Chiloţii lu’ Didina

Julius Constantinescu

Când eram mic, gluma preferată a unchilor mei era să mă pună să-i cer unui coleg de-al lor de serviciu să-mi aducă de-acasă nişte elastic din chiloţii nevesti-sii, să-mi fac o praştie (presupun că îi simpatizaţi deja; eu eram topit după ei, fiindcă nu trebuia să le spun de două ori că m-a bătut nu ştiu ce găligan ca să pună mâna pe el şi să-l înveţe minte să mai dea altădată într-un copil care are nişte unchi aşa ca lumea). Că elasticul din chiloţii Didinei e cel mai bun elastic de praştie m-au convins uşor: “Nepoate, vezi porumbelul ăla de pe stâlp? Dacă-ţi faci o praştie din chiloţii lu’ Didina, îl nimereşti d-aci fără probleme”. Aşa că, de câte ori îmi aduceau unchii mei aminte, mă duceam glonţ: “Stane, îmi aduci şi mie nişte elastic din chiloţii lu’ Didina, să-mi fac o praştie?”. Stan, săracul, nu ţinea la glume de-astea, era ofticos, iar ăştia se tăvăleau pe jos.

Nu se plictiseau niciodată de gluma asta cretină; puteau s-o facă zilnic şi să se distreze demenţial de fiecare dată. O aflase toată instituţia, de la director la ultimul şofer. Până şi portarul ajunsese să scoată capul pe geam dimineaţa şi să-l întrebe pe Stan dacă i-a adus lu’ ăla micu’ elastic din chiloţii lu’ Didina, iar eu plezneam de mândrie când ditamai tractoristul încetinea în dreptul meu şi mă întreba dacă mi-am făcut praştia.

Într-o zi, în timp ce mă jucam prin curte, mă strigă Stan de la fereastră: “Julică, ia vino, mă, până aci”. Înăuntru, afară de unchii mei şi de Stan, mai era o femeie. “Uite”, zice Stan, “ea e Didina. Cere-i nişte elastic din chiloţii ei, să-ţi faci praştie”. Şi se uită triumfător când la mine, când la unchii mei.

Am rămas trăznit, uitându-mă ca prostul la Didina şi neştiind ce să spun. Unul dintre unchi a şters-o englezeşte pe uşă afară, lăsându-mă să mă descurc. În faţă era Didina, fixându-mă cu privirea. În spatele ei, Stan, savurându-şi răzbunarea. Celălalt unchi înlemnise într-un scaun. Mă treceau toate apele.

Atunci şi-a revenit unchi-meu. A sărit ca un arc de pe scaun, m-a tras deoparte şi a început să i se plângă Didinei: “Uite-aşa face mereu Stan al tău, Didino, îl învaţă numa’ prostii pe ăsta micu’. Aude de la bărba-tu şi repetă acasă, că e mic şi nu ştie, şi după aia ne ia maică-sa pe noi la şuturi, că cică noi îl învăţăm”. După care se întoarce spre Stan şi-i bate obrazul: “Nu ţi-e ruşine, mă, om în toată firea!”. Şi mă ia pe după umăr să mă scoată afară, departe de influenţa nocivă a ticălosului de Stan: “Hai, nepoate, să-ţi cumpăr o carte de colorat”.

PROMO: Descoperiri DC Zece motive pentru care Richard Chamberlain s-a despărţit de bărbatu-său

1. Cristina a spus:
28 Aprilie 2010 la 2:57 pm

Poftiiiim???????? rolling on the floor )))))))))))))))))

Poor, poor Stan…

0	Răspundeţi

2. Ciprian a spus:
28 Aprilie 2010 la 2:58 pm

Pai cum de azi ai scris textul singur ? Unde l-ai trimis pe Pirca? laughing

0	Răspundeţi

3. IchimV a spus:
28 Aprilie 2010 la 3:01 pm

Stan asta era un fel de Dorel din reclamele de la tv. Tare de tot!

0	Răspundeţi

4. Tweets that mention Daily Cotcodac » Chiloţii lu’ Didina -- Topsy.com a spus:
28 Aprilie 2010 la 3:28 pm

[...] This post was mentioned on Twitter by JuliusDC and Ichim Vasilică, Narcis Drejan. Narcis Drejan said: RT @JuliusDC: Daily Cotcodac» Chiloţii lu’ Didina http://bit.ly/avXbzf [...]

0	Răspundeţi

5. anndryusha a spus:
28 Aprilie 2010 la 3:29 pm

Mulţi ani mai târziu, aceiaşi unchi au repetat poanta în prezenţa unei doamne. Fără să se piardă cu firea, minte pragmatică, doamna a tras concluziile necesare, a făcut apel la inventivitatea legendară a poporului căruia îi aparţinea şi a pus mâna pe medalia de aur la salonul de inventică de la Geneva. Doamna respectivă se numeşte Andreea, o vară îndepărtată a Didinei. Restul e legendă… laughing

+1	Răspundeţi

6. kyrre a spus:
28 Aprilie 2010 la 3:37 pm

rolling on the floor demential. Mai am un pic si plesnesc de ras.

0	Răspundeţi

7. lulu a spus:
28 Aprilie 2010 la 3:39 pm

laughing Sa intrebam de talentul tau la colorat???

0	Răspundeţi

8. Adi a spus:
28 Aprilie 2010 la 4:05 pm

E clar : Didina e de vina . Daca-si facea prastie cand era mic , poate se tinea de chestii de-astea practice , ajungea si el vreun lacatus mecanic , vreun frezor , vreun rabotor , sau de ce nu chiar ( meseriile mele favorite din cele autorizate de ministerul muncii ) vreun debitatorebosator sau marangoz calatachelagiu onorabil .
Daca Didina sau prostu’ ala de Stan nu i-a dat niste elastic dintr-o pereche de chiloti vechi , omu’ s-a reprofilat : unchiu-sau i-a luat carte de colorat , a vazut ca se pricepe si ce s-a gandit el – sa-si faca blog umoristic . Ca cica cat de greu poate fi sa scrii daca-ti iese faza cu coloratu’ ? Of , Didina , ce ne-ai facut tu noua .

0	Răspundeţi

9. Marius a spus:
28 Aprilie 2010 la 4:13 pm

…de aici s-a tras si vorba aia: “Stan Patitul.”

+1	Răspundeţi

10. M3bis a spus:
28 Aprilie 2010 la 4:34 pm

Până la urmă ai făcut rost de elastic?

0	Răspundeţi

11. toader a spus:
28 Aprilie 2010 la 4:50 pm

@Ciprian : Nu l-a scris ma singur. Adica l-a scris singur dar a facut asta demult. Pe cand inca era un tanar promitator plin de talent. Acum e un patron imbuibat fara scrupule care baga pe site vechi materiale spumoase. Se autoplagiaza precum Eftimie. S-a pervertit de tot Julica Divinu’. L-a stricat banu’ frate. Baga texte, ban sa iasa. Din viitorul Hagi al umorului de calitate a ajuns un Zicu de publicatie online.

0	Răspundeţi

12. razvanbb a spus:
28 Aprilie 2010 la 4:59 pm

Ce mi s-a-ntâmplat mie happy . Vârsta 3-4 ani. București în Piața Națiunilor Unite, etajul 5 în plină zi. Nașul meu de botez îmi explică că pe cele două pisici de jos le cheamă Duța și Doiu. Și-mi spune să mă joc cu ele și să le strig după cum urmează: Pis pis Duța și Pis pis Doiu. Eu băiat ascultător am început să urlu în plină zi, în plin centru de București și cu asistență largă, strigam din toți rărunchii: Pis pizduțaaaa, Pis pizdoiuuuu. (mă scuzați dar eram mic și nu știam ce zic)

Când m-am făcut mai mare colegii mei s-au răzbunat happy . Vedeți mai jos:

http://razvanbb.ro/2009/03/vineri-13.html

0	Răspundeţi

13. Bear Grylls a spus:
28 Aprilie 2010 la 5:34 pm

De-aia esti un scriitor asa pontos,fiindca au avut grija altii de tine cand erai mic.
Dar in ziua de azi nu se mai pot face asemenea poante- un chilot intreg nu mai ajunge de-o prastie,dar un amarat de elasticut interfesier!De unde rezulta ca umorul anilor 2015 va fi in suferinta.

0	Răspundeţi

14. Adrian Teacă a spus:
28 Aprilie 2010 la 5:57 pm

Julius, da eşti sigur că Didina avea chiloţi?

0	Răspundeţi

15. Miorlaupufos a spus:
28 Aprilie 2010 la 6:45 pm

Didina era o anonima, dar va dati voi seama ce se intimpla daca obtine careva elasticul de la chilotii lu’ blonda lu’ Bote? Daca-si face o prastie din ei ajunge direct pe Luna.

0	Răspundeţi

16. mifty a spus:
28 Aprilie 2010 la 10:03 pm

mda… chiloţii lu’ didina: http://www.youtube.com/watch?v=YS-Q8MF-dtc

0	Răspundeţi

17. Florian a spus:
28 Aprilie 2010 la 10:14 pm

La faza confruntării, un puşti tupeist i-ar fi cerut lu’ Didina elasticul. Unul dedat de mic la mânăreli i-ar fi şutit cu totul chiloţii de pe ea, fără ca măcar Didina să se prindă.
Didina nu s-a prins.

0	Răspundeţi

18. dan a spus:
29 Aprilie 2010 la 9:41 am

Julica, Julica, te-am prins cu plagiatul.
Postul asta l-am mai citit cu mult timp in urma, cind te gazduia Visurat.
De ce nu mentionezi sursa? Ceva de genul “Scris de Iulius, acum t ani”