Postul nu e post destul

Omul care aduce pachetul

Pircă şi Julius

Una dintre cele mai solicitante munci făcute de oameni este cea de livrare a pachetelor. Cât e ziulica de lungă, curierul traversează intersecţii aglomerate, străbate în goană străduţe nepavate şi se avântă plin de curaj prin cele mai rău famate cartiere din oraş pentru a-şi îndeplini misiunea.

Munca de curier este mai grea chiar decât cea de taximetrist, fiindcă, spre deosebire de taximetrist, el nu ştie nici străzile. De multe ori, nu e sigur nici măcar că e în oraşul potrivit. După ce s-a învârtit de vreo trei ori în cerc prin cartier sună: “Bună ziua, trebuia să vă aduc pachetul pe… aşa, Bulevardul Copou”. “Da, vă aştept”. “Păi eu sunt acum în Mănăştur. Sunt departe de dumneavoastră?”. Soluţia perfectă găsită de curieri în asemenea situaţii este să îi ceară destinatarului pachetului să nu mai fie puturos şi să-şi mişte fundul până în locul unde ei s-au oprit, complet depăşiţi de situaţie. În caz că adoptaţi această soluţie, ce are micul inconvenient că face practic inutile serviciile firmei de curierat – dacă tot ieşeaţi din casă, puteaţi să luaţi direct pachetul de la firmă sau de la poştă -, ar fi bine să vă grăbiţi, deoarece altfel curierul vă va atrage atenţia: “Jumătate de oră v-am aşteptat, domnu’, păi dacă ştiam că staţi atât de departe, nu mai veneam la dumneavoastră”.

Cunoscând atât de bine oraşul, curierul conduce, fireşte, foarte repede. De asemenea, nu pare să sesizeze că în trafic mai există pietoni sau maşini, cu excepţia altor maşini de curierat, pentru care opreşte indiferent că e în intersecţie sau pe autostradă ca să-l salute pe colegul şi să-l întrebe ce mai face. Poate n-aţi ghici, dar şi colegul e la o livrare. Şi nici el nu a găsit adresa. Între timp, în spate se formează o coadă care claxonează asurzitor. După un timp, curierul sesizează existenţa celorlalţi participanţi la trafic şi se întoarce spre colegul: “Bă, da’ aglomerat s-a mai făcut, acum zece minute era liber ca-n palmă”.

Invariabil, pachetele livrate de curier sunt deteriorate. La fel de constant, curierul are o scuză excelentă. Avea de adus haine? “Dar eu de unde să ştiu, duduie, că vopseaua pe care am pus-o deasupra o să curgă pe ele?”. Avea de adus nişte porţelanuri? “A, păi n-am ştiut, le-am pus sub o nicovală mare, ca să stea bine”. Avea de adus electronice? “Păi eu de unde să ştiu, domnu’, le-am pus şi eu lângă un electromagnet”. Avea de adus o nicovală mare? “Am pus-o lângă un aruncător de rachete, s-o fi pornit în mers de la gropi, acuma eu ce vină am?”. Dacă nu minte şi chiar are în maşină toate lucrurile pe care le foloseşte ca pretext pentru că a stricat pachetul, e foarte probabil că următoarea livrare o are de făcut la Wile E. Coyote.

La fel de invariabil, curierul nu sună pentru a verifica dacă şi când sunteţi acasă. O singură dată m-a sunat un curier, şi atunci a recunoscut şi el că era din greşeală şi că nu se va mai repeta. A pus capăt conversaţiei rapid, ca nu cumva să apuc să-i spun la ce oră sunt acasă. În mod normal, curierul vine pe la 1 după-amiaza, sună scurt şi, dacă nu-i răspunde nimeni în câteva sutimi de secundă, fuge. Dacă sunteţi foarte iute şi îl prindeţi, pare uşor supărat. “Eram sigur că nu sunteţi acasă la ora asta”. “Păi şi atunci de ce aţi venit la ora asta?”. “A, păi dacă ştiam, nu mai veneam”.

Adevărata vocaţie a curierului trebuie că e aceea de a plimba pachetele prin oraş până când se strică iremediabil. Abia atunci curierul simte că e gata şi că poate veni mândru cu pachetul diform, emanând un miros iute şi din care curge o zeamă maronie , la uşa ta. Doar atunci se simte mândru de meseria lui: încă o livrare reuşită!

Share:

12 comments

  1. Ciprian 1 April, 2010 at 08:36

    Cum am spus, cum a mai bagat Pirca doua texte. Bravo ma, in tine ne e speranta.

  2. Ciprian 1 April, 2010 at 08:42

    Bai Julica, daca nu deranjez, sa stii ca ai dreptate despre curieri. Cand mi-ai trimis cartea cu pisica neagra (@Ferdinand, sper ca ti-a trecut supararea ca tu nu ai primit-o) nesimtitul de curier mi-a lasat pachetul sub presul de la intrare. Noroc de mine ca nu am decat vecini betivi, ca daca erau hoti (sau stia Ferdinand unde locuiesc) nu ma mai bucuram eu de opera lui Boris Vian.

  3. Omul care aduce pachetul » visurat.ro 1 April, 2010 at 14:42

    […] el nu ştie nici străzile. De multe ori, nu e sigur nici măcar că e în oraşul potrivit. (more) De la Julius citire Niciun comentariu […]

  4. Baiatul cu pizza 1 April, 2010 at 15:03

    am uitat sa adaug ca a mai trebuit sa merg sa-l caut prin oras ca nu gasea blocul in care locuiam

  5. Marius Moga 1 April, 2010 at 17:09

    Esti putin cam dur cu ei :)) Eu am primit laptopul in stare perfecta, sa fi fost o greseala? 🙂

  6. mnhart 1 April, 2010 at 19:17

    @Marius Moga. Ala sigur era incepator si nu stia cum se face treaba buna. Livrarea laptopului in stare perfecta probabil i-a adus o penalizare de 10% din salar.

  7. SS 1 April, 2010 at 19:30

    eu tot ce am comandat prin curier mi-a venit in stare perfecta. Si am comandat destule. Si a mai si venit in fata blocului.

  8. tufik 1 April, 2010 at 21:57

    De ani de zile mă lupt cu curieri din străinătate care nu cunosc ceasul și nici faptul că săgeata de pe pachet nu înseamnă că acesta trebuie așezat exact invers. Mi-au trebuit 4 ani de zile să conving un curier să sune înainte sa vină pentru a ajunge de la școala,dar ținând cont că liceul meu e la 20 de km de casă,iar el mă sună cu 10 min înainte să ajungă…..m-am lăsat păgubaș…

    Legat de deteriorări,săptămâna trecută mi-am primit coletul cu trandafiri plin de săpun lichid,dar tot e mai bine decât cu ulei din conserve cu ton cum am pățit acum ceva timp….

  9. Mirunika 2 April, 2010 at 08:29

    eu, din fericire, am primit pachetele intregi, ca altfel…dar pana au ajuns la mine, intr-adevar ca au trecut prin multe saracii curieri…cei mai penali sunt cei de la fan curier, obraznici si tupeisti. Stateam in camin, in facultate, si eram distribuitor la o firma de cosmetice care incepe cu A…vine fan curieru pe la 23.30 cu pachetul meu, si ma intreaba daca nu vreau sa-l preiau si pe al unei vecine de palier pe care n-o cunosteam, ca ea “e plecata dupa p##a”, ca sa-l citez. lasand la o parte grosolania marlanului, eu puteam sa semnez cu un x si sa fac nevazut pachetul vecinei, de 5 milioane valoare…si probabil nu avea cum sa dovedeasca cine l-a luat, pt. ca nu avea nici martori. Iar fata trebuia sa-l plateasca…fan curierul e motivul principal pt. care m-am lasat de activitati de-astea.

  10. iyli 3 April, 2010 at 03:05

    unii mai suna, altii nu.si cum vin intr-adevar la ore la care nu as fi acasa,mai nou las adresele la care ma aflu.nu am primit nimic deteriorat si sper sa fie asa in continuare.

  11. manuku 3 April, 2010 at 05:38

    nu ştiu mai ce să zic. Curierii din Iasi mi-au adus întotdeauna pachetele întregi şi nedeteriorate. Sau aici lucrează doar începătorii? Iar FanCurier chiar lucrează bine în Iasi, dar şi eu le dau adresa la care ştiu că pot fi găsit.

  12. rocket681 3 April, 2010 at 11:11

    cred ca curierii trbuie sa aiba toti gps-uri(asta normal e treaba firmei)si la inceput de program trebuie sa sune toti clientii din ziua in curs sa stabileasca o ora aproximativa,iar care nu se incadreaza cu programul lor de distibutie,trebuie sa sune la firma sa stabileasca o ora.Normal asa procedeaza toate firmele de curierat de afara,eu locuies in Madrid si niciodata nu am avut surprize neplacute.

Leave a reply