Julius Constantinescu

Când eram mic, gluma preferată a unchilor mei era să mă pună să-i cer unui coleg de-al lor de serviciu să-mi aducă de-acasă nişte elastic din chiloţii nevesti-sii, să-mi fac o praştie (presupun că îi simpatizaţi deja; eu eram topit după ei, fiindcă nu trebuia să le spun de două ori că m-a bătut nu ştiu ce găligan ca să pună mâna pe el şi să-l înveţe minte să mai dea altădată într-un copil care are nişte unchi aşa ca lumea). Că elasticul din chiloţii Didinei e cel mai bun elastic de praştie m-au convins uşor: “Nepoate, vezi porumbelul ăla de pe stâlp? Dacă-ţi faci o praştie din chiloţii lu’ Didina, îl nimereşti d-aci fără probleme”. Aşa că, de câte ori îmi aduceau unchii mei aminte, mă duceam glonţ: “Stane, îmi aduci şi mie nişte elastic din chiloţii lu’ Didina, să-mi fac o praştie?”. Stan, săracul, nu ţinea la glume de-astea, era ofticos, iar ăştia se tăvăleau pe jos.

Nu se plictiseau niciodată de gluma asta cretină; puteau s-o facă zilnic şi să se distreze demenţial de fiecare dată. O aflase toată instituţia, de la director la ultimul şofer. Până şi portarul ajunsese să scoată capul pe geam dimineaţa şi să-l întrebe pe Stan dacă i-a adus lu’ ăla micu’ elastic din chiloţii lu’ Didina, iar eu plezneam de mândrie când ditamai tractoristul încetinea în dreptul meu şi mă întreba dacă mi-am făcut praştia.

Într-o zi, în timp ce mă jucam prin curte, mă strigă Stan de la fereastră: “Julică, ia vino, mă, până aci”. Înăuntru, afară de unchii mei şi de Stan, mai era o femeie. “Uite”, zice Stan, “ea e Didina. Cere-i nişte elastic din chiloţii ei, să-ţi faci praştie”. Şi se uită triumfător când la mine, când la unchii mei.

Am rămas trăznit, uitându-mă ca prostul la Didina şi neştiind ce să spun. Unul dintre unchi a şters-o englezeşte pe uşă afară, lăsându-mă să mă descurc. În faţă era Didina, fixându-mă cu privirea. În spatele ei, Stan, savurându-şi răzbunarea. Celălalt unchi înlemnise într-un scaun. Mă treceau toate apele.

Atunci şi-a revenit unchi-meu. A sărit ca un arc de pe scaun, m-a tras deoparte şi a început să i se plângă Didinei: “Uite-aşa face mereu Stan al tău, Didino, îl învaţă numa’ prostii pe ăsta micu’. Aude de la bărba-tu şi repetă acasă, că e mic şi nu ştie, şi după aia ne ia maică-sa pe noi la şuturi, că cică noi îl învăţăm”. După care se întoarce spre Stan şi-i bate obrazul: “Nu ţi-e ruşine, mă, om în toată firea!”. Şi mă ia pe după umăr să mă scoată afară, departe de influenţa nocivă a ticălosului de Stan: “Hai, nepoate, să-ţi cumpăr o carte de colorat”.

Share:

24 comments

  1. Cristina 28 April, 2010 at 14:57

    Poftiiiim???????? =)))))))))))))))))))

    Poor, poor Stan…

  2. Ciprian 28 April, 2010 at 14:58

    Pai cum de azi ai scris textul singur ? Unde l-ai trimis pe Pirca? :))

  3. IchimV 28 April, 2010 at 15:01

    Stan asta era un fel de Dorel din reclamele de la tv. Tare de tot!

  4. Tweets that mention Daily Cotcodac »  Chiloţii lu’ Didina -- Topsy.com 28 April, 2010 at 15:28

    […] This post was mentioned on Twitter by JuliusDC and Ichim Vasilică, Narcis Drejan. Narcis Drejan said: RT @JuliusDC: Daily Cotcodac» Chiloţii lu’ Didina http://bit.ly/avXbzf […]

  5. anndryusha 28 April, 2010 at 15:29

    Mulţi ani mai târziu, aceiaşi unchi au repetat poanta în prezenţa unei doamne. Fără să se piardă cu firea, minte pragmatică, doamna a tras concluziile necesare, a făcut apel la inventivitatea legendară a poporului căruia îi aparţinea şi a pus mâna pe medalia de aur la salonul de inventică de la Geneva. Doamna respectivă se numeşte Andreea, o vară îndepărtată a Didinei. Restul e legendă… :))

  6. kyrre 28 April, 2010 at 15:37

    =)) demential. Mai am un pic si plesnesc de ras.

  7. lulu 28 April, 2010 at 15:39

    :)) Sa intrebam de talentul tau la colorat???

  8. Adi 28 April, 2010 at 16:05

    E clar : Didina e de vina . Daca-si facea prastie cand era mic , poate se tinea de chestii de-astea practice , ajungea si el vreun lacatus mecanic , vreun frezor , vreun rabotor , sau de ce nu chiar ( meseriile mele favorite din cele autorizate de ministerul muncii ) vreun debitatorebosator sau marangoz calatachelagiu onorabil .
    Daca Didina sau prostu’ ala de Stan nu i-a dat niste elastic dintr-o pereche de chiloti vechi , omu’ s-a reprofilat : unchiu-sau i-a luat carte de colorat , a vazut ca se pricepe si ce s-a gandit el – sa-si faca blog umoristic . Ca cica cat de greu poate fi sa scrii daca-ti iese faza cu coloratu’ ? Of , Didina , ce ne-ai facut tu noua .

  9. Marius 28 April, 2010 at 16:13

    …de aici s-a tras si vorba aia: “Stan Patitul.”

  10. M3bis 28 April, 2010 at 16:34

    Până la urmă ai făcut rost de elastic?

  11. toader 28 April, 2010 at 16:50

    @Ciprian : Nu l-a scris ma singur. Adica l-a scris singur dar a facut asta demult. Pe cand inca era un tanar promitator plin de talent. Acum e un patron imbuibat fara scrupule care baga pe site vechi materiale spumoase. Se autoplagiaza precum Eftimie. S-a pervertit de tot Julica Divinu’. L-a stricat banu’ frate. Baga texte, ban sa iasa. Din viitorul Hagi al umorului de calitate a ajuns un Zicu de publicatie online.

  12. razvanbb 28 April, 2010 at 16:59

    Ce mi s-a-ntâmplat mie :). Vârsta 3-4 ani. București în Piața Națiunilor Unite, etajul 5 în plină zi. Nașul meu de botez îmi explică că pe cele două pisici de jos le cheamă Duța și Doiu. Și-mi spune să mă joc cu ele și să le strig după cum urmează: Pis pis Duța și Pis pis Doiu. Eu băiat ascultător am început să urlu în plină zi, în plin centru de București și cu asistență largă, strigam din toți rărunchii: Pis pizduțaaaa, Pis pizdoiuuuu. (mă scuzați dar eram mic și nu știam ce zic)

    Când m-am făcut mai mare colegii mei s-au răzbunat :). Vedeți mai jos:

    http://razvanbb.ro/2009/03/vineri-13.html

  13. Bear Grylls 28 April, 2010 at 17:34

    De-aia esti un scriitor asa pontos,fiindca au avut grija altii de tine cand erai mic.
    Dar in ziua de azi nu se mai pot face asemenea poante- un chilot intreg nu mai ajunge de-o prastie,dar un amarat de elasticut interfesier!De unde rezulta ca umorul anilor 2015 va fi in suferinta.

  14. Adrian Teacă 28 April, 2010 at 17:57

    Julius, da eşti sigur că Didina avea chiloţi?

  15. Miorlaupufos 28 April, 2010 at 18:45

    Didina era o anonima, dar va dati voi seama ce se intimpla daca obtine careva elasticul de la chilotii lu’ blonda lu’ Bote? Daca-si face o prastie din ei ajunge direct pe Luna.

  16. mifty 28 April, 2010 at 22:03

    mda… chiloţii lu’ didina: http://www.youtube.com/watch?v=YS-Q8MF-dtc

  17. Florian 28 April, 2010 at 22:14

    La faza confruntării, un puşti tupeist i-ar fi cerut lu’ Didina elasticul. Unul dedat de mic la mânăreli i-ar fi şutit cu totul chiloţii de pe ea, fără ca măcar Didina să se prindă.
    Didina nu s-a prins.

  18. dan 29 April, 2010 at 09:41

    Julica, Julica, te-am prins cu plagiatul.
    Postul asta l-am mai citit cu mult timp in urma, cind te gazduia Visurat.
    De ce nu mentionezi sursa? Ceva de genul “Scris de Iulius, acum t ani”

  19. mih 29 April, 2010 at 10:44

    am mai citit o pe la visurat, dar oricum dementiali unchii tai

  20. Ovidiu 29 April, 2010 at 12:22

    Veche poanta.

  21. mifty 29 April, 2010 at 12:56

    @Florian: şi dacă puştiul era aşa, mai precoce, fura chiloţii cu tot cu didina, eh??? ;))

  22. EstNordEst 29 April, 2010 at 17:09

    =))

    si, pana la urma ai primit ceva elastic de chiloti ?

    acum te-ai facut mare… poti sa-ti iei si singur… 🙂

  23. robert 29 April, 2010 at 21:34

    Off topic

    Unde e Sendroiu? Inca astept continuarea de la “Pacientul francez”. Julius???

  24. Lecteriţa 23 May, 2012 at 18:59

    Uaaa, adevarat Noodles din Once Upon A Time In America!

Leave a reply