Blestemul cuptorului
Ovidiu Eftimie
Cam pe la 16 ani, când o parte dintre părinţii mei a decis că mă pot descurca destul de bine şi de unul singur, am făcut cunoştinţă cu secretele bucătăriei. Pe care n-am reuşit încă să le desluşesc nici acum.
Pe vreme aia (în mileniul trecut), toate cărţile de bucate aveau măsurători ciudate. Scria în ele: 200 g de făină, 160 de ml de ulei sau alte magii de-astea, de trăiam cu impresia că bucătăria trebuie să fie asemănătoare cu laboratorul de chimie, plină de cântare sensibile şi căni şi eprubete gradate. Apoi mai erau cuptorul şi tigaia. Ai dracului, creatorii cărţilor de bucate nu se puteau abţine să nu scrie acolo că respectiva tocană/ciulama/musaca trebuie încălzită la 200 de grade în cuptor. Sau 150, da’ mai întorci din când în când cu lingura.
Singura problemă era că, in mileniul trecut, aragazele din România nu aveau termometru, iar cuptorul avea un singur buton, cu două poziţii: mic spre stins şi tare spre incendiu. Am găsit indicaţii de-astea şi într-o carte cu bucate ţărăneşti, îmi şi închipuiam gospodinele de la ţară cum verifică temperatura din cuptor cu termometrul: „Ţaţăăăă, ţaţăă, vină repede că s-au făcut 200 de grade în cuptior, toarnă sosul de curry!”.
Pe la începutul mileniului ăsta, când eram încă holtei, am trecut pe mâncăruri prefabricate din supermarket şi cuptor cu microunde. Şi aici, alt bai: pe toate prostiile care le cumpăram scria că trebuie încălzite la 600 de waţi timp de 5 minute sau 1000 de waţi, 2 minute. Sau în grade. Atâta doar că n-am găsit până acum un cuptor cu microunde care să aibă asemenea reglaje. Primele cuptoare aveau reglaje de gramaj şi de carne/legume. Ultimul cuptor pe care l-am cumpărat, şi care îl am şi acum, este mult mai simplu: pot să reglez P100, P80 sau P50 cât vrea muşchiul meu. Şi să încălzesc orice produs, de la Pizza la Ciorbă, în funcţie de greutate.
Am în schimb un cuptor electric, mişto, unde pot regla temperatura de la 50 la 250 de grade. Deci, ştiu cât să ţin la cuptor orice prefabricată. Atâta doar că nu am mai găsit niciun produs în comerţ în care să mi se specifice cum să-l gătesc în funcţie de temperatură. Acum, majoritatea chestiilor se gătesc pe timp şi aproximări, conform instrucţiunilor: „Puneţi în oala aproximativ 250-600 de ml de apă, o lingură de ulei sau de sacâz, după gust, şi lăsaţi la foc mic 3-20 de minute, învârtind din când în când”.
NOTA REDACŢIEI: Ce-a vrut, de fapt, să ne spună Eftimie: e mai simplu să bei decât să mănânci.
[…] This post was mentioned on Twitter by JuliusDC, Ionut Seliman. Ionut Seliman said: Daily Cotcodac» Blestemul cuptorului http://bit.ly/boJAUG […]
Ei, las ca te-ai insurat :).
si preferati painea lichida, right?
Tehnic a spus ca e mai simplu sa bei decat sa faci mancare :)). Prin facut se intelege si incalzit :).
Spre rusinea mea, eu chiar stiu cu tigaia, cuptoru’, etc. Scuze…
Dar fac doar retete care merg cu painea lichida, cum ii zice Dush 😉
“…o parte dintre părinţii mei a decis…”. Care parte e structura decizionala in familia ta? Nu cumva partea feminina ? Ca parca suna nitel cunoscut…
@4mall: pai se poate si invers??? nu stiam…
La mine e cu hai sa facem curat, ducem si noi gunoiul?, hai sa dam cu aspiratorul; si pe toate le facem doar eu 😀
Deci te mai intreb o data: merge si invers cu structura decizionala???
@formolle et boga: mă, voi v-aţi luat??? 😀
Eu am un arctic de vreo doua decenii si e cu termometru la cuptor.
@Boga Spre rusinea ta mai si minti. 😉 O sa scriu o chestie si despre faptul ca toti romanii sunt bucatari neîntrecuţi.
@4mall e o poveste complicată ce tine de divorturi si procese de tutela. Da la 16 ani poti sa te angjazezi si sa inchiriezi ceva.
Eu stiu sa-mi fac cafeaua (la filtru) , sa fierb oua (ma rog , imi iese cum da Domnu’ – moi sau tari sau asa si-asa) , sa fac ochiuri (da’ mi-e o lene de ma-ndoaie) si … ceai (la plic) . In 1996 (era ca acum , prin mai) mi-am facut o tocanita (sau ceva de genul asta) dintr-o carte de bucate . Pot sa jur (desi nu ma crede nimeni) ca scria acolo 500 grame de carne si 500 de grame de ceapa (in cantitati egale) . Am respectat intocmai reteta . Nu va pot explica gustul , nimic cunoscut ca sa va puteti face o idee . In 1987 (ianuarie) am facut o ciorba in care am pus Delikat (parca asa-i zicea) . Am pus atat de mult incat in momentul in care mancam ciorba mi se prindea un strat subtire de ciorba de buze pe care-l desprindeam cu degetele si-l aruncam la galeata de gunoi . Asta , bineinteles , la fiecare lingura . A fost delicioasa ! Am baut 6-7 litri de apa dupa o farfurie de ciorba . In clasa a 6-a sau a 7-a eu aveam ore de dimineata si sora-mea de dupa-masa . Mama mi-a atras atentia ca daca nu mananc cand vin de la scoala si o astept pe sora-mea sa vina sa-mi incalzeasca mancarea , ma bate (aveam o lene greu de definit cand aveam de facut orice legat de prepararea mancarii) . Asa ca , ascultator , am scos o cratita din frigider , am pus-o pe aragaz si am inceput sa citesc ziarele , asezat pe un scaun in fata aragazului (ca sa nu uit ca am ceva pe foc) . M-a gasit sora-mea dupa vreo doua ore , citind impasibil intr-un fum sa-l tai cu cutitul in care nu se vedea nimic .
PS Daca cineva crede ca ce-am scris aici e fictiune , ii atrag atentia ca nu vreau sa vorbesc de chestiile mult mai gogonate (inundatii , incendii – cu cosuri de gunoi topite si lipite de dusumea , etc. , etc.) . Things happened !
Bre Eftimie, fa ceva cu acuzativul ala de la ultimu’ cuptor ca nu suna bine.
Si sacazu’ nu se tine, bre, la foc mic, sacazu’ trebe topit. Preferabil cu letconu’.
… da’ de unde ştii tu aşa de bine chestia cu sacâzul, maria the black??? 😀
adi, nu-mi mai aminti… am 2 copii care acuşi-acuşi au să se ducă la şcoală… mi-e şi groază să mă gândesc!!!
Deci n-ai si tu o reteta buna sa ne-o impartasesti si noua, sa-nteleg….. :))
Eu stiu sa fac dinastea cu cuptorul, dar stau si ma intreb, daca eu stiu si fac asta, stiu si fac si curat, stiu si fac toate alea, inafara de copii (la care ar cam trebui o remeie, dar pot sa traiesc fara copii), atunci nevasta la ce mai e buna?
Drept urmare, nu ma ating vere si sper sa nu citeasca sa vada ca stiu, ca acasa am zis ca nu stiu ca sa le faca ea!
@eftimie: Da’ stai, bre, ca n-am zis ca-s bucatar neintrecut! Zisei ca ma pricep si eu cu o tigaie, acolo, un cuptor; si chestii care merg cu un vin, o bere, nu cine stie ce complicaciuni.
Si-acum, daca mie-mi place ce iese, asta inseamna ca sunt cel mai bun bucatar de la mine din apartament 😀
Hai CRAIOVA!
@mifty: ne-am luat… de par =))
@boga: de ce dai mah din casa?
eu n-am vrut. m-au torturat!
” Ultimul cuptor care l-am cumpărat, şi care îl am şi acum ”
PE CARE!
@vlad: iarta-l, cand serveste ceva asa scrie 😀
@julius: adică… eftimie joacă tenis??? 😀
@Vlad Iar Julius, din respect pentru magnitudinea mea scriitoricească se sfieşte să corecteze un text când apar chestii de-astea.