Julius şi Pircă

Să luăm câteva exemple concrete de extratereştri faimoşi şi să vedem cum ar eşua lamentabil chiar şi în cartierul Berceni, ce să mai vorbim de cucerirea planetei. Alien, de pildă: cunoscut pentru că prinde oameni ca să le implanteze un embrion de-al lui în burtă, unde micuţul creşte hrănindu-se cu ce mai are gazda pe acolo. Noi nu i-am vedea bine puii în burta unui corporatist care ia zilnic metroul de la Pipera – bietele odrasle nu vor trăi mai mult de două zile, după care se vor stinge fie de foame, fie intoxicate cu junk-food, fiindcă nu credem că pe planeta de unde vine Alien ştiinţa e atât de avansată încât să cunoască elementele chimice din compoziţia unui hamburger. (more…

Radu Pircă

Sorin Oprescu a decis la sfârşitul săptămânii trecute că planurile SF precum autostrada suspendată, asfaltarea generală sau apă şi canalizare în toate cartierele capitalei nu au niciun fel de viitor. Ca urmare, primarul şi-a întors privirile spre trecut, unde speră să găsească soluţii pentru Bucureşti. Nu vă speriaţi, n-o să circulăm cu care cu boi pe drumuri de pământ – în principal deoarece drumuri de pământ practic avem deja, deci nu mai iese de un contract nou şi nimeni din guvern nu are vreo reprezentanţă de care de boi în România. Soluţia găsită de Oprescu a fost să decoreze pasajul Lipscani cu fresce romane.

Pe lângă că pe vremea romanilor unde e acum Bucureştiul nu găseai nici măcar un chioşc de ţigări, răuvoitorii ar spune că Oprescu putea să se inspire din alte lucruri pentru care romanii erau celebri cum ar fi administraţia eficientă, apeductele, şoselele excelente, băile publice. (more…

Dr. Ionuţ Şendroiu

Schimb de echipaj, 28 Noiembrie 2009

Joncţiunea se face în Frankfurt, de unde urmează să plecăm spre Angola cu un zbor de noapte. “Acvariile” pentru fumători de pe aeroportul din Frankfurt sunt relativ mici, plasate nu departe de un bar numit, ca nuca-n perete, Goethe. De aici mi-am luat două halbe şi m-am refugiat cu ele în clopotul de sticlă al fumătorilor. Se fumează la varice, cu coatele pe mese înalte, centrate de scrumiere tip tomberon. Tocmai îmi aprinsesem o ţigară, cînd l-am văzut venind. O faţă pămîntie, cu rucsacul căzut într-o rînă pe umărul stîng, căra o bere, din care vărsase cam un sfert pe mînecă. (more…

Julius şi Pircă

De curând, am citit un sondaj de opinie realizat de oamenii de ştiinţă americani (nu mai rămăsese chiar nimic de studiat după ce se terminaseră şi elementele chimice care pot fi introduse în balsamul de rufe) conform căruia un om din cinci crede că extratereştrii sunt printre noi. DailyCotcodac ar vrea să alunge orice teamă orice teamă de o invazie extraterestră şi să vă explice de ce fiinţele de pe alte planete nu sunt printre noi – şi chiar dacă ar fi, nu le-ar ajuta cu absolut nimic.

În primul rând, la noi nu prea ar avea unde să aterizeze. În judeţul Vaslui e prea periculos – se ştie că acolo, după juma’ de kil de jîn, tot omul îşi dă seama care-i alien şi care nu-i şi îi crapă capul monstrului cu parul. (more…

Acum două mii de ani, oamenii îşi imaginau că în iad vor trebui să urce la infinit un bolovan pe un deal, că se vor chinui o veşnicie să umple o cadă folosind vase sparte sau că vor fi învârtiţi fără încetare pe o roată. Astăzi ştim însă că activităţile repetitive şi cretinizante făcute la nesfârşit nu ţin de fapt de iad, ci de lucrul în corporaţii.

Ca urmare, infernul a trebuit să fie reimaginat pentru timpurile noastre. Un autor de benzi desenate de pe net şi l-a închipuit ca pe un Tetris imposibil de terminat iar un programator a realizat rapid jocul (more…

Pentru domnişoare:

Pentru domni:

(more…

Radu Pircă

Fiindcă e week-end, din păcate nu veţi avea parte de crime, de terorişti sau de porno cu bătrânele, ci de cultură. Înainte să puneţi jos laptopul şi să daţi drumul la televizor, vă avertizăm totuşi că e vorba de recenzia unei cărţi de istorie frumoase, cum ne place nouă, cu multe masacre. Nu, nu e istoria Vasluiului, ci “Martiri şi criminali” a lui Stuart Carroll, apărută anul trecut la Oxford University Press. Unde o găsiţi nu e problema noastră, chiar n-o să vă învăţăm acum să intraţi pe tot soiul de site-uri de piraterie.

Pe la 1600, familia de Guise, subiectul aceste cărţi, era văzută drept întruchiparea geniului malefic, cam cum sunt acum Blofeld, Doctor Doom sau Carlos Şacalul. Unuia dintre membrii familiei îi datorăm sensul actual al cuvântului “masacru” (more…

Dacă se termină săptămâna, ştiţi ce urmează. Urmează, bineînţeles, week-end-ul cultural, (dacă aţi crezut că urmează week-end-ul special “poante de calitate” – sunteţi cititori noi, nu?). De data aceasta, fără filme, jocuri pe calculator şi alte prostii, ci cu 100% cultură, d-aia bună, scrisă pe hârtie. (more…

Senzaţional: ne-a luat cineva un interviu! Nu ne întrebaţi de ce, că nici noi nu ştim. Pe de altă parte, nici Foaia Transilvană nu e Buletinul Academiei, să ne pretindă să descoperim leacul cancerului, să izolăm radium sau să scriem opere nemuriroare ca să ne ia un amărât de interviu. Iată aşadar interviul pe care l-am dat FTR în prefaţa weekend-ului cultural DC de mâine, pe care sperăm să nu-l rataţi doar aşa, ca să vă duceţi la pădure, la munte sau prin cine ştie ce cluburi plicticoase, unde lumea nu ştie decât să bea şi să agaţe femei.

- Ce-i cu asocierea asta româno-engleză din numele blogului?
- Atîta engleză ştiu eu. Ca să ajung preşedintele României, îmi ajunge.

- Cum crezi că au reuşit oamenii să-l ţină minte?
- Nu au reuşit. Poate ţi-au dat greşit foaia cu întrebările şi ăsta era, de fapt, interviul pe care trebuia să-l faci cu redactorul şef de la New York Times.

- Cum ai promovat blogul la început? Ţi-ai pus status la messenger? Ai dat mass?
- Am ştiut că sînt pe drumul cel bun cînd mi-a zis un amic din Turda: “Ai început să cerşeşti linkuri. Ai instincte de blogger”.

- Cum îţi dai seama că un text e comic şi gata de publicat?
- Nu văd legătura dintre “comic” şi “gata de publicat”. Dacă era vreuna, încă aşteptam cu toţii primul text pe Daily Cotcodac.

- Cîţi sînteţi în „redacţie” şi unde e asta?
- Sîntem 11. Cît despre redacţie, nu avem, funcţionăm ca Al Qaeda, fiecare pe cont propriu. Aşa, dacă unul dintre noi e capturat de cititori, restul scapă.
(Continuarea în Foaia Transilvană)

Pircă şi Julius

Cu toţii ştim că de departe cea mai frecventă ocupaţie în România este cea de colonel. Toată lumea are în familie cel puţin un colonel în rezervă plus o colecţie de minunate snoave şi anecdote ostăşeşti de maximum bun gust spuse de acesta. Pe locul doi, surprinzător, se plasează o îndeletnicire mai puţin obişnuită. Este vorba de cea de fost membru al trupei Iris.

Pentru cei mai puţin familiarizaţi cu rockul de legendă, trupa Iris n-a avut niciodată mai mult de patru, cinci membri în acelaşi timp, deşi, judecând după numărul de foşti componenţi, s-ar putea crede că Iris este o orchestră filarmonică de tradiţie sau Corul Armatei. Numai noi cunoaştem doi foşti membri cu drepturi depline şi unul care era să intre în trupă după ce a cântat cu ei vreo două concerte, dar i s-a părut că devin prea comerciali şi a preferat să rămână şomer. (more…