4mall
Cand prietenii mei au auzit ca vreau sa ma duc in Tanzania, aproape toti mi-au sarit in cap, ca sunt idiot (nu ca n-as fi, dar nu plecatul in Africa e demonstratia), ca sunt inconstient (acum ca m-am insurat, le dau si eu dreptate), ca acolo ma pot imbolnavi grav (desi de gripa zebrina n-am auzit pana acum) si ca ar fi bine sa ma gandesc de doua ori inainte sa plec (io n-am zis nimic, doar au presupus ei singuri ca am gandit ceva inainte).
Acum ca m-am intors viu, credeti-ma ca sunt doua variante plauzibile: ori Tanzania nu face parte din Africa, ori Continentul Negru este denigrat cu buna stiinta (probabil la ordinele vreunui mogul, ca alta explicatie nu vad).
Chiar daca e o munca destul de voluminoasa, o sa incerc sa enumar macar cateva din calitatile popoarelor africane: (more…
Ovidiu Eftimie
La cererea publicului telespectator, în premieră, pe Daily Cotcodac, un articol despre bucătărie.
Bucătăria este acel loc prin care trecem când mergem spre beci ca să mai luăm o popică de vin. Acum, ajungând la adevăratul subiect al discuţiei, beutura, trebuie să dezbatem importanta problemă a vinului bun.
Vinul poate fi folosit în mâncare, o ceşcuţă în tava cu pui la cuptor, 10 ceşcuţe în bucătarul competent care supraveghează importantul procedeu. Dar cum îţi dai seama că un vin este bun? În primul şi primul rând trebuie să ne ferim de „vinul natural de la ţară”. Sub această egidă am băut unele din cele mai îngrozitoare poşirci posibile. (more…
4mall
Societatea masaai are destule asemanari cu a noastra. De pilda, se pare ca femeile, indiferent de culoare sau credinta, nu se prea suporta. Motiv pentru care, daca un barbat decide sa isi cumpere alta nevasta, trebuie musai fie construita alta coliba. De aici si avantajul spatiului mic: nu poti avea parte decat de cicaleala unei singure neveste o data.
Presupun ca femeile vor fi de-a dreptul oripilate sa afle ca in satele masaai femeile sunt cele care construiesc casele, nicidecum barbatii (care nici macar nu au privilegiul de a fi lenesi, pentru ca sunt foarte ocupati sa plimbe vitele si sa se bata cu leii). Si tot pentru feministe, tin sa precizez ca Giraful ne-a asigurat in mai multe randuri ca muierile masaai nu cunosc sentimentul numit gelozie – deci nu se suporta din principiu, nu ca ar avea ceva de impartit. (more…
Julius & Pircă
Când eram eu copil exista un număr restrâns de porecle din care să alegi. Pe vremea aia nu erau internet, DVD-uri şi jocuri pe calculator, iar programul la televizor dura doar două ore şi nici în alea n-aveai ce vedea – nu ca acum. Ca urmare, nimeni nu ştia prea multe personaje de la care să împrumuţi un nume mai de Doamne-ajută. Era atât de rău încât, de pildă, dacă erai portarul echipei naţionale, atacanţilor adverşi nu le era deloc frică de tine: “Cine e în poartă la ăia? Dino Zoff? A, bine că nu e Arnold, ăla ştie să apere ca lumea, sigur nu-i dădeam gol”.
Cele mai comune porecle din anii ’70-’80 erau Calu’, Grasu’, Creţu’, Ţiganu’ şi Geolgău. Calu’, de pildă, era atât de răspândit încât în fiecare cartier existau cel puţin trei-patru Calu’ şi trebuia să ceri explicaţii suplimentare: “Care Calu’? Calu’-Calu’, sau Calu’ ăla din P-uri?”. (more…
4mall
Masaaii/maasaii/masaaii (scrieti cum vreti, ca se citeste la fel) formeaza un trib de care presupun ca ati auzit, fie macar ca ati prins ceva pe NatGeo inainte sa inceapa Private Spice. Cu tot renumele lor, nimeni nu a putut sa ma avertizeze ca masaaii sunt un fel de evrei ai Africii. Sa vedeti:
Prima oara cand am vazut o tanti masaai pe strada, japonezul din mine a decis sa ii faca o poza. Numai ca tipa, cand a observat obiectivul camerei, si-a acoperit fata mai rau ca o araboaica. Ulterior am aflat ca omuletii astia, dupa ce si-au dat seama ca pentru turistii albi tribul lor reprezinta o ciudatenie, au inceput sa isi protejeze drepturile de autor si sa bage taxa de poza, ca la muzeu.
Curiosi din fire (eu si coana Aldehida; doar nu credeati ca ma lasa sa plec in luna de miere fara ea), am muscat momeala si ne-am dus intr-un sat de-al lor, porniti sa-i studiem indeaproape. (more…
O nouă poveste romantică marca Groparu. Să o luăm aşa cum e, fără să ne întrebăm de unde naiba aude toate istoriile astea – poate ăsta e un lucru pe care e mai bine să nu-l ştim.
Don Juan tomnatic, cu Logan, căruia îi place viaţa aşa cum e ea – cu bune, dar mai ales cu rele: mai un vinişor scump, mai un pescuit, mai o demoazelă. Demoazelă mai aşa, de etatea lui cincuagenară, dar Don Juan nu e pretenţios: nu se dă în lături nici de la fetişcanele de 40. Agăţate de pe net, frate, de pe net.
Şi o asemenea fetişcană de vro 50+ primeşte privilegiul exclusiv de a petrece cu Don Juan o vineri noaptea superbă, cu uitat la Dansez pentru tine, cină romantică cu spaghete de la ABC cu carne de conservă ungurească, ceapă turcească şi ketchup Tomi, şi vin producţie proprie – mai greu el la stomac, dar totuşi vin de vin. Căci dacă bei un pahar, eşti beat patru zile, şi ţi-e rău alte trei. “Motorină” i se mai zice unui astfel de vin, pour les connoisseurs. (Continuarea o puteti citi pe blog la Groparu…
După doctorul aventurier Şendroiu, care navighează de-a lungul coastelor nesigure ale Africii şi înfruntă zilnic primejdii dintre cele mai mari, cum ar fi piraţii angolezi şi perspectiva de a-i cădea cu tronc lui Babatunde, după Julică, cel care a descoperit în Tunisia că Scipio Africanul era ofticat pentru că de câte ori se întâlnea cu Hannibal îşi lua o ţeapă de cel puţin zece dinari, revista Daily Cotcodac a reuşit să trimită, în mai puţin de un an, un al treilea corespondent în Africa. De data asta, chiar în inima Africii negre. Timp de zece zile, şepcuţa albă a lui 4mall a putut fi zărită deasupra ierbii dese a savanei tanzaniene, străbătând satele Masaii, parcurile naţionale şi teritoriul leilor neîmblânziţi. (more…
Eftimie & Julius
Nea Mircea a creat toate talentele fotbalistice din România. El l-a făcut pe Hagi mare, şi-a dat seama de talentul lui Lăcătuş, l-a adus pe Andone la Dinamo, l-a sfătuit pe Dan Petrescu să plece la Foggia. Dinu era un zero fără el, Dobrin, Balaci sau Mateuţ la fel. Aproape sigur şi Petchovski îi datorează cariera lui nea Mircea.
La un moment dat a antrenat prin Italia. Câţiva ani mai târziu am aflat că absolut toţi marii jucători italieni, plus vreo câţiva argentineni, brazilieni, spanioli şi francezi au trecut prin mâna sa. Pe ăia pe care nu i-a descoperit el, i-a recomandat. (more…
Dr. Ionuţ Şendroiu
Ca majoritatea ambarcaţiunilor de pe planeta noastra, si vaporu’ cu care ma dau eu pluteşte sub exoticul pavilion bahamez. Ce semnificaţii profunde are faptul ca deasupra capului iţi flutura drapelul bahamez, nu are sens sa detaliez, orice platitor de impozit cunoaşte si apreciaza.
Pe motiv ca imi petrec mai mult de şase luni dintr-un an pe vas, adica, in termeni administrativi, pe teritoriul fiscalo-paradisiacelor Insule Bahamas, era logic sa devin resident bahamez si implicit marinar bahamez. Prin urmare, carnetul meu de marinar a trebuit emis de Autoritatea Maritima a Insulelor Bahamas. Buuun!
Ei bine, acum sa va vad! Unde credeţi ca este sediul Autoritaţii Maritime Bahameze? Ia sa vedem daca ghiciţi! (more…
Vreţi o parcelă pe Lună? Nu, serios. Chiar dacă la prima vedere pare niţel departe, gândiţi-vă că de fapt e doar la 15 minute-lumină de centru – comparat cu Alfa Centauri, cea mai apropiată stea de Pământ, practic e ca şi cum ar fi în inima Bucureştiului. De asemenea, e o zonă nouă, o să aibă sigur autostradă şi şosea de centură înaintea Braşovului, vecinii am înţeles că sunt drăguţi, nu pun muzica tare, nu-şi ambalează rachetele în faţa blocului şi nu trag cu laserul în aer la petreceri, plus că e la fel de multă verdeaţă ca în Militari. Singura problemă este că momentan nu are apă curentă, dar am fost asiguraţi că, imediat ce NASA va descoperi apă pe Marte, Luna va fi şi ea branşată la reţeaua de apă şi canalizare – până atunci puteţi transforma un crater în fosă septică (Pircă nu ştie că există apă pe Marte; asta pentru că în loc să citească ziare serioase, gen Libertatea, îşi ia informaţiile de pe tot soiul de site-uri dubioase de ştiinţă care publică orice căcat ca să facă un pic de trafic – n.J.). (more…