Căldură mare |
Dan Voiculescu
Preocupat până peste cap cu tot soiul de răutăti si planuri malefice care să-i dea de lucru presedintelui si, pe cale de consecintă, negăsind suficientă inspiratie pentru un text de talia Daily Cotcodac, apelez si eu la trucul clasicilor: mă republic în foileton. Aveti mai jos un fragment dintr-o carte auto-biografică din 2001, unde veti face cunostintă cu peripetiile unui proaspăt angajat fată cu reactiunea.
In ciuda optiunii foarte clare si fara rezerve pe care o facusem pentru Facultatea de Comert Exterior, n-as putea spune ca am fost unul dintre studentii cei mai asidui ai acestei facultati. As putea spune chiar – parafrazand o expresie la moda acum, dar necunoscuta pe atunci – ca eram un fel de “visiting student”. Si asta nu pentru ca nu as fi vrut sa particip cu regularitate la cursuri sau seminare: dar sportul in primul rand, apoi filmele, fetele, cartile de beletristica, distractiile, se constituiau in alternative mai atractive. Nu stiu cum se face, dar aceasta situatie nerecomandabila nu se regaseste si in foaia mea matricola: abstractie facand de raritatea aparitiilor mele in aule, am fost mai degraba un student bun si fara probleme.
Pot sa jur asadar cu mana pe inima ca atmosfera academica ma atragea si i-as fi dedicat intreaga mea energie si atentie, daca as fi avut timp pentru ea. Dar cum practicam cu religiozitate deviza „take it easy”, m-am trezit la un moment dat absolvent, cu perspectiva ca „la dolce vita” sa ia sfarsit. Am fost repartizat la Tehnoforest. Pentru multi, prima zi de slujba e un moment solemn, al sperantelor si al planurilor marete. Eu, unul, aveam senzatia ca plec in armata.
Primirea a fost dealtfel deopotriva de solemna si de grandioasa pe cat erau si asteptarile mele. „Domnule director, mai avem 2 d’astia” – i-a zis sefa de cadre conducatorului unitatii. „Bine, ce sa facem, da-l pe unul la conjunctura si pe unul la…” nu-s ce alt departament, eu fiind ala de la conjunctura. Asa se face ca m-am intalnit cu primul meu sef, dl. Vlad. Intalnirea a avut loc in biblioteca, piesa care avea – urma sa aflu mai tarziu – si rolul de camera de odihna. „Mai, am atata treaba, ca numai de tine nu-mi arde” – mi-a spus seful. „Vezi si tu ce faci prin biblioteca asta”.
Asa se face ca am ajuns, din „visiting student”, „visiting employee” – situatie care a durat circa un an. In putinele ceasuri cand n-aveam scoatere din productie – pe motive sportive – ma uitam pe o carte, dormeam 2-3 ore in fotoliu, dupa care plecam sa-mi vad de treburile personale. Dupa vreun an insa, da Dumnezeu si sunt chemat la o adunare generala, prezidata de insusi adjunctul ministrului materialelor de constructii, o figura in epoca. Langa mine – hazard, calcul sau lucratura Diavolului – se aseaza cea mai frumoasa fata din Tehnoforest. Ce ochi negri si minunati! Ce par brunet, revarsat pe umeri! Ce…ce sa mai vorbim, cititorul si-a facut o idee asupra persoanei. Tuturor barbatilor demni de acest nume li se scurgeau ochii dupa ea! Si contabilului-sef. Si directorului. Ba chiar si tovarasului ministru, de la tribuna de la care facea, competent si vigilent, analiza muncii, subliniind realizarile colectivului dar neuitand sa critice aspectele care mai trebuiau imbunatatite. Trebuie precizat de altfel ca, pe cat era de frumoasa fata, pe atat era de serioasa – inaccesibilitatea facand-o cu atat mai atragatoare.
Scena actiunii era sala de sedinte din blocul Continental, daramat la cutremurul din ’77. In sala era foarte cald. Sensibila fata de suferinta aproapelui, fata isi scoate batista si incepe sa-l tamponeze pe acesta, ca sa nu-i curga transpiratia pe gat. Aproapele – amintesc acest detaliu – eram eu, si ma simteam foarte bine in aceasta postura. Mai putin bine s-a simtit insa tovarasul ministru care, sesizand scena cu ochiu-i vulturesc, a tunat de la tribuna, ca Zeus in momentele de proasta dispozitie: „Hei, voi 2, aia de colo! Noi ne batem cu planu’, si voi va giugiuliti? Afara imediat!”.
Am luat fata de mana, am iesit afara si am plecat la film.
Ca si Zeus, insa, ministrul era ranchiunos. A doua zi ii da telefon directorului meu, dl. Micu: „Bai, ai grija, pe ala de ieri de la sedinta, maine sa nu-l mai vad in intreprindere”. Directorul, ce sa faca? Ma cheama si, cu jena in glas, imi explica: „Mai, fraiere, te-a vazut asta si s-a pus pe capul tau. Acum, eu n-am incotro, trebuie sa te dau afara! Dar uite ce facem: tocmai s-a infiintat o intreprindere noua – Vitrocim – tot a ministerului nostru. E director unu’ Ciubotaru – vorbesc eu cu el sa te primeasca, si-ti dau transferul. De acord? ”
Twitter
Facebook
Miruna
Adriana Popescu
JULIUS
5 Martie 2010 la 9:55 pm
micu?
care micu??
mircea micu???
la “tehnoforest”????
păi nu era scriitor?????
5 Martie 2010 la 10:02 pm
Hmmm … acuma mi-e sa nu ma dea Julius afara de la comentarii si sa trebuiasca sa ma duc la film (sau la ceva concert) cu vreo doua de pe-aici …
5 Martie 2010 la 10:06 pm
@doamna Dexter: va mai amintiti cand v-a scos ultima oara la film in oras sotul dumneavoastra? de ce intrebam? cititi inainte comentariul de mai sus…
5 Martie 2010 la 10:09 pm
cine zicea ca transpiratia nu e un mod de a agata?
Viata agitata ai dus la technoforest acolo
5 Martie 2010 la 10:16 pm
apropo, julică… crezi că poţi să-l convingi pe mircea micu să-şi repovestească amintirile de pe vremea lui zaharia stancu aici, pe DC???
faza cu “îngerii cu puţă” mă mai face şi-acum să râd cu lacrimi!!!
5 Martie 2010 la 11:06 pm
Mda. Să te apuci aşa să-l tamponezi pe unul pe gât… şi necunoscut pe deasupra… Ori tipul era rudă cu Cotabiţă de transpira în halul ăla, şi atunci gestul era absolut necesar, ori tipa era dusă cu capul… Posteritatea se va pronunţa!
5 Martie 2010 la 11:10 pm
@şlvc: dacă ar fi fost un film capitalist şi decadent, finalul ar fi fost o nuntă a “cotabiţului” cu zâna
6 Martie 2010 la 12:32 am
Eu zic ca e “vrajeala”faza cu stersul transpiratiei! Daca transpiratul ar fi fost George Clooney/ dr. Sendroiu/ Julius as fi inteles, dar asa…
6 Martie 2010 la 12:51 am
@mifty
N-auzişi, bre, că-l deportară la Vitrocim?! Săracul Mogul! A fost nevoit să se apuce de propriile afaceri, că n-o mai scotea la capăt cu comuniştii ăia intransigenţi şi geloşi! Acuma ştim pe cine să dăm vina că a ajus aşa…
@Dan Voiculescu
Expresia “păr brunet” e o ţâră pleonastică, maestre. Brunetul este definit ca o persoană cu păr de culoare închisă. Tradusă, expresia ar suna cam aşa: “păr de persoană cu păr de culoare închisă”. Cam aiurea, nu?
6 Martie 2010 la 9:25 am
@silavaracald: Buna sugestie, de acum voi scrie doar: “Si avea un par” sau “Si avea un brunet”.
6 Martie 2010 la 9:45 am
Cred că un “păr negru” ar fi fost suficient. Sau ca abanosul. Sau întunecat. Sau smolit. Sau cum vrei tu, Dane!
6 Martie 2010 la 9:57 am
sau “avea o chelie blondă la rădăcină”…
6 Martie 2010 la 10:01 am
@Dan Voiculescu: Oricum, numai sa nu fie varianta aia cu
“Si-avea un par, ca un fuior
Dar nu pe cap, ci pe picior”.
6 Martie 2010 la 1:19 pm
asteptam si alte episoade
6 Martie 2010 la 1:27 pm
@Dl Voiculescu
Si la ce film ai dus fata?
6 Martie 2010 la 1:45 pm
@Ciprian
La “Răsună valea!”
6 Martie 2010 la 1:51 pm
@silavaracald
Sau tu dadeai note informative la Secu despre tot ce facea Felix?
Tu erai fata?
6 Martie 2010 la 3:17 pm
@Dan Voiculescu: Interesant….abia astept continuarea!
6 Martie 2010 la 3:59 pm
Am citit acum ceva vreme- daca nu ma insel, chiar pe blogul mogulului- ca M B.adea sufera din lipsa aerului conditionat. Sa intelegem/speram ca asa se forteaza renegocierea contractului/concedierea acestuia?? Rusine, domnule Voiculescu!
6 Martie 2010 la 10:16 pm
,,Asa se face ca m-am intalnit cu primul meu sef, dl. Vlad. Intalnirea a avut loc in biblioteca (…
”,La naiba biblioteca. Eu cu Efu ma vad aprope zilnic in bibliotecile de mic litraj. El si-a gasit un mogul de interes judetean. Deci, caut mogul, ofer seriozitate. Merge?
7 Martie 2010 la 7:02 pm
[...] din tinerete, preluate de D.C. sub egida ”Mogul agătând”: aici. | | | | | [...]
8 Martie 2010 la 9:40 am
Nea Mogule, nu ma pot abtine sa nu intreb: pe primul sef al lui matale il mai chema si …Iulian? (acu nu da si mata cu paru ca eu ma gandii la Julica…
12 Martie 2010 la 10:27 pm
[...] cererea publicului, îmi voi reîncălzi si azi opera de tinerete. În episodul trecut, tocmai eram transferat la întreprinderea directorului Ciubotaru în urma unui accident [...]