Cum m-am apucat de treabă |
Dan Voiculescu
La cererea publicului, îmi voi reîncălzi si azi opera de tinerete. În episodul trecut, tocmai eram transferat la întreprinderea directorului Ciubotaru în urma unui accident erotico-profesional; în episodul de azi, dau piept cu Trâmbitasu si decid să mă apuc de muncă.
Ma ia Ciubotaru asta, se uita lung la mine – reputatia ma precedase si nu in fiecare zi avea omu’ ocazia sa contemple asa o proba de smecheras! – si ma intreaba:
- Unde vrei sa lucrezi?
- Pai, cateva luni la import, cateva luni la export…
- Bine, esti repartizat la import.
La import dau peste un sef incuiat, sa-i spunem Trambitasu, Dumnezeu sa-l ierte, ca a murit acum cativa ani. Dupa un timp oarecare, imi da sa fac o lucrare. O fac, cat ma duce si pe mine capul, si i-o prezint. Important, omul incepe sa-mi dea indicatii:
- Aicea schimbi, aicea pui asa, aicea modifici in felul urmator…
- Pai nu se poate – zic eu.
- Daca iti spun eu ca se poate, se poate – zice sefu’.
- Bine, to’arasu Trambitasu, dar stiti foarte bine ca lucrurile nu stau asa, iata documentatia, iata calculele. Totul e corect: cum pot sa modific?
- Ba, aicea eu sunt sefu’, daca-ti spun sa stai in cap, stai in cap!
- Stii ceva, eu te mai bag si in… – ii raspund elegant, descriindu-i cu toate cuvintele destinatia, cum as fi facut-o cu un adversar vinovat de un bodycheck neregulamentar sau de o crosa la patina.
Drept care, hai la director:
- Tovarasu’ director, sa vedeti ca m-a-njurat!
- Cum, ma, ai facut tu asa ceva?!
Ii spun toata tarasenia, concluzionand:
- Daca-i spun ca 2 si cu 2 fac 4 si el ma pune sa scriu ca fac 3, ce pot sa fac?
- Da, ma, lucrarea-ncoa!
O studiaza cu atentie:
- Asa-i cum spune baiatu’, l-ai pus sa modifice?
- Pai, sa vedeti, eu, ca sef, si autoritatea mea…
- Mai, Trambitasule, n-am ce-ti face, baiatu’ are dreptate!
Ei, si sa vezi mizerii de la Trambitasu dupa intamplarea aceasta! Parca nu mai avea alt scop in viata decat sa ma pandeasca, sa ma vaneze, sa-mi taie din pontaj, sa ma penalizeze, sa-mi faca zile fripte.
Fapt este ca, dupa o vreme, ma cheama directorul Ciubotaru la el si-mi zice:
- Mai baiete, ai 2 variante. Prima: te dau afara. Uite, iti explic si cum procedez, ca sa n-ai nelamuriri. Mai intai, te chem la ora 2 si-ti dau in scris o sarcina de serviciu – s-o rezolvi pana la 4. Nu poti – si n-o sa poti! – te penalizez conform codului muncii. Iti mai dau drumul prin curte si dupa un timp oarecare iti mai dau o sarcina de serviciu, la care iti dau termen 1 saptamana. N-o s-o poti rezolva nici de data asta – iti dau atentionare, conform codului muncii. Si la a treia, iti desfac contractul de munca conform articolului cutare, aliniatul cutare. Si de acolo incolo, poti sa faci ce vrei in viata!
Pesemne s-o fi citit ceva in ochii mei, ca a continuat:
- Tu s-ar putea sa te duci la partid sa ma reclami. Da’ pe cine crezi ca o sa creada partidul: pe tine, cu toate tinichelele pe care le-ai adunat in nici 2 ani de activitate, sau pe mine, cu atatia si-atatia ani de munca exemplara?
- Si alternativa? – am intrebat cu glas timid.
- Alternativa? Te apuci de treaba! – a cazut ghilotina directoriala. Nu trebuie sa-mi raspunzi acum: gandeste-te si-mi spui!
A fost al doilea moment de cotitura din viata mea.
Daca intrarea in echipa de hochei a marcat incetarea sihastriei mele intre flori, discutia cu directorul Ciubotaru a marcat transformarea mea dintr-un sportiv cam cu capul in nori, intr-un profesionist responsabil. Fireste, nu aceasta intamplare a determinat transformarea: probabil ca eram copt pentru ea si s-ar fi produs oricum, mai devreme sau mai tarziu. Dar interventia brutala a lui Cojocaru a declansat-o, sau poate a grabit-o – lucru pentru care nu pot decat sa-i fiu recunoscator.
Dupa 2 zile, ma infiintez la director si-i spun solemn:
- Domnule director, m-am hotarat! Ma apuc de treaba! Dar sa plec de la seful pe care il am acum!
El mi-a schimbat seful si eu m-am tinut de cuvant: m-am apucat de treaba.
Twitter
Facebook
Dan1
Belle d”Imagination
12 Martie 2010 la 10:42 pm
pe vremea era “tovarase director”.
12 Martie 2010 la 11:08 pm
Fain. Cu alte cuvinte dl. D.V. a fost invatat cu munca de tanar. Si uite ce a ajuns. Dusmanul poporului. Si eu care credeam ca munca este un concept SF, precum cyborgi. Citesti despre eceasta (munca), auzi ca s-ar practica (la sedintele de partid dedicate flacarii violete sau in lacasurile de spiritism ale mamei Omida), dar nu o vezi decat in filmele de specialitate, candva albaneze, acum doar nord coreene. Dar ce sa inteleg. ca munca te face din om mogul? Nu se poate ajunge mogul direct, prin arderea etapelor? Dl Patriciu ce spune? Sau, ca si mine, acesta din urma a aflat despre munca din operele de specialitate?
12 Martie 2010 la 11:42 pm
dacă citeam textu’ ăsta mai devreme nu vă mai votam la roblogfest.
ce dracu’, parcă și țociu (sau palade, hm?) are mai mult haz!
12 Martie 2010 la 11:51 pm
al_core
Activitatea de un an nu se împiedică de un articol
13 Martie 2010 la 12:39 am
Cu cat incearca Voiculescu sa fie mai cool, cu atat devine mai antipatic.
13 Martie 2010 la 1:26 am
“La cererea publicului”… ăăăăă… care public???
13 Martie 2010 la 1:39 am
Mi-a placut mai mult episodul trecut, dle Voiculescu. Sper ca e o pana de inspiratie fiindca am citit si articole bune scrise de dvs. pe Daily Cotcodac.
offtopic: am votat si eu la RoBlogFest, sper sa castigati.
13 Martie 2010 la 2:13 am
Lasati omul in pace ca mie imi place ce a scris aici!! go go go
13 Martie 2010 la 5:21 am
Hai, dom’mogul, lasa articolele cu munca! Vezi ce neapreciat este? Vrem ceva detalii picante si jenante din trecutul matele intunecat, cu gagici (ca-n episodul trecut), intrigi, batai, cum ai facut bani, etc.. Ce se vinde, mama naibii de treaba, nu munca!! auzi la el.. intereseaza pe cineva cum munceai….
13 Martie 2010 la 10:03 am
Are dreptate NA!
Ce e aia… munca? Aia cu “izvor de sanatate” e expirata. De intretinerea sanatatii se ocupa parintii, prin platirea abonamentului la SPA.
Dom’Mogul nici SF-urile nu mai prind la public, decat in format 3D, 4D… Sa priceapa si ochiu’ nostru despre ce este vorba in propozitie.
Mie, totusi, mi-a placut articolul!
13 Martie 2010 la 10:09 am
Articolul imi place,dar nu-mi place sa-mi amintesc de vremurile descrise acolo.Si mai ales de actualul meu sef care seamana mult la caracter cu Trambitasu .Noroc ca iese la pensie peste un an si ceva.Sau poate ca nu???
13 Martie 2010 la 10:54 am
@Dan Voiculescu
S I M P A T I C U L E !
13 Martie 2010 la 12:47 pm
Mda.
Mai simpatică postarea cu tipa aia cu păr brunet!
13 Martie 2010 la 2:13 pm
Asa, dl mogul, radem, glumim, dar mai si muncim.
14 Martie 2010 la 10:17 am
singura nedumerire a mea e ce inseamna “a te apuca de treaba”. pe vremea aia cand epuizai alternativele ajungeai “trambitas”.
15 Martie 2010 la 12:58 pm
A fost un film pe vremea lui Ceausescu, “Zile fierbinti”. Acolo era o secventa in care Sergiu Nicolaescu(directorul unui santier naval) ii dadea 10 lei unui muncitor/fotbalist sa isi tunda pletele si sa se apuce de treaba.
La vremea(varsta/gradul de indoctrinare) respectiva secventa m-a amuzat, in schimb daca stau sa ma gandesc acum imi cam face scarba. Dar iata ca mai sunt oameni care incerca acelasi gen de umor, desi acum nu mai e vorba de un director comunist ci de un “mogul”.
Si acum off-topic.
Nu am vechime pe blogul asta asa ca imi cer scuze fata de proprietarii si cititorii lui fideli.
15 Martie 2010 la 2:52 pm
Aşteptăm cu nerăbdare perioada post ’90.
15 Martie 2010 la 3:17 pm
Spiep, sigur ai vrut sa spui perioada (de citeva luni) post 22 dec 1989. Este?
16 Martie 2010 la 2:09 am
Stia tovarsu’ Ciobotaru ce stia, nu degeaba era el capetenie in campul muncii
“-Tu s-ar putea sa te duci la partid sa ma reclami.”