Julius Constantinescu

Onişor I., ardelean, om chibzuit, cumpăra numai de ocazie – lucrurile noi nu-i inspirau nici un fel de încredere. În consecinţă, luase pe un preţ de nimic un televizor Sony Triniton, o bijuterie a tehnicii la acea vreme, verificat temeinic înainte de domnul care dăduse anunţul la mică publicitate că îl vinde. Bijuteria tehnicii mai funcţionase câteva ore după ce o cumpărase şi îşi dăduse obştescul sfârşit, păcănind de două ori înfundat şi umplând toată încăperea cu un fum negru şi înecăcios.

Rămas fără televizor pe timp nelimitat, Onişor I. îşi culegea informaţiile zilnice din ziare şi reviste, pe care le căpăta tot de ocazie. Ziarele adunate te miri de unde aveau o vechime cuprinsă între două săptămâni şi câteva luni, lucru care nu îl deranja câtuşi de puţin; în timp ce lumea mergea înainte cu repeziciune, Onişor I. se punea la curent cu ultimele noutăţi de acum trei luni. Acest decalaj nu era de natură să-i zdruncine încrederea că e un tip bine informat, motiv pentru care lua parte cu însufleţire la orice fel de discuţie, indiferent de tema dezbătută.

Ajutat de faptul că aduna publicaţii dintre cele mai diverse, de la tabloide până la revista “Filatelia”, Onişor I. putea etala o părere competentă despre orice. Ştia cu exactitate ce măsuri se impun pentru redresarea bursei din Hong-Kong (să notăm totuşi faptul că, la ora la care Onişor I. făcea această demonstraţie de pricepere, bursa din Hong-Kong îşi revenise de vreo patru luni), cum pot fi salvaţi nişte ostatici care erau demult acasă şi, în iarna lui’ 95, era convins că, dacă jucăm în sistemul 4-4-2, trecem fără probleme de suedezi la Campionatul Mondial din ’94.

În anul 2000, acest om care percepea lumea cu câteva luni întârziere a primit o informaţie valoroasă: cu o săptămână înainte de prăbuşirea FNI, a fost prevenit de iminenţa acestui lucru şi sfătuit să-şi retragă în grabă banii. Soarta nu a fost prea inspirată încredinţându-i acest secret tocmai lui Onişor I., om care nu s-a încrezut niciodată în vorbe, cuvântul tipărit fiind, în opinia lui, singura sursă ce trebuie să inspire încredere unui om cu scaun la cap. Or, ultima analiză pe care o citise, într-un ziar vechi de 6 luni, se arăta mai mult decât optimistă în ce priveşte evoluţia FNI.

Cam asta a fost, pe scurt, povestea banilor lui Onişor I. şi a apartamentului fermecat.