aia pe git. Eu daca as fi fost barbat nu m-as fi comis cu o tipa care bea cot la cot cu mine.
19 Mai 2010 la 3:17 pm
Julien o are mare, linistiti-va
)
Hai Fa-n Fan
19 Mai 2010 la 3:26 pm
femeile astea, zau. n-au invatat ca barbatii cu una mica suplinesc cu alte cele lipsurile? of of…trebuie sa imprastiem in lumea intreaga intelepciunea mioriticelor…
19 Mai 2010 la 3:52 pm
Concluzie: pacientul francez devine “pacient” doar cand i se prescrie xanax. Altfel, e doar un francez!
19 Mai 2010 la 3:59 pm
De-aia e bine sa aiba barbatul masina: te lamuresti imediat
Da’ Julien – ba cu taxiu’, ba cu avionu’…
19 Mai 2010 la 4:10 pm
A meritat asteptarea . Dupa un serial intins pe 5 episoade si n-spe saptamani am aflat drama eroului principal : o are mica . Autorul abordeaza drama intr-o maniera realista , pana la naturalism (de remarcat modul frust in care sunt evocate unele amanunte ca vinul varsat peste sanii eroinei) . Modelul este Zola , cu “Germinal” (greu de uitat scena minerului care o poseda salbatic pe tanara de 16 ani) , dar autorul inoveaza . In timp ce la Zola actul sexual este scurt si lipsit de profunzime psihologica , la autorul acestei capodopere actul in sine este infiorator de lung (incepe in seara de revelion la Paris si se termina anul urmator la Bruxelles) si devoaleaza , cu o forta greu de intuit in primele pagini ale operei , drama eroului , cu toate consecintele sale pe plan psihologic . Monumental !
19 Mai 2010 la 5:26 pm
Altceva ati scapat, mai, oameni buni! Deci majoritatea femeilor ii identifica pe-aia cu organul gandirii mare. Bun! dar Julien nu acţionase chiar de capul lui, ci urmase sugestiile lui don’doftor! Deci, ce vrea don’doftor sa ne transmita aici?
Felicitarile mele, don’doftor!
19 Mai 2010 la 5:28 pm
doctore, mai ia de la Babatunde, din surplus, si da-i si bietului Julien.
19 Mai 2010 la 5:38 pm
Doctore,
Julienului nu cred ca-i ajungea un biet Xanax, fie si de 0.5. O “cura” de Rivotril ar fi fost mai pe masura ca sa-l compenseze.
19 Mai 2010 la 5:45 pm
Las` ca in Africa dom` doctor e japonezu
19 Mai 2010 la 7:39 pm
Cetăţeanul Julien Pendulă?
)
@Julius
Omule, nici nu vreau să-mi imaginez de unde anume ştii tu că Babatunde are surplus
19 Mai 2010 la 7:48 pm
No bine, mai, era clar din primul episod c-o are mica! Altfel ce motiv ar fi avut Stephanie sa-i dea papucii! Bine, acuma de inselat oricum il insela, chiar s-o fi avut ca Babatunde, dar nu-i dadea papucii de tot…
Doctore, jos palaria pentru ca ai incercat sa-l convingi pe om ca nu conteaza dimensiunea desi tu esti convins de contrariu. Asta da profesionalism!
19 Mai 2010 la 7:49 pm
pai trebuia sa o convinga ca o are mica si moale ca sa nu o doara pe ea. .)
19 Mai 2010 la 7:53 pm
de fapt , doctorul vrea sa se laude
19 Mai 2010 la 8:33 pm
ce rau imi pare ca s-a terminat serialul! a fost ex-ce-lent, mai vreau!
19 Mai 2010 la 9:39 pm
Da’ conteaza marimea???!!!
19 Mai 2010 la 9:53 pm
pai zi-i domle sa treaca pe invers. oricum pe vasul ala nu cred ca aveti prea multe optiuni
@Stephanie
Imi place cum gandesti
19 Mai 2010 la 9:58 pm
Îi creşte de la xanax??
19 Mai 2010 la 10:00 pm
@sebra
da. n-auzi ca i-a dat un xanax de 0.5 cm?
19 Mai 2010 la 10:07 pm
@Yuan
Dacă e vorba de ciocolată, îngheţată sau whiskey, contează!
19 Mai 2010 la 10:21 pm
@unmihai,
Ţinând cont de dezamăgirea lui Monique, avea nevoie de mult mai mult
19 Mai 2010 la 10:43 pm
oh!!!… oribilă greşeală de tipar…
e “julius”, nu “julien”!
20 Mai 2010 la 6:28 am
mifty, tu razi singur la glumele tale hahaite…
e grea plictiseala, nu ??
20 Mai 2010 la 8:29 am
VOI N-ATI AFLAT CA NU CONTEAZA MARIMEA?
CONTEAZA VOIOSIA CU CARE TE INTAMPINA…
20 Mai 2010 la 9:09 am
doc,esti tare!
20 Mai 2010 la 9:20 am
julie, sigur nu eşti julică undercover??
20 Mai 2010 la 11:34 am
dar si asiaticele sunt renumite pentru “stramtorile” lor
o spun din auzite… cand voi avea certitudini te anunt
20 Mai 2010 la 11:52 am
Acesta e clar un nou atac asupra francezilor de pe DC! Sunt afemeiati, efeminati, o au mica…
20 Mai 2010 la 12:27 pm
@ENE, asta apropo de “strâmtori”: http://tinyurl.com/36c9343
20 Mai 2010 la 2:50 pm
@Stephanie: dar nu am incercat deloc sa-l conving ca marimea nu conteaza, din contra! I-am explicat ca din cauza marimii nepotrivite nu are rost sa zboare 16 ore pina la Tokio sa o enerveze si pe brazilianca (mah, eu mai exagerez uneori, dar tampenii gen “marimea nu conteaza” nu debitez niciodata
)
In legatura cu felul in care Monique i-a dat verde (unui tip cu salariu offshore, care mai are bunul simtz sa stea plecat din oras 6 luni pe an, sa nu uitam!), ai dreptate, puteam sa fac o conexiune, dar nu m-am gindit. Nefiind gagica, nu sunt asa de percutant pe subiectul asta. Eu identific sindromul de penis mic doar la tipii care afirma ca prefera asiaticele, sau la cei care se lauda ca iubita lor o are strimta
@Miorlaupufos: nu cred ca alcoolul a fost problema in cazul lor
20 Mai 2010 la 3:48 pm
@NA, tracker: nu am vrut sa ma laud, mesajul serialului este ca tipii din industria petroliera nu sunt doar nishte afemeiati alcoolici cu arsuri pe creier, asa cum probabil credeti voi, ori de cite ori intrati intr-o benzinarie.
Exista si petrolisti sensibili, capabili de sentimente complexe etc etc. Voi stiti ca noi avem chiar si o biblioteca, aici pe nava?! (e adevarat, nu contine operele lui Hegel sau Kant, da’ orisicit, e cu carti)
21 Mai 2010 la 8:54 am
@ Sendroiu: vezi ca am lasat un comentariu neinspirat la episodul 4 de genul ca-mi fac eu pomana cu Julien, dar …nu mai e valabila oferta, acum ca e verificat 100% ca o are mica.
Stephanie i-a dat initial papucii, nu Monique…
Ai dreptate, nici eu nu am auzit inca vreun alb sa spuna ca i-ar trage-o unei negrese
21 Mai 2010 la 11:44 am
@Stephanie: Eu, in schimb, aud in fiecare zi albi care vor sa si-o traga cu negrese, aici e doar un alt fel de a spune “abia astept sa ajung pe tzarm”
Faptul ca tu nu ai auzit inca vreun alb care sa scape porumbelul asta, cred ca e in primul rind o chestie de cerere & oferta locala … si nu in ultimul rind o chestie de strategie: e putin probabil ca un alb sa spuna unei albe “stii, draga, mi-as trage-o cu o negresa, de fapt … ”
21 Mai 2010 la 12:03 pm
Nu contest faptul ca am auzit de nenumarate ori ” ce buna de p*** e negresa aia” sau “la asta ii trebuie tata manzului” dar nu am auzit pe vreunul cu “m-as baga s-o las lata pe negresa asta”. Intezelesu-m-ai acum?
Sa spunem ca am mai umblat si prin locuri unde oferta de negrese era generoasa, de altfel si oferta de negrotei, care aveau agatate de brat femei albe cu zambete largi afisate pe fatza ( oare de ce zambeau fetele?), imaginea asta aducandu-mi de fiecare data in minte imaginea cuplului Heidi Klum-Seal
21 Mai 2010 la 1:08 pm
da, intzelesu-te-am din prima
Cunosc si genul de atitudine pe care l-ai descris in ultimul comentariu. Asta deriva din mai multzi factori, printre care si o doza (constientizata sau nu) de rasism, teama de senzatzii noi, poate prea puternice, teama tipului ca se va face de raxhat etc
In plus, albii au o multime de mituri legate de performantele “amoroase” ale negrilor, care nu sunt neaparat rezultatul unor experientze personale ci sunt preluate din povesti, nedigerate corect. Imi amintesc cum prima data, in Lagos, un marinar croat m-a avertizat: “daca nu ti-ai mai tras-o pina acum cu negrese, gindeste-te bine ce faci, pt ca dupa treaba asta femeile albe ti se vor parea plictisitoare” (el lucra de vreo 15 ani in largul coastelor africane si nu si-o mai pusese cu albe de vreo 10 ani).
Ei bine, nu mi s-au parut deloc plictisitoare
Teoria croatului era ceva de genul “dupa ce vei gusta mango, nu iti vor mai placea merele”. Au si merele farmecul lor. In fond, Ana avea mere si asta nu se uita niciodata, nu?
21 Mai 2010 la 2:46 pm
Vaaai, doctore, ai grija ca te ia valul si-ti marturisesti toate pacatele, poate citeste si Doamna DC-ul. Bine, daca incercai sa pari mai sexy relatand…biodiversitatea
,nu cred ca e cazul. Pentru mine, de cand am aflat ca esti tatic de fetite ( stii ce ce spune despre tatii de fete) esti cel mai tare, asa mi s-a pus mie pe neuron. Am totusi o banuiala ca a contribuit si poza aia cu butoaiele in formarea parerii, dar nu sunt sigura.
Ah, sa nu uit: Ana are mere la 20 de ani, la 40 are pere, la 60 bretele (ultima este pentru cetatenii din Vaslui)