Pacientul Francez (4) |
Dr. Ionuţ Şendroiu
- Ai numărul ei de telefon?
Julien privea absent două fetiţe cu coafură afro, care se jucau cu o păpușă albă, aproape cheală, lângă stiva de navete de cola sprijinită de zidul cârciumii. Aeroportul din Luanda era în reconstrucţie, în vederea apropiatului campionat african de fotbal, care urma să înceapă luna următoare, aşa că a trebuit să mergem pe una din străduţele de vizavi, în căutarea unui bar în care să bem o cafea.
Aeroportul „Quatro De Fevereiro” din Luanda nu este situat undeva în afara orașului, precum aeroporturile din Europa, ci este situat chiar în Luanda, într-un cartier. Probabil că luandezii care își potrivesc ceasul după cursa de Frankfurt se află într-o polemică permanentă cu cei care și-l potrivesc după aterizarea Ethiopian Airlines. Cum ieși din aeroport, ajungi pe o strada obișnuită, cu frizerie, cârciuma, rufe întinse la balcoane și butic cu de toate, inclusiv cu cetăţeni stând pe trotuar, sub umbrela din faţa buticului, la o bere. Diferenţa e că, în loc de seminţe, ei ronţăie un fel de alune prăjite într-un amestec de sare, zahăr, piper și chilli. Dacă berea angoleză ţi se pare nașpa, după 3-4 alune din astea, începe să ţi se pară insuficientă.
- Al cui telefon? întrebă Julien, într-un final, cu o jumătate de gură.
- Al lui Monique, evident!
Era din ce în ce mai clar că deşi nici nu apucasem să ajung pe navă, aveam deja un pacient. Unul francez, în plină criză depresivă, visul oricărui medic, de la Hippocrates, încoace.
- Julien! Încearcă în plm să te aduni! Nu eşti „fucked up completelly”, termină cu prostiile. Cel puţin, nu ești încă. „Fucked up completelly” o sa fii de-adevăratelea mâine, când o să ieși din tură și o să te simţi singur ca un rahat în mijlocul oceanului, dacă nu o să ai pe cineva cu care să vorbești la telefon. Evident, poţi să-i suni pe băieţii de la bunjee jumping, doar că ei nu te vor mai putea ajuta prea mult. Deci: ai nenorocitul ăla de număr al lui Monique, sau nu?!
- Mie mi-ar plăcea să o sun pe Stephanie, răspunse el, suflând un șir de cerculeţe de fum de ţigară.
Am comandat încă două cafele, deși aș fi vrut să comand o perfuzie cu creier, pentru Julien. În bomba în care intrasem erau fix 5 cești, toate, așa că barmaniţa a venit, ne-a luat ceștile de pe masă și le-a scufundat într-o găleată cu apă în care plutea un strat de spumă de detergent și niște farfurii mânjite cu resturi de omletă. Adevărul e că preferam un pacient cu diaree, sau chiar cu febră tifoidă, unuia cu depresie după papucii oferiţi de amorul vieţii.
- Julien, dacă o suni pe Stephanie, e posibil ca pe fundal să îl auzi pe noul ei gagiu, cântând în baie, ceea ce bănuiesc că o să-ţi pice greu la stomac.
Barmaniţa a clătit scurt ceștile noastre de cafea, vorbind continuu la telefonul mobil, pe care îl ţinea între umărul stâng și ureche. Umărul ei cafeniu făcea un contrast incitant cu cercelul mare, bleu deschis, ce se asorta cu breteaua de la sutien, căzută strategic. Privirea lui Julien ţintea scrumiera.
- Leite? Barmaniţa ne-a adus cafelele, fâţâindu-și fundul înghesuit într-o fustă de blugi ultra mulată. Purta șlapi roz, iar degetele și glezna îi erau acoperite de praful ăla roșiatic, care apare peste tot în Luanda. Oraşul este construit pe o faleza de pământ roșu, ca un praf de cărămidă pisată, iar străzile sunt mai prost asfaltate decât în București. Francezul a tresărit și a aruncat o privire spre decolteul negresei, chestie care mi s-a părut un semn bun. Ceva de genul „Doamne, există oare decoltee după Stephanie?!” .
- Naô, obrigado, i-a zâmbit el cu un colţ de buză, apoi mi-a dat vestea bună: da, am numărul lui Monique!
A sunat-o în seara aia, de la mine, din infirmerie, și au vorbit 47 de minute. În a doua seară s-au decis să petreacă revelionul împreună, la Bruxelles, unde niște prieteni de-ai ei închiriaseră o vilă. În a treia seară, el rezervase deja biletele de avion Toulouse – Bruxelles pentru amândoi și putea vorbi liber timp de 10 minute, fără să pronunţe cuvântul Stephanie. Părea un caz rezolvat. După 4 săptămâni, când ne-am despărţit pe aeroportul din Frankfurt, Julien era capabil să râdă și chiar să spună poante.
Schimb de echipaj, 24 Ianuarie 2010. Aeroportul Charles De Gaulle, Paris, terminalul 2F.
Julien fuma pe o bancă în staţia Air France Bus. Era verde și privea asfaltul.
- Julien, cum a fost la revelion?!
- Dezastru!
(va urma)
Twitter
Facebook
sebra
Fratele Andryusha
Petru
Rada
Rushenne
13 Mai 2010 la 7:13 pm
[...] This post was mentioned on Twitter by JuliusDC. JuliusDC said: Daily Cotcodac» Pacientul Francez (4) http://bit.ly/cUio3T [...]
13 Mai 2010 la 7:28 pm
Stau ca o menopauzata cu ochii beliti in monitor si astept sa vad ce face Leoncio cu Esemeralda si “pac!”.. continuarea in episodul urmator.
Da-o-n masa de treaba! Nu eram eu prea destept da’ cre’ ca m-am tampit de tot.
13 Mai 2010 la 7:54 pm
A descoperit ca Monique era barbat!
13 Mai 2010 la 8:10 pm
monsieur le docteur, ştiu c-om fi noi francofoni, da’ nici să nu f,,, limba engleză, da???
.
zi repede unde-i greşeala: „Fucked up completelly”
13 Mai 2010 la 8:28 pm
mersique, joolee!!
13 Mai 2010 la 8:38 pm
Previzibil ca s-a lasat cu dezastru. Iubirea de umplutura nu e buna, ba dimpotriva.
13 Mai 2010 la 9:32 pm
@miorlaupufos: dac-o întrebi pe elena udrea, o să afli că n-ai dreptate!!!
13 Mai 2010 la 9:37 pm
Sunt dezamagit . Ma asteptam ca finalul sa fie mai apoteotic :
“- Julien, cum a fost la revelion?!
- De…”
Auzi , da’ daca o suna pe Monique si auzea in fundal un barbat cantand in baie ? Cred ca ti-ai asumat un risc prea mare pentru pacient , deontologic vorbind . Mai bine-l lasai s-o sune pe Stephanie -riscul era mai mic . Parerea mea !
13 Mai 2010 la 9:39 pm
@mifty: fucked down? hmm adică eu nu ştiu multă lumea care să “fuck” pe tavan; cel mult în picioare, dar tot cred că “down” e mai potrivit
13 Mai 2010 la 10:16 pm
@simi: mai încearcă!!!…
13 Mai 2010 la 11:06 pm
@mifty
Ete, nah! “Completely” e cu un singur “l”. De-aia nu înţelegeam eu textul…
13 Mai 2010 la 11:35 pm
Dom’ doctor, da’ o poza cu picioarele prafuite ale barmanitei nu aveti?
14 Mai 2010 la 12:09 am
curata blogonovela !
14 Mai 2010 la 12:13 am
@sanzi: e soap opera “Medic si nelinistit”
14 Mai 2010 la 2:03 am
@julius na-ti-o buna ca ti-am dres-o!Asadar vreti sa tina si soap opera “Medic si nelinistit” tot atat cat siameza ca sa incremenim pe daily cotcodac inca vreo 30 de ani! Asta-i mandrete de strategie de marketing si alta nu…
14 Mai 2010 la 6:51 am
Ce carcotasi, dom’le!!
Ahhh, hai cu episodu’ urmator!
14 Mai 2010 la 8:42 am
@mifty: nu este in engleza, ci in frangleza. Corect se scrie “fucked up complételly”, cu é
@Adi: el era bolnav de Stephanie, nu de Monique, asa ca o eventuala voce masculina pe fundalul convorbirii cu Monique, nu ar fi fost un impact prea nasol. Ceea ce doream eu in momentul ala era sa il fac sa nu se mai gindeasca la Stephanie, iar asta ar fi fost chiar un subiect de meditatie pt el: oare cine e tipul de linga Monique?
@Sinzi: mai e un singur episod, care va fi in ritm alert, fara soap (una peste alta, pacientul francez are mai putine episoade decit serialul despre judetul Vaslui, despre care, e adevarat, nu putem spune ca e soap opera, ci mai degraba Soap & Rope Opera)
14 Mai 2010 la 1:04 pm
+sau i a spus julien ului soyez les biennes venus francofonii stiu ceti
,,,’
14 Mai 2010 la 2:46 pm
Doctore,iar e vina lu Julius cu episoadele ,vrea sa faca rating(trafic) mai mare decat SuperBowl-ul cu povestioarele tale!
14 Mai 2010 la 7:46 pm
hm..
, ca sa sporesti suspansul…
ciudat episod. Au dreptatate carcotasii astia.
Dupa ce descrii atmosfera in ‘jde randuri, vii si inghesui evolutia cazului in doua fraze. Si alea cam goale…. Macar trebuia sa te opresti cand eroul marurisea “….da, am numărul lui Monique!” privind in decolteul degresei
ps Nu mai lasa pacientii sa te distraga de la scris. Da-le ceva ce le alina durerile pana la schimbul de echipaj si tu intoarce-te la tastatura( ca sigur Julius te plateste mai bine decat aia… )
15 Mai 2010 la 12:52 am
@sendroiu astept cu real interes a-5-a parte din pacientul francez
15 Mai 2010 la 3:16 pm
@ Sendroiu: cum arata Julien asta, frate? Ca poate-mi fac pomana cu el …vreau o poza si parerea ta obiectiva de specialist, mai bine zis analiza comparata Julien-Babatunde
17 Mai 2010 la 2:06 pm
Hai ca deja ma enerveaza si pe mine Julien asta, prea e tantalau! Lobotomii stii sa faci, don’doftor?