Astazi avem o singura piesa, atat pentru doamne, cat si pentru domni. Ne pare rau pentru intelectuali, dar cine nu papa carte nu primeste muzica.

Radu Pircă

Există o mulţime de scriitori din ţări în curs de dezvoltare (un eufemism pentru ţări murdare şi în care poţi fie să iei boli oribile, fie să te arunce autorităţile în temniţă) pe care criticii literari îi proclamă “noul Tolstoi”, “un Hemingway al zilelor noastre” şi aşa mai departe. Dacă te pune dracu’ să cumperi capodopere lui V. S. Naipaul sau Khaled Hosseini, vei avea plăcuta surpriză să te alegi cu un obiect perfect pentru a fi pus sub vaza cu flori, ca să nu se umezească mobila.

Dacă totuşi vă încăpăţânaţi să citiţi şi altceva decât literatură scrisă de europeni şi americani, din ce e pe la noi în librării cred că “Bufniţa oarbă” a scriitorului iranian Sadegh Hedayat e de departe cea mai bună alegere. Asta, desigur, dacă reuşiţi să găsiţi rafturile cu cărţi în librăriile din zilele noastre – de obicei, trenuie să faceţi stânga după raionul de ceaiuri, dreapta după cel de beţişoare parfumate, să treceţi de rafturile cu ceşti şi obiecte de bucătărie şi o să vedeţi în fundul librăriei un stand prăfuit cu nişte chestii paralelipipedice pe el – ălea-s cărţile). (more…

Julius şi Pircă

În deschiderea week-end-ului cultural, vă oferim obişnuita noastră lecţie de istorie aplicată. Mâine avem cronică de carte – “Bufniţa oarbă” de Sadegh Hedayat (de fapt, doar cartea e de Hedayat, cronica e scrisă de Pircă), iar mai pe seară poate reuşeşte şi Julius să scrie 3 youtube-uri la Week-end Muzical (el nu e însurat şi nu prea are timp, de regulă la sfârşit de săptămână fuge la Monte Carlo să cheltuiască nişte bani şi să umble cu fotomodele internaţionale). Duminică e posibil să avem şi o rubrică de matematică, dar nu săriţi încă în sus de bucurie, nu promitem nimic. (more…

Julius

Am rămas ultimul – în dreapta, în căsuţa de redacţie, nu mai e nimeni neînsurat afară de mine. Ultimul care m-a părăsit e Groparu.
Recapitulez: toţi colegii mei de pe Daily Cotcodac sunt la casa lor. Toţi prietenii mei sunt însuraţi. Foştii colegi de liceu, de facultate sau de armată – la fel.

Mi-a mai rămas doar prietena mea – slavă Domnului, măcar ea nu e căsătorită.

Penultimul bastion Daily Cotcodac a căzut. După un asediu sălbatic, garsoniera Groparului, considerată până nu demult inexpugnabilă de către orice om cu simţul mirosului, a încăput în mâinile duşmanului. Bravii gândaci de bucătărie, ploşniţele şi păianjenii din baie au pierit până la unul în luptă, iar Groparu însuşi a fost nevoit să iasă dindărătul fortificaţiilor ridicate din vase nespălate şi sticle goale de băutură şi să se predea necondiţionat. Tot ce a mai rămas din garsoniera Groparului e o ruină fumegând din beţişoare parfumate şi strălucind de curăţenie – nici măcar o pereche de şosete sub scaun nu se mai vede.

Şi acum, puţin training înainte de nuntă, Gropare. (more…

Radu Pircă

Suntem convinşi că în ultimii ani soţiile sau prietenele v-au forţat să le duceţi la mare în staţiuni din străinătate, unde n-aţi mai putut trăi experienţa toxiinfecţiei cu ciorbă de văcuţă sau a amputării unui picior cangrenat de la cioburile de pe plajă. Nu-i nimic, însă, anul ăsta litoralul românesc revine în forţă.

Şi când spunem “în forţă”, cităm Mediafax, pentru că noi nu suntem ziarişti şi nu ştim să găsim singuri formulări atât de frumoase şi potrivite contextului. Dar, iată şi ştirea: “Câteva sute de chelneri, cameriste şi bucătari din hotelurile de pe Litoral, îmbrăcaţi în costumele de lucru, vor mărşălui prin staţiunile de la Marea Neagră pe data de 1 Mai, pentru a demonstra forţa turismului din zonă (more…

Pircă şi Julius

Ieri, preţul benzinei s-a modificat din nou cu vreo 3 bani. Nu ştiu dacă s-a scumpit sau s-a ieftinit şi sincer nu mă interesează, dat fiind că un calcul simplu arată că singurul mod în care aş putea fi afectat semnificativ ar fi să am avion şi să consum o sută de litri doar ca să-l scot din faţa blocului şi să merg până la Big. De asemenea, în vreo două săptămâni preţul va reveni la valoarea iniţială: dacă azi s-a scumpit, atunci se va ieftini şi invers. Vă întrebaţi cum am aflat ceva atât de irelevant? Fiindcă a fost ştire de deschidere în presa de azi.

Am impresia că schimbările astea de preţ nu au nicio legătură cu marketingul – oricum, dacă aţi mai fost prin benzinării de curând sigur aţi remarcat că nu prea îi mai interesează carburanţii, dar sunt foarte motivaţi să îţi vândă napolitane şi ciocolăţele (more…

Adrian Călăraşu

Cei doi adolescenţi amorezi erau probabil la una dintre primele lor întâlniri, dacă nu chiar la cea dintâi. Îi trăda poziţia corpului, alura aceea ce denota lipsa oricarei apropieri anterioare, erau usor încordaţi.

Era destul de târziu, ora la care un elev de gimnaziu ar trebui să fie deja acasă, zic eu, citind, pregătindu-şi ghiozdanul pentru a doua zi sau chiar dormind. Stateau faţă în faţă, pe bănci diferite, la una dintre mesele acelea cu tablă de şah, din parc. Împărteau protocolar o sticlă de un litru de cola, el oferindu-i de fiecare dată prima gura, aşa cum ar face un gentleman. (more…

Julius şi Pircă

Observăm în ultima vreme că tot mai multă lume se ia de Hugh Jackman. Nu, nu pentru că ar fi oripilat publicul feminin apărând în vreun film cu cămaşa pe el – asta practic e imposibil, chiar dacă l-ar juca pe Einstein tot ar găsi regizorul câteva scene în care eroul să-şi rupă hainele de pe el şi să dea cu ele de pământ: “Futu-i mama mă-sii, trebuia să înlocuiesc derivatele parţiale cu corespondentele lor din varietatea curbată! Bou mai sunt”. Motivul este că Hugh Jackman a fost declarat cel mai sexy bărbat din lume, iar femeile l-au indicat în cea mai mare proporţie drept bărbatul cu care şi-ar înşela partenerul (de fapt, asta s-a întâmplat în 2008; în 2009, cel mai sexy bărbat din lume a fost votat Johnny Depp, dar de ăsta n-ai cum să te iei, e ca şi cum te-ai lua de Biserică sau Armată). (more…

Dr. Ionuţ Şendroiu

Deşi nu se aştepta ca după petrecere să se trezească pe bancheta unei maşini care gonea prin munţi, Monique era prea mahmură ca să poată protesta. A băut cîteva guri de cola, a fumat o ţigară şi s-a culcat la loc. Faptul că Julien era cel care conducea a mai liniştit-o, probabil.

Cu Massive Attack bubuind în boxe, Julien a luptat cu somnul încă vreo jumătate de oră, până când a ajuns la destinaţie. A frînat în parcarea improvizată la capătul podului şi a ieşit din maşină. Gerul l-a electrocutat. Era în tricou, sacou si teneşi (Converse, bine’nţeles). S-a apropiat de balustradă, cu picioarele amorţite de la condus. Privirea i s-a oprit la 80 de metri mai jos, pe un trunchi de brad prăvălit de-a curmezişul albiei îngheţate. (more…