Concursuri

Vrei să fii tocilar? – Misiune imposibilă

Supracoperta_Printesa_GhetuCât de greu e să prinzi un criminal în Suedia? Te duci la locul crimei, te iei după dârele de sânge din zăpadă şi ajungi negreşit la casa criminalului, cam asta ar fi tot. De asta am crezut mereu că romanele poliţiste nordice nu au mai mult de două, trei pagini, şi alea dacă tragi puţin de subiect. Când colo, romanele semnate de Camilla Läckberg şi Stieg Larsson, apărute la Editura 3, fac până şi “Război şi pace” să pară doar o succintă trecere în revistă a unor evenimente de fapt divers. Mii de pagini, tată, volume cât lubeniţa, intrigă complexă – totul, pentru că viscolul acoperise nenorocitele alea de dâre de sânge.
Concursul nostru Vrei să fii tocilar? pune la bătaie trei premii în cărţi oferite de Editura 3 (Premiul I: Prinţesa gheţurilor (Camilla Läckberg) + Eroare judiciară (Anne Holt) + Trilogia Millennium (Stieg Larsson); Premiul II: Prinţesa gheţurilor + Eroare judiciară; Premiul III: Prinţesa gheţurilor). Partea bună este aceea că, de data asta, de trimiterea cărţilor se va ocupa Editura 3, deci nu va mai trebui să vă bazaţi pe neobositul Julică. Partea proastă este aceea că jurizarea va fi făcută tot de noi, după aceleaşi criterii riguroase pe care le cunoaşteţi.

Nu vom proceda ca Simona Tache, care, la un concurs asemănător, i-a rugat pe cititori să povestească despre ultima carte care i-a cucerit – n-am vrea ca sinceritatea voastră proverbială să ne indice drept cea mai iubită carte de către cititorii Daily Cotcodac Tractatusul lui Wittgenstein. Prin urmare, întrebarea concursului nostru este: care este cea mai imposibilă carte pe care aţi încercat vreodată să o citiţi?

PS: Concursul durează până joi, iar câştigătorii vor fi anunţaţi vineri. Cărţile vor fi trimise la începutul lunii aprilie, odată cu lansarea cărţii “Prinţesa gheţurilor”.

PPS: O ştiţi pe fata aia care scrie pe blog cu “loool” şi “aseară a-m fost la mall”? Dacă nu votaţi Daily Cotcodac la RoBlogFest, ea o să câştige.

Share:

119 comments

  1. adc 15 March, 2010 at 21:26

    “O coardă prea întinsă” de Henry James. Bineînţeles că n-am reuşit…

  2. violeta 15 March, 2010 at 21:30

    vechiul testament 🙂 am incercat odata, candva..nu stiu daca voi mai avea curajul sa incerc

  3. Petrov 15 March, 2010 at 21:31

    Fanus Neagu – Cartea cu prieteni si A doua carte cu prieteni. Am reusit, dar a fost chinul vietii mele de cititor.

    (de mentionat si Toamna Patrarhului de Marquez)

  4. serbanm 15 March, 2010 at 21:36

    Ingeri si insecte de Byatt(o tipa),prezentata ca fiind victoriana,plina de romantism,bla,bla bla.Am renuntat dupa vreo 30 de pagini,fiind una din putinele carti pe care n-am reusit sa le citesc

  5. dasca 15 March, 2010 at 21:41

    Un veac de singuratate de Marquez. M-a omorat cu atatea personaje numite foarte asemanator, si dupa vreo 130 de pagini am renuntat.

  6. Dexter 15 March, 2010 at 21:46

    Probabil datorita faptului ca nu l-am citit la varsta recomandata (vreo 16 ani), Decameronul de Boccaccio. Si asta cu varsta tocmai mi-e confirmata de ‘Trei intr-o barca’ pe care am citit-o mai demult si mi-a placut iar acum ma chinui de vreo luna cu ea si … mai am.

    “Neobositul Julica” pe vremuri mai avea un pseudonim: “Jul cel iute” =))

    Cartile lui Marquez mi-au placut mult acu’ vreo 10-15 ani … 😉

  7. adc 15 March, 2010 at 21:50

    Mai am una (acu’ mi-am amintit): “Procesul”, lui Kafka. Am început, normal, cu prima pagină. Dumnezeule Mare, fiecare rând era un chin, imposibil de mers mai departe! Am încercat să trişez: am deschis-o pe la mijloc. Aş!, la fel de rău ca la prima pagină! Am tras cu ochiul la final… Am încercat invers, de la coadă la cap. Până la urmă m-am resemnat, mi-am dat seama că n-am să ajung niciodată intelectual şi m-am înscris la Politehnică. (Undeva, fără mate, că pierdeam şi şansa aia…)

  8. MissI 15 March, 2010 at 21:50

    M-am apucat in tineretea mea sa citesc “Cel mai iubit dintre pamanteni”(nu ca acum as fi foarte batrana). Carte de oameni culti nu altceva. Nu stiu de ce, insa am pornit cu un avant senzational. Partea proasta e ca am ramas fara el dupa cateva zeci de pagini. Am citit juma’ din primu volum si am zis ca nu mai ating cartea aia niciodata.
    Acum ma gandesc… Sa o incep iar sau o las pe cand imbatranesc?

  9. Sharpe 15 March, 2010 at 21:53

    Ion Iliescu – Revolutie si Reforma 🙂

  10. ioana 15 March, 2010 at 21:54

    codul rutier. clar.

  11. Delia 15 March, 2010 at 22:01

    Mult laudata On the road by Jack Kerouac. Am incercat de cel putin 3 ori si am renuntat dupa 100 de pagini. Daca asta e “the american dream”…no thanks.

  12. Dexter 15 March, 2010 at 22:02

    Ioana m-a luminat: cel mai greu imi este sa citesc cartea tehnica de la masina mea. E scrisa in limba germana =))

  13. heto 15 March, 2010 at 22:03

    codul penal, chiar am reusit sa-l citesc, de doua ori, inca nu m-am prins despre ce e vorba in el…

  14. Cowboy 15 March, 2010 at 22:06

    Fratii Jder
    Il urasc pe Sadoveanu :))

  15. demas 15 March, 2010 at 22:23

    Leonard Cohen – Beautiful Losers (Frumosii invinsi) – am “citit” varianta aparuta in .ro.. si’am zis ca traducerea e de vina pt. lipsa de inteles. Am incercat si varianta in engleza. Nu, nu era traducerea 😀
    Si Fanus Neagu – camoriceascriselvreodatamailungde30depagini; daca as putea sa citesc doar cate juma’ de pagina din ce’a scris el ar fi perfect. E regele metaforelor (parerea mea) – da’ e greu al naibii de’nteles.

  16. WeNDoR 15 March, 2010 at 22:36

    Sa zicem ca abecedarul l-am citit … intr-un final …

    Dar ce n-am putut, a fost “singur pe lume” de Hector Malot. Si stiti de ce ? Fiindca mama mea, care e o doamna, s-a gandit sa-mi spulbere brutal frica de carti, obligandu-ma sa citesc “singur pe lume” (probabil cea mai groasa carte pe care o aveam in casa in afara bibliei) la frageda varsta de 9 anisori. Si bine-nteles ca un copilas destept, frumos si silitor ca mine … trebuia caftit cand nu vroia sa citeasca. Asa ca toata vara anului 2000, doua ore pe zi, eu stateam cu cartea aia blestemata in maini, cu ochii plini de lacrimi, cu paginile patate de apa sarata, calduta, si citeam cu voce tare langa mama, care-mi mai futea un dos de palma cand ma opream … Si uite asa … am citit eu o vara singur pe lume. De Hector Malot. Si nu va puteti inchipui ce fericit am fost cand a inceput scoala 🙂
    De atunci, s-au scurs vre-o 10 ani si nenumarate incercari de a reciti cartea aia blestemata, da’ am renuntat de fiecare data la a doua pagina, coplesit de amintirile frumoase.
    As vrea, cu aceasta ocazie, sa-i multumesc mamei mele … si lui Hector Malot 8===D

  17. Crina 15 March, 2010 at 22:41

    Pendulul lui Foucault – Umberto Eco.

    N-am mai deschis-o de cand eram in facultate, dar tin minte ca de fiecare data cand incercam sa o citesc, ma apucau durerile de cap. Mintea mea incerca mereu sa gaseasca argumente pro sau contra teoriei pendulului. 🙂

  18. Cougar 15 March, 2010 at 22:44

    era de bacalaureat.

    la care n-am învăţat nimic, la nici o disciplină, în afară de sport – mă antrenam pe-atunci odihnindu-mă temeinic vreo 14-16 ore pe zi în faţa computerului.

    în sfârşit, am zis că măcar la română să citesc lecturile obligatorii şi să mai fac o pauză de computer. să ştiu, de m-o întreba aia din comisie, măcar despre cine-i vorba-n cărţi. şi-am citit eu cam tot, până am ajuns la “pastelurile” lui alecsandri şi la “concert din muzică de bach”, de hortensia papadat-bengescu. n-am găsit nicăieri “pastelurile”, dar de “concert” am făcut foarte repede rost. ce ştiam eu pe-atunci, aş fi găsit cartea aia oriunde: pe garduri, prin şanţuri, tomberoane, baruri sau biblioteci. şi mă uit eu la carte, văd că nu-i prea groasă, zic, într-o zi îi dau de capăt.

    aşadar, într-o dimineaţă, pe la 9, mă trezesc cu chef de citit şi m-apuc de citit “concertul”. şi citesc, şi citesc, până vine prânzul şi foamea. (nu mâncasem de dimineaţă, să fiu alert la acţiunea scriiturii, să nu mă ia somnul.) ca să fiu sincer, atâta aşteptam. las cartea din mână şi mă duc să mă ghigosesc. apoi, cu burdihanul plin, mă-ntorc la nobila ocupaţie de mai devreme, convins fiind că am să văd altfel turnura filosofiei cărţii. şi aşa mă prinde 9 seara. moment în care mai întorc o filă, închid cartea şi o arunc cu putere în peretele din faţă. ajunsesem la pagina 27 (douăzeci şi şapte).

    este imposibil să citeşti “concert din muzică de bach”. nici hortensia papadat-bengescu nu cred c-a citit-o, după ce-a scris-o. sau măcar în timpul. iar editorul ei, nici atât: a băgat-o direct la corectori şi apoi la tipar. şi-s convins că a fost nevoie de 50 de corectori care să muncească la cartea aia, pe bucăţi. deci, nu ai cum, este mai presus de puterile omeneşti să citeşti de câte 15-16 ori fraze sterpe de orice idee şi substanţă, în speranţa că poate-poate înţelegi unde se duce totul. după 27 de pagini, am aflat: în talpa iadului, acolo se duce!

    oleacă tulburat de situaţie, o-ntreb pe prietena mea (pe vremea aia aveam), care era de-aceeaşi vârstă cu mine şi ne luptam pe-aceleaşi baricade ale bacului: “auzi, da’ tu ai citit cartea?” “nu, n-am putut.” şi cum prietena mea de-atunci era o fiinţă cu o inteligenţă şi o ambiţie mult peste medie (acum e medic), m-a străfulgerat adevărul: bă, deci e de la ei!!! “păi, bine” zic eu, mai uşurat, “şi ce facem? a citit-o cineva de la tine din liceu?” (eram la licee diferite, iar într-al meu nu întrebasem încă) “da”, zice, “am un coleg în clasă care a citit-o. e singurul. şi a făcut o schemă care merge-n tot liceul, uite-o.” inutil să vă spun că noaptea aia dintre noi doi a fost de vis.

    mă uit pe schemă, văd că e vorba despre vreo trei clanuri cu vreo doi indivizi freelanceri, un el ş-o ea, care şi-o trăgeau cu toţi, prin rotaţie, şi probabil şi-ntre ei, că aşa era normal. “aha”, zic, “deci, telenovelă. tot ciclul hallipilor e, de fapt, o mare telenovelă.” “păi, da, că după cum o cheamă pe autoare, ce altceva vroiai să scrie.”

    şi să vă spun de bac. intru în sală, română – oral. trag bilet. #13. “comentaţi următoarele 2 strofe din “iarna” lui alecsandri şi caracterizaţi personajul lică trubadurul din “concert din muzica de bach” de hortensia papadat-bengescu, ajutându-vă de următorul fragment.” (vreo 5 rânduri de fragment erau.) am vorbit mai mult despre condiţia omului liber în viziunea prezentată în “the matrix” (un film care m-a salvat şi la facultate, în repetate rânduri) şi am expus pe larg argumentele opiniei pe-atunci necunoscute (ah, de-aş fi ştiut!): “iarna nu-i ca vara”. şi am luat 10.

  19. sakkara 15 March, 2010 at 22:57

    Antoine de Saint-Exupery – Citadela

  20. Adrian 15 March, 2010 at 23:09

    Hmmm in cazul meu cred ca Fratii Karamazov de Dostoievski.Am reusit din 2 incercari sa termin un volum.
    @Cougar mie mi s-a parut usoara Concert din muzica de Bach :)).La BAC ,cand am dat eu, cel mai nemernic subiect care imi putea pica era Ion Barbu.A fost singurul comentariu pe care l-am invatat ca papagalul :))

  21. 4mall 15 March, 2010 at 23:09

    Niciodata n-a reusit sa citesc popa de trefla, pentru ca de fiecare data ma opream la dama de pica…

  22. Cata 16 March, 2010 at 00:06

    Unsprezece, de Eugen Barbu. Oricat de mult m-au distrat cartile cu comunisti, asta nu am reusit sa o termin si dupa primele 20 de pagini i-am dat foc – la propriu.

  23. Ciprian 16 March, 2010 at 00:08

    Acu vreo ora scrisesem un comentariu destul de lung, de ce nu as merita premiul, cand am vazut ca nu pot sa-l postez ma gandeam ori ca am exagerat cu mintitul ori ca am fost banat.

    Cartea era Pavel Corut, Quinta Sparta. Dar eu inca mai vreau sa o citesc. Imi fac curaj. Oare domnul Radu Pirca o fi citit-o?

  24. Ciprian 16 March, 2010 at 00:17

    @Cougar
    Cum sa nu reusesti sa citesti Concert de muzica de Bach… e chiar o poveste draguta. Eu am citit-o si din obligatie obsteasca, dar s-a meritat.

    Patul lui Procust, cartea lui C. Petrescu era mai aiurea, ca avea o multime de subsol. Aproape ca m-a ingropat si pe mine, dar am dovedit-o pana la urma.

    Inca o carte aiurea de citit, fiind este un jeg, nu de alta, e cartea lui Cornel Dinu :)). Bine ca mi-a trecut prin minte sa o rasfoiesc in librarie si nu am dat banii pe ea.

  25. anya 16 March, 2010 at 00:20

    Crima si Pedeapsa. Dostoievski. Cred ca a m ajuns pana pe la jumatate, si deja intrezaream finalul. Deja ma saturasem de mizerie si nervi. Am citit finalul. Ce sa va spun, e atat de oribila cartea, ca nici filmul n-ai rabdare sa-l vezi. e crima. si pedeapsa.

  26. mifty 16 March, 2010 at 00:26

    statica construcţiilor şi inginerie seismică.
    logică 0, legătură între fraze, din părţi, integrale care parcă au fost concepute pe marte…
    prefer să dau examene din “critica raţiunii pure”, măcar acolo ştii pe ce lume te afli!!! :))

  27. Raluca 16 March, 2010 at 00:26

    David Copperfield de Charles Dickens. Am incercat s-o citesc in perioada gimnaziului, prin clasa a 6-a. Mi s-a parut greoaie, dificila, plictisitoare si trista, o carte imposibila pentru un copil. Am vrut s-o abandonez de vreo 7 ori, dar de fiecare data mama incerca sa ma incurajeze ca e minunata mai incolo, ca ea a citit-o repede.

    Fiind la varsta la care uneori psihologia inversa functiona, m-am ambitionat s-o citesc. Am reusit sa o termin in decurs de aproape 1 an, ceea ce la mine e peste capacitatea de intelegere si aproape un sacrilegiu cand e vorba de carti. La final, m-am dus mandra cu cartea in mana la mama sa ii spun ca e gata. In momentul in care am auzit cuvintele “Eu nu am putut sa o termin niciodata. Am zis ca e frumoasa doar ca sa te ambitionez”, am vazut rosu in fata ochilor ca un taur la corida. Am luat cartea in mana si m-am indreptat spre geam hotarata s-o arunc de la etaj. Noroc cu tata care a fost vigilent si mi-a blocat calea.

    Din acel moment cartea a fost dusa departe de ochii si mainile mele, tocmai in podul casei bunicilor. Nu am mai vazut-o si nu stiu ce s-a intamplat cu ea in pod.

  28. Kraix 16 March, 2010 at 00:58

    De ceva vreme tot incerc sa citesc cartile date ca premii la VSFT, dar nu reusesc. Ghici de ce! Exact! Pentru ca nu le castig.

  29. tinkerbell 16 March, 2010 at 01:09

    Marcel Proust, “In cautarea timpului pierdut”. Eu chiar am vrut sa o citesc, prima data din curiozitate, a doua oara din ambitie, a treia oara ca mi-era rusine cu mine. Concluzia: pierdut timp degeaba.. ma tot intreb daca a patra oara o sa fie mai cu noroc.
    Hai noroc!

  30. Cougar 16 March, 2010 at 01:31

    @Adrian & @Ciprian nu vreau să ştiu la ce seriale vă uitaţi voi aaacaaasăăăăă.

  31. Deedee 16 March, 2010 at 01:48

    ‘Pianista’ de Alfriede Jelinek.Cartea asta are mai multa descriere mega-giga detaliata a unui obiect banal decat are o grasa celulita pe fese.

  32. punKreas 16 March, 2010 at 07:05

    Cea mai imposibila carte pe care am incercat s-o citesc a fost Prison Break. Inca de la primul volum am intampinat greutati, deoarece nu se potrivea subtitrarea, si astfel eram nevoit sa dau fast forward la pagini. Cu chiu cu vai am terminat primul volum, asta datorita recenziilor de pe torrent, ce apareau in fiecare saptamana =))

    Acum serios, nu o sa ma refer la o carte citita pentru facultate (apropo, voi stiati ca se poate face management din orice rahat? Am citit o carte care avea “management” la fiecare titlu al capitolelor…si ghiciti cum se numea – Managementul Proiectelor)
    O carte care m-a scos din minti a fost Patul lui Procust, de Camil Petrescu. Era musai s-o citesc in liceu, altfel aveam doar 5 la romana (si e frumos sa ai media mai mica decat Vanghelie, la aceeasi disciplina?)
    Oricum, am invatat ceva din cele cateva pagini citite si din referatul de pe google: Nu e bine sa te intinzi mai mult decat duce patul. D-aia, de atunci, dorm in pozitie oblica :))

  33. M3bis 16 March, 2010 at 07:15

    Cartea de telefon?

  34. marius vl 16 March, 2010 at 07:43

    mie imi place foarte mult sa citesc ,imi place sa citesc si in alte limbi nu conteaza daca sunt sau nu de circulatie internationala cel mai mult m-am chinuit sa citesc o eticheta de pe o sticla de uzo pe care am primit-o din grecia ori din cauza ca nu cunosteam alfabetul grecesc dar cred ca mai curand din cauza sticlei de wisky de pe care citisem in enleza mai devreme,apropo cel mai bine ma descurc in rusa (etichetele de vodka)…

  35. marius vl 16 March, 2010 at 07:44

    pardon engleza

  36. Pirca 16 March, 2010 at 07:47

    @Ciprian
    Bineinteles ca am citit Quinta sparta a lui Corut. E o combinatie intre stilul lui Sven Hassel si intriga din “The Puppet Masters” a lui Robert Heinlein si “Live and Let Die” a lui Ian Fleming. Singurul lucru uimitor mi s-a parut faptul ca Pavel Corut a citit aceste carti, cand mie unul mi se parea genul care sta adancit luni intregi in exegeza “Regulamentului de garda”.

  37. lulu 16 March, 2010 at 07:55

    @Ciprian
    Indiferent care au fost temerile tale legate de quintq sparta, crede-ma pe cuvant ca acum sunt depasite. Doar ai trait live scandalul flacarii violet. Bine, recunosc, ca nu mai stiu exact ce trata cartea aia, imi amintesc doar pozele de pa coperta(iliescu&co), dar cum toate cartile lui Corut tratau acelasi subiect, poti sa o citesti linistit.

  38. lulu 16 March, 2010 at 07:57

    @Pirca
    Parca regulamentul concursului spunea ca nu e nevoie sa te lauzi/minti cu ce carti ai citit ???? :))

  39. lulu 16 March, 2010 at 07:59

    @Pirca
    Din Sven Hassel s-a inspirat pentru versuri??? 😀

  40. Ivan 16 March, 2010 at 08:27

    Eu cel mai greu citesc cartile pe care le castig la tombole, pariuri sau ce mai primesc de ziua mea de la prieteni scârţari care nu-s in stare sa vina cu o sticla de vin. Imi este imposibil sa citesc altceva, pentru ca eu bani pe carti nu dau.

  41. JO SOY UN PERDEDOR 16 March, 2010 at 08:36

    “La Medeleni” de Ionel Fucking Teodoreanu. Tensiunea sexuala frate-sora si nenorocita de penita Aluminium m-au terminat nervos in final. MAI BINE CITEAM DESPRE CUM SI-O TRAGEAU DECAT DESPRE PENITA AIA NENOROCITA!!!

  42. 4mall 16 March, 2010 at 08:41

    Bag seama ca lumea aici chiar s-a straduit sa ceteasca!

  43. Ioana 16 March, 2010 at 08:56

    Doua categorii de lecturi am in viata: pentru munca si pentru amuzament.

    Pentru munca: Codul Fiscal. Mi se aminteste de trei ani, de cand lucrez aci ca trebuie sa citesc, sa stiu, sa am idei. Imi bag picioarele, nu pot, deci nu pot, cand ma trimit de la un articol la alte 50, pur si simplu nu pot.
    Pentru amuzament: “Memoriile unui antisemit” – Gregor Von Rezzori. Aici e posibil sa fie o problema de perceptie; ma asteptam sa fie o carte care sa-mi explice ce se intampla in mintea unui antisemit si care sunt mutatiile care duc la respectiva ura. Nu prea e asa. Ii dau o pauza sa uit asteptarile si o sa mai incerc.
    PS: http://atelier.liternet.ro/articol/6278/Gregor-von-Rezzori-Catrinel-Plesu-Andreea-Rasuceanu/Memoriile-unui-antisemit.html – si aici zice ca are titlu inselator. Nu mai bine citeam eu recenzia inainte sa ma apuc?!

  44. tina 16 March, 2010 at 09:54

    Inca din liceu, profil filologie istorie (lectura obligatorie)incerc si esuez repetitiv in a citi Ulise de James Joice , am incercat in fiecare an sa citesc acesta carte mai ales atunci cand ramineam fara carti noi si n-aveam bani de altele dadeam de cartea asta in biblioteca si ziceam iar ia sa incerc sa o citesc..si tot incerc si niciodata nu trec de faza cand tipul ala isi geateste mincare din rinichi…dupa faza asta pur si simplu ma dau batuta e culmea plictisului…..

  45. tina 16 March, 2010 at 10:04

    pardon “aceasta”

  46. tina 16 March, 2010 at 10:04

    so gateste ….tot intra unii in birou

  47. FB Ronnie 16 March, 2010 at 10:12

    Procesul – Kafka. O porcarie, dom’le!

  48. Dexter 16 March, 2010 at 10:22

    @formoll: blogul participa, totusi, si la sectiunea ‘Blog cultural’, nu? 😉

  49. Arsulici 16 March, 2010 at 10:24

    @M3bis
    Dragule, cartea de telefon e relativ ușor de citit; Ce e greu, e să o și ții minte, are prea multe personaje 😀

    Sincer, cel mai greu de citit mi s-a părut manualul de Dreptul Finanțelor Publice… nu știu cum dracu de adormeam înainte să ajung la capitolul 3…. Nici acum nu știu cum se termină…

  50. Claudia 16 March, 2010 at 10:43

    Ma bag si eu in concurs, si cu asta imi fac si datoria cetateneasca sa va avertizez: cartea “cea mai imposibila” de citit (si am aflat ulterior ca nu sint singura cu aceeasi parere) este “Cartea neagra” a lui Orhan Pamuk. “Ma numesc Rosu” (de acelasi autor) a fost superba, e una din cartile pe care le recitesc oricind cu placere. Am fost foarte foarte incintata ca descoperisem un autor care scria exact cum imi place mie (actiunea romanului se petrece in alte vremuri, atmosfera e descrisa superb, autorul are multa fantezie, foloseste tehnici narative originale…. cartea asta m-a dus pe culmile desfatarii, cum ar zice Seherezada – ca tot citesc acum “O mie si una de nopti”). Booooon, dupa impresia lasata de “Ma numesc Rosu”, am trecut la o alta carte de Pamuk, “Fortareata alba” – insipida cit cuprinde, nu-mi venea sa cred ca e acelasi autor. Mi-am zis ca o fi fost vreun accident, nu se poate ca cel care a scris “Ma numesc Rosu” sa scrie o asemenea carte, chiar fara nici un chichirez. Si plina de sperante imi cumpar “Cartea neagra”. Fratilor, cartea asta chiar mi-a pus capac. Am avut bunavointa, am zis sa ii acord autorului prezumtia de talent. Dupa primele 30 de pagini inca asteptam sa inceapa actiunea…. dupa urmatoarele 40 deja devenisem mai indulgenta, m-as fi multumit sa inceapa ceva, orice in cartea aia, sa prind un fir pe care sa-l urmaresc apoi cu oarecare placere pe durata lecturii…. ei bine, nu s-a intimplat NIMIC! dar NIMIC-NIMIC!!! Am fost extrem de dezamagita si furioasa, urasc cartile si filmele care ma fac sa-mi pierd timpul cu ele aiurea. Nici acum nu pot sa inteleg sau sa explic discrepanta intre fantezia si bogatia de idei din “Ma numesc Rosu” si sterilitatea din “Cartea neagra”. Cred ca Pamuk a platit pe cineva sa o scrie pe prima. Nu se poate sa fie acelasi autor!!!

  51. dorinho 16 March, 2010 at 10:49

    “Playboy editia de Vaslui”, iar daca pe asta nu o considerati carte, apoi tineti-o pe asta: ” Tot ce stiu barbatii despre femei” de Knott Mutch

  52. rrimuna 16 March, 2010 at 10:51

    “Viaţa pe un peron” de Paler. Carte mai proastă ca aia n-am întâlnit. Dacă Paler ar fi rezumat ideile din carte într-un eseu amplu de, să zicem, maxim 20 de pagini, ar fi fost ceva de calitate superioară. Da’ tărăgăneala aia în care se repetau ideile şi nimic nu se întâmpla şi nu scria decât despre frică şi ce mai simţea el, că nici nu mai ţin minte, aia m-a scos din minţi. Şi pornisem cu toată inima că îmi spuseseră mulţi că-i bună. Ei bine, nu-i. Dup-aia mi-am dat seama că toţi snobii care citesc 3 cărţi pe an se declară fani Paler şi Coelho. Mi-a luat 3 săptămâni să termin “Viaţa pe un peron” (că după fiecare 10 pagini ori adormeam ori mă enervam şi căutam altceva de făcut) şi pe Coelho îl ocolesc în librării şi biblioteci.

  53. logaritm 16 March, 2010 at 10:56

    “Cererea de cont este procesata. In curand veti primi un mail de confirmare.”

    oamenii aia verifica intai legaturile cu PC-ul, mafia italiana si alti tantalai? … sau de ce de vineri tot astept confirmare?

    eu v-as vota da’ nu-mi da voie conspiratia. 🙁

  54. m3bis 16 March, 2010 at 10:58

    @Arsulici
    Eu n-am reuşit niciodată să o termin. Undeva, pe la litera D, mă lua aşa un căscat… (:|

  55. alina 16 March, 2010 at 11:08

    Elevul Dima dintr-a saptea, am hotarat ca e mult prea incredibil de proasta ca sa-mi pierd timpul.

  56. Gigi 16 March, 2010 at 11:13

    Aseară, la mall, a-m încercat să citesc Svejk, loool.

  57. Petrov 16 March, 2010 at 11:15

    vad ca unii din voi n-au reusit sa citeasca niste carti absolut usurele. deloc surprinzator, totusi.

  58. Ionut 16 March, 2010 at 11:16

    Chuck Palahniuk – Pygmy

  59. ady 16 March, 2010 at 11:31

    in cazul meu, top of the top carti imposibil de citit a fost ‘ursul” de faulkner. Sfinte Doamne din ceruri. dupa lupte infernale de vreo cateva zile in care am reusit sa inghit vreo 20-30 de pagini (pentru comparatie, tin sa precizez ca daca imi pun mintea, inghit unul din volumele in Milleniun intr-o noapte), am constat ca nu intelesem absolut nimic. nu stiu daca ati incercat cartea asta: pana la pagina la care ajusesem eu, inca nu intalnisem semnul de punctuatie numit punct. o carte infernala. in mod normal sunt in stare sa gasesc pagina la care am ramas fara a folosi un semn de carte (bilet de autobuz, factura veche, bon, sau orice altceva). in cazul cartii asteia nu eram in stare sa spun nici macar despre ce se vorbise in primele randuri ale paginii. am lasat-o. nu voiam si nu vreau sa mai incerc vreodata. sa mai zic ca nu-mi amintesc sa fi aparut vreun urs.
    o alta carte cu care m-am luptat si a invins a fost volumul II din morometii. de 3 ori am incercat s-o citesc, de 3 ori am citit vol.I, de 3 ori am abandonat rusinos vol. II. nici in acest caz nu mai incerc.
    in schimb, am castigat razboiul cu “crima si pedeapsa”. 6 luni a durat. dintre care o saptamana petrecuta in spital, unde nu aveam absolut nimic altceva nimic de facut. am ramas cu traume. nu mai citesc autori rusi.
    alte carti greu de inghitit/digerat au fost cele ale lui walter scott: rob roy, mireasa din lamermoor si ivanhoe.

  60. cristice 16 March, 2010 at 11:32

    Allen Carr – Easy way to stop smoking. Dupa 16 pagini m-am lasat de fumat numai ca sa nu fiu nevoit sa citesc pana la sfarsit (nu glumesc, feriti-va de cartea asta, va strica tineretea). Am auzit ca exista si “Easy way to stop drinking” dar imi e frica si sa o caut pe google

  61. Simona 16 March, 2010 at 11:44

    Hermann Hesse
    Jocul cu margelele de sticla

  62. sebra 16 March, 2010 at 12:15

    Cartea de bucate.

  63. lichu 16 March, 2010 at 12:31

    idem Crina – Pendulul lui Foucault – Umberto Eco.
    La primele pagini adormeam. Asa ca l-am tinut vreo 2-3 ani pe noptiera ca somnifer.

  64. 4mall 16 March, 2010 at 12:44

    @dexter: Da, ai dreptate, acum se explica totul!

  65. Lore 16 March, 2010 at 12:45

    Insula din ziua de ieri, de Umberto Eco. Citisem eu Numele trandafirului, imi placuse, o gasesc pe asta si mamaaa, ce titlu interesant, cred ca e chiar mai tare ca prima, o cumpar! Cu mari eforturi de vointa m-am abtinut sa nu o incep mergand spre casa – aici m-au ajutat imens si acei participanti la traficul auto, care considera oprirea la trecerile de pietoni nesemaforizate o chestie facultativa. In sfarsit, ajung, aprind o tigara, sorb ultima gura din cafeaua ramasa de dimineata, cu zatul aferent, o deschid si incep sa citesc. Si citesc… si ma opresc… si mai incerc…si… Daca va spun ca chestia asta dureaza de cel putin doi ani, sunt suficient de convingatoare?

  66. 4mall 16 March, 2010 at 12:47

    @dorinho: Si tie ti-a placut cartea aia, nu?

  67. tahemet.blogspot.com 16 March, 2010 at 13:11

    Compendiumul de chimie fizică. Să mor dacă am reuşit să trec de pagina 1 când teoretic ar fi trebuit să dau examen din monumentul cela.

    şi la capitolul beletristică, aia a lu” dan brown, cum dracu îi zice?… codul lui da vinci.

    am devorat la viaţa mea jocul cu mărgele de sticlă, ba chiar mi s-a părut genială, am reuşit să trec prin ulissele lui james joyce, ba chiar şi prin vreo 4 volume din în căutarea timpului pierdut al lui proust pe care lea-m găsit în biblioteca bunicii, decameronul, biblia şi alte grele. codul lui da vinci mi-a venit de hac. n-am reuşit să termin. m-am împotmolit pe la pagina 100 (că se terminase ziua de serviciu, nu de alta) i-am cetit sfârşitul, mi s-a părut aşa de incredibil de trasă de păr toată povestea şi de inutilă, încât am renunţat. pe principiul run and live to read another day (another book)

  68. mifty 16 March, 2010 at 13:59

    mdea, recunosc, unii au motive serioase (codul fiscal, manual de chelie… pardon, chimie fizică, sau romane-fluviu psihologice… cine v-a pus??? ,)) ), dar să te caini că nu poţi citi ce-a scris walter scott… râd şi curcile lu’ vanghelie de asta!!! =))
    io am citit rob roy, şi restu’ de producţiuni ale lui walter scott când eram puştan… făcea parte din lecturile “obligatorii”, (adică puştimea din cartier te considera iremediabil tâmpit dacă n-ai fost în stare să citeşti la 9-10 ani un roman de “ceapă şi spadă”. şi băgaţi de seamă că nu te credea nimeni pe cuvânt: treb’ea să dai “examen” ;)) ) alături de alexandre dumas, la medeleni (serios!!! nush de unde naiba a scos-o un comentator că e vorba de “tensiunea sexuală dintre frate şi soră”… pesemne a scos textu’ din vre-un “manual 220 alternativ”, că numai ăştia sunt obsedaţi să găsească coţăieli oriunde), şi karl may. şi cavalerii “pardalian”, fireşte!!! :))
    eu spărgeam norma cu jules verne, şi cu “adam şi eva” de camil petrescu… asta la 11-12 ani ;))
    auzi, julică… nu mai bine faci tu un concurs cu “cea mai bună carte 4 ever citită până în prezent”???
    nu de alta, dar ar fi interesant să aflăm dacă măcar tu citeşti cărţile puse ca premiu!!! 😛

  69. N.A. 16 March, 2010 at 14:00

    “Idiotul” de Dostoievski…. am stat luni de zile la ea (eu terminam o carte in 2-3 zile, oricat de groasa ar fi fost).. da’ m-am incapatanat, ca in rest, ii iubesc toate celelalte carti.

  70. N.A. 16 March, 2010 at 14:01

    @M3bis – Ce om! Sa-mi furi ideea asa, dinainte de a o asterne… :))

  71. N.A. 16 March, 2010 at 14:03

    Cartea de bucate, ar mai fi. Oricare. Bine, in ultimul an am devenit o gospodina bunicica… da’ mi-a fost imposibil sa gasesc o carte de bucate buna. Traiasca mamaia si netu’ cu bloguri culinare!

  72. ady 16 March, 2010 at 14:10

    Mersul trenurilor- acum deja este prea tarziu!

  73. savy 16 March, 2010 at 14:30

    Crima si pedeapsa. Este chiar o pedeapsa pentru mine sa citesc aceasta carte. Nu stiu cum a reusit Mutu. E probabil mai cult decat mine.
    Imi propun insa ca anul asta sa reusesc sa trec de primele o suta de pagini in care ne este intr-un mod “foarte succint” cum se deplaseaza invidul acela de acasa pana la mamaia aia.

  74. kyrre 16 March, 2010 at 15:09

    Sper sa nu va oripilati dar n-am reusit sa citesc niciodata Dostoievski. Cand incepe cu toate personajele alea cu nume imposibile, fiecare cu cate 3 nume gen Ivan Ivanovici Fiodorovici, si mai sunt si sotiile alora cu Feodorova te apuca ameteala. Plus ca are un obicei extraordinar pentru un scriitor, si pentru dezvoltarea actiunii: nu uita absolut nici un amanunt, este o intreaga enciclopedie. Cred ca din cauza asta beau rusii de sting, citesc 2-3 pagini din Dostoevski, pe urma se duc la carciuma sa le treaca mahmureala.

  75. kyrre 16 March, 2010 at 15:12

    In apararea mea vreau sa spun ca am citit Shogunul in 48 de ore. Si aia e cu japonezi, si mai are si o gramada de expresii in japoneza de balta a lui Clavell.

  76. Aievea 16 March, 2010 at 15:14

    Charlotte Bronte- Vilette

    Era despre o fata pe nume Lucy Snowe care era cea mai bombalaie, fara initiativa, seaca,stupida si influentabila persoana despre care mi-a fost dat sa citesc. Personaj mai bleg nu am vazut. La fiecare pagina imi venea sa imi trag o palma.
    Numai sa vad cartea si simteam ca ma apuca dracii.Daca ar exista asa o persoana, as face-o sa dispara cu cea mai mare placere.
    Si pe langa faptul ca era ca un “mental slap”, nu se intampla absolut nimic.
    Cartea aia m-a enervat la culme. Era imposibila!!

  77. dorinho 16 March, 2010 at 15:33

    4mall
    pai cum sa-mi placa daca n-am citit-o? 🙂

  78. 4mall 16 March, 2010 at 15:47

    @dorinho: Cum sa n-o citesti? Am sorbit cu mare interes coperta, tu nu?

  79. matei 16 March, 2010 at 16:27

    aproape imposibil mi-a fost sa citesc concert din muzica de bach. in primul rind ca era grea, cartea ma refer, si imi era imposibil s-o tin de-asupra cind stateam pe spate sau intr-o mina cind stateam pe buda. in al doilea rind, imposibil era si numele autoarei, hortensia cumva-cumva. subiectul nu-l mai stiu, pentru ca eram atent sa vad cind apare concertul din titlu, ceea ce nu cred ca s-a intimplat. doresc sa precizez ca m-am nascut in zalau, fara nici o legatura cu subiectul.

  80. nicu 16 March, 2010 at 16:29

    Rodica Ojog-Brasoveanu “Necunoscuta din congelator” (carte primita premiu in clasa a V-a) – titlu suna a OTV, continutul si mai rau!

  81. GB 16 March, 2010 at 16:36

    Ernesto Sabato – Abaddon exterminatorul. Am rezistat fix 32 pagini, la fiecare din cele 4 tentative de a o citi:)

  82. Giovanni 16 March, 2010 at 16:44

    Cartea de bucate: un amalgam de personaje, care se amesteca fara nici o noima si cu reactii diferite de la pagina la pagina. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca nu are deloc intriga si dialog. Iar pozele nu au legatura cu actiunea.

    Science Fiction pe fata

  83. AlexM 16 March, 2010 at 17:22

    The Secret Life of Bees by Sue Monk Kid – cartea asta am gasit-o pe o plaja din Spania (cartea e scrisa in minunata limba a lui Shakespeare). Initial am incercat sa citesc pe loc cateva pagini dar nu a mers. Am incercat apoi la hotel inainte de culcare – am adormit la a doua pagina. Am zis ca o sa am mai mult succes acasa in Romania – nici o sansa. Am cartea de vreo 5 ani si tot ce am reusit sa citesc a fost coperta si 5 pagini. 🙂

  84. mifty 16 March, 2010 at 17:46

    @AlexM: acum cred că te-ai prins ce căuta cartea aia pe o plajă în spania!! ;))
    @nicu: toată lumea are parte de rateuri… necunoscuta aia a cam fost rateul rodicăi…
    şi apropo, le recomand arsuliciului şi lui melami “320 de pisici negre”, de acelaşi autor!! ;))

  85. dorinho 16 March, 2010 at 18:09

    4mall
    coperta CA COperta, dar textul? Unde e textul? Vreau sa vad textul ! :((

  86. mifty 16 March, 2010 at 18:17

    dorinho: îl cântă guţă!!! ;))

  87. dorinho 16 March, 2010 at 18:21

    mifty
    decat din guta, mai degraba ma inspir dintr-un Concert de muzica de Bach 🙂

  88. claudiu 16 March, 2010 at 18:50

    Faust, de goethe, mi-a trebuit un an. 😀

  89. Dexter 16 March, 2010 at 19:59

    @AlexM: tu stii limba lui Shakespeare? 😛

  90. Raluca 16 March, 2010 at 20:07

    Travesti de Cartarescu.

  91. ana 16 March, 2010 at 20:13

    Cea mai dificila carte pe care am pus mana a fost Coranul, o traducere in limba franceza de Mouhammad Hamidullah.

  92. mifty 16 March, 2010 at 20:35

    @ana: stai să vezi cum e în arabă!!! ;))

  93. 4mall 16 March, 2010 at 21:07

    @mifty: Tu esti din ala masochistu’, sau cum?
    @dorinho: Ma, tu zi mersi ca nu te-ai chinuit prea mult sa citesti numarul de pagini!

  94. mifty 16 March, 2010 at 21:35

    formolle, am citit prea multe traduceri proaste ca să nu simt pofta să învăţ araba numai ca să pot citi coranul în original… scris în “macaroane fierte” >:P

  95. silavaracald 16 March, 2010 at 22:56

    Cartea cea mai imposibilă! Pe buneee?
    Ei bine: Kama Sutra! Că mi-a dat-o cineva s-o citesc tocmai când mai aveam câteva zile şi urma să nasc! 🙁

  96. sabina 16 March, 2010 at 23:30

    rareori las o carte din mana ca asa ma pun eu de-a curmezisul si zic ca nu e autorul mai tare decat mine. uneori zic totusi ca desteptul cedeaza primul. 😀
    asa o carte care m-o enervat rau de tot si n-am putut s-o termin, desi are numa’ 100 de pagini si-un stupit, e “De ce iubim femeile” a stimatului Cartarescu. cherchez la femme encore une fois, gen. metaforele cu fluturii ii ies mult mai bine. atat.

  97. Florian 16 March, 2010 at 23:50

    „In răspăr”, a unuia J. –K Huysmans. Am avut masochismul să citesc vreo sută de pagini, dar mai mult n-a fost chip. Masochist da, dar nu şi sinucigaş.
    Tot ce mai ţin minte că era vorba de un tip care îşi zugrăvise pereţii camerei în negru şi ţinea fecale în casă, pentru că îi plăcea mirosul lor.
    Da’ tu de ce ai lansat concursul ăsta, Tyranosaure, ai nevoie de idei pentru următoarele premii VSFT?
    P.S. Mie mi-au plăcut multe din cărţile puse la zid de unii. „Procesul” lui Kafka sau „Crimă şi pedeapsă” de exemplu, dar şi altele.

  98. McGogoo 17 March, 2010 at 00:05

    Citadela- Saint Exupery.
    Cartea ai am inceput sa o citesc acum 15 ani. nu cred ca exagerez. am reusit sa trec de pagina 57 [saupe aproape] si am revenit la prima.

    nu pt ca uitasem subiectul ci pentru ca fiecare fraza e fascinanta.

    o scoti din contex si, separat, ficare fraza are un intels propriu.
    nici nu stiu cum sa explic: adica, toat cartea aia e o siuta de cugetari, filosofari…
    e fantastica…
    o las deoparte, imi spun ca nu o mai ating si peste 1 saptamana iar incep sa citesc din ea…
    dupa o pagina o inchid si incep sa ma gandesc “ce bine le zice autorul”

    Inchei cu recomandari. inca doua carti bune:
    Curzio Malaparte – Kaput
    Jack London – Martin Eden
    cel putin ultima daca nu o citesti… []

  99. Florian 17 March, 2010 at 08:32

    @McGogoo
    Da, şi mie mi-a plăcut al naibii de mult Martin Eden. Am citit-o de vreo trei ori până acum.

  100. LPK 17 March, 2010 at 08:51

    Carti de care m`am apucat si mi`a fost imposibil sa le termin:
    Ulisse – James Joyce
    Toamna Patriarhului – Gabriel Garcia Marquez

    O alta carte pe care mi`a fost imposibil sa o termin, dar din motive independente de vointa mea a fost “Suflete Moarte” a lui Gogol; am trecut de inceputul oarecum plicticos si greoi,chinuindu`ma sa retin numele alea rusesti care mi`au pus porbleme si la Dostoievski, si exact cand intriga incepea sa devina mai interesanta, cartea se incheie brusc cu ceva gen…” Cartea nu a fost terminata, datorita decesului autorului in anul ..” What ?!?

  101. Dexter II 17 March, 2010 at 09:45

    Orhan Pamuk, Cartea Neagra.. Am terminat-o cumva in vreo 6 luni, din ambitie. Mai mult de doua pagini odata n-am reusit sa duc. “Ma numesc rosu” a mers mult mai usor. Cui ii place genul de povestire “istorica”: Mika Waltari.
    D.

  102. Cristina Branescu 17 March, 2010 at 10:06

    Un veac de singuratate de Gabriel Garcia Marques….m-am apucat de 3 ori de ea dar niciodata n-am reusit sa trec de primele 20 de pagini….si nu cunosc pe nimeni care sa fi reusit 😀

  103. zibusor 17 March, 2010 at 10:17

    Cum adica imposibila? Nu exista, domle. Daca citesti prima pagina si ultima se cheama ca ai terminat cartea, da?
    Pe de alta parte, recomand calduros Arta programarii calculatoarelor, a lui Donald Knut, ajunsa la volumul 5 din 7 prevazute, si peste 2000 de pagini (cred, ca eu n-am trecut nici de primul volum)

  104. delly 17 March, 2010 at 10:40

    Poate ma ajuta cineva cu o dilema…M-am chinuit cateva luni sa citesc ceva SF, era vorba destpe niste extraterestrii care veneau pe pamant si vanau oameni pe care ii cresteau ca porcii pentru mancare si protagonista era o extraterestra mutilata ca sa semene a om…Nu-mi aduc aminte titlul, de 2 ore tot caut pe siteuri dupa titluri SF 😀 Anybody?

  105. obsidian 17 March, 2010 at 10:50

    Am doua, din lectura obligatorie de-a lungul anilor de scoala: in liceu n-am reusit nicodata sa termin Razboi si pace de Tolsoi, pentru ca pur si simplu povesteste prea mult, iar in facultate, n-am putut citi niciodata de la un capat la altul, Critica ratiunii pure a lui Kant. Au mai fost cateva carti cu care am avut mult de furca pana le-am terminat, dar dat fiind ca am reusit sa le citesc, nu le consider imposibile.

  106. Dexter 17 March, 2010 at 11:40

    @Cristina Branescu: putem face cunostinta … 😉 😛

  107. silavaracald 17 March, 2010 at 12:44

    @Cristina Brănescu
    Ei, uite că eu am reuşit. Chiar de două ori! E una dintre cărţile mele preferate. Iar pentru numele alea care se repetă obsesiv, nimic mai simplu: se face o schiţă, după care nu mai e aşa de greu.

  108. Claudia 17 March, 2010 at 14:11

    Dexter II, fa-mi si mie un rezumat al “Cartii negre”, te rog frumos. Se intimpla ceva in cartea aia?

    PS: Pe Mikka Waltari il ador.

  109. ady 17 March, 2010 at 14:12

    pentru mifty. nu am zis ca nu am reusit sa citesc walter scott. am citit toate cartile mentionate. am zis doar ca mi s-a parut foarte greoi. modul de constructie al frazei, la asta ma refer, nu la povestea propriu zisa.
    jules verne, dumas, karl may nu mi-au pus nici cea mai mica problema.
    insa nu pot sa nu fiu de acord cu tine, n-am constatat vreo umbra de tensiune sexuala intre frati in “la medeleni”. daca e vorba intre “fratii” danut si monica, acolo e deja alta mancare de peste.

  110. Marcel 17 March, 2010 at 14:14

    Contesa Dracula – am asteptat 362 de pagini sa se intample ceva (cartea are doar 354 de pagini).
    Analiza Matematica (orice carte care are ca subiect aceasta materie)- grijania si pricomigdala celui ce a inventat materia asta.
    Fizica-Termodinamică (Ion M. Popescu) – si acum am cosmaruri cu integrala tripla pe cerc.

  111. theheartcollector 17 March, 2010 at 16:38

    Eu țin minte că în manualul de a XII-a (parcă) se regăseau fragmente din “capodopera” Calpuzanii a lui Silviu Angelescu. Nu am nimic cu omu’, da’ mi se stâlcea limba-n gură în timp ce lecturam (în gând) cele câteva “minunate” pasaje redate în manual, pline de regionalisme și cuvinte deformate. Cred că aș fi cedat nervos dacă ne-ar fi obligat profesorul să citim în întregime romanul.

    PS: Am menționat că nea’ Angelescu se regăsea printre autorii manualului respectiv? 😛

  112. sabina 17 March, 2010 at 16:42

    @Cristina Branescu eu am trecut de 20 de pagini de 2 ori, si-am terminat-o de fiecare data. 😀

  113. CIPRIAN 18 March, 2010 at 08:52

    @JULIUS
    Nu m-ai prea convins, dar sa stii ca te-am votat la RoBlogFest… chiar la ambele categorii!!!

  114. warlock 18 March, 2010 at 10:07

    Cred ca cea mai greu de citit carte a fost cartea pe care am primit-o premiu de la DC. Problema principala e ca nu o mai gasesc din cauza prafului care s-a strans pe ea, praf care a reusit sa o camufleze printre celelalte opere greu de citit.
    Promit ca daca voi castiga, pe asta o sa o sterg de praf mai des 😛

  115. dumitru 18 March, 2010 at 10:31

    Cea mai proată care pe care am avut-o în mână și pe care n-am putut-o citi, a fost o carte a lui Patapievici al cărei titlu nici nu l-am reținut pentru că a fost cu mult timp în urmă. Cartea mi-a fost împrumutată de un amic spunându-mi că nu a putut-o citi și mi-a dat-o să încerc și eu. A fost singura carte din care nu am putut citi nici o pagină: nu eram destul de masochist pentru asta! Abundența unor neologisme rarisime, de negăsit nici într-un dicționar de neologisme și un raționament dubios m-au dezarmat rapid și am returnat cartea: -sorry, nu am timp de așa ceva!

  116. Olivian BREDA 18 March, 2010 at 13:40

    Ca și dumitru de mai sus, am încercat să citesc o carte a lui Horia-Roman PATAPIEVICI. Chestia e că din scriitorii actuali el e scriitorul meu favorit și chiar aș fi vrut să citesc cartea. Doar că am încercat și am încercat și am încercat din nou și nu am putut citi cartea. Neologisme, fraze alambicate, propoziții lungi. Și el e cititorul meu favorit 🙂

    Cartea se cheamă “Omul recent”. Am scris despre H-RP aici:
    http://getaresultnow.com/2009/04/horia-roman-patapievici-the-writer-i-admire-most-in-this-life/

  117. Dexter 18 March, 2010 at 13:43

    @Claudia:
    N-ar fi pacat sa dezvaluim sfirsitul cartii? 🙂
    Pe scurt: Galip isi cauta nevasta (Ruya) prin tot Istanbulul. Banuie ca-i impreuna cu fratele ei (ziaristul Celal, si el lipsa la apel). Si pornind de la foiletoanele lui Celal incearca sa le gaseasca ascunzatoarea. Nu reuseste, dar ne plimba prin tot orasul (si nu numai). Sfirsitul e brusc.. Citeste ultimul capitol si vei putea spune ca ai citit toata cartea (cine te-ar putea contrazice?), mai ales ca ai ajuns la pag. 40, deci cunosti personajele si intriga.

    Vezi si: http://www.lady4ever.ro/Timp-liber/articol/484_1/Recenzie-Cartea-Neagra-de-Orhan-Pamuk.html

    D.

  118. CIPRIAN 19 March, 2010 at 17:55

    Azi se anunta castigatorii, nu?
    E asa palpitant…, ma duc sa-mi fac niste popcorn.

  119. Daily Cotcodac »  Rezultatele concursului VSFT? 20 March, 2010 at 21:08

    […] că Pircă e puţin plecat, am vrut să profit de şansă şi să organizez un concurs corect şi transparent, care să nu semene deloc cu obişnuitele noastre simulacre de concursuri […]

Leave a reply