Și când colo… ăla din Espero… |
Vivi Floricica
Mai țineți minte prima reclama la Cielo? Aia cu taurul? Mamăăă, și cum apărea mașina. Nu mai știu prin ce an era asta, dar îmi amintesc ca eram prin clasele primare. Oricum, dacă întrebai vreun copil de la mine de pe stradă ce mașină își ia când se face mare, zicea că Cielo. Eu chiar m-am ținut de cuvânt. Mă rog, când mi-am luat-o io nu mai era cine știe ce mașină.
Eh, după aia a apărut Espero. Altă nebunie.
Îmi amintesc că într-o sâmbătă ieșisem la joacă. Și cum ne jucam noi pitulatea, apare în capătul străzii o mașină. Urlă unul că e un Espero pe linia noastră si ies toți din ascunzători. Ne strângem grămadă lângă gard să vedem minunea.
Moaa, și mașina oprește fix în dreptul nostru. Un Espero alb cu un nene la volan, cel mai frumos Espero alb pe care l-am văzut în viața mea. Nenea de la volan a deschis ușor geamul și ne-a întrebat dacă știm unde stă tata. Da, mă! Pe tata! Ăștia se întorc toți și se uită la mine. Eu le șoptesc imediat: hai să-I spunem că stă în alt sat, să ne râdem. Mă gândeam ca n-are tata treabă cu ăsta. Și așa, i-am explicat omului că mai are de mers mult și bine. Ba chiar am făcut afacere bună, că am admirat și mașina cum a plecat din loc.
După faza asta a intrat fiecare în curte să spună și la alții. Când m-a auzit mama, l-a chemat imediat pe tata: ”Auzi ce făcu fii-ta!”. Și a început tămbălaul:” ‘ți-ar mucii ai dracu‘ să-ți fie, ăla era nașu’!”. De unde dracu’ era să știu io că ăla era nașu’, că nu-l văzusem niciodată? N-am luat bătaie că n-au avut timp. Am ieșit cu toții la poartă să-i tinem calea (nu aveam telefoane pe atunci).
S-a întors nașu’, într-un final.
Mai târziu am ieșit iar la copii: vedeți, bă, la cine a venit mașina?
Twitter
Facebook
Miruna
Adriana Popescu
JULIUS
7 Ianuarie 2010 la 11:31 am
espero, urata masina! ca un oblete.
7 Ianuarie 2010 la 12:39 pm
Eh, si ala din Espero… era nasu’ ma….
7 Ianuarie 2010 la 12:52 pm
uite un site de poezie naiva.
Asta cred ca ti-ar placea:
http://ivcelnaiv.blogspot.com/2009/10/satira-contemporana-adica-cu-manelisti.html
7 Ianuarie 2010 la 1:05 pm
“…când mi-am luat-o io nu mai era cine știe ce mașină.”
Deci, probabil ca altadata, ca atunci nu ti-ai luat-o!
7 Ianuarie 2010 la 1:08 pm
[...] This post was mentioned on Twitter by Melania F., Gabi. Gabi said: RT @tweetmeme Daily Cotcodac» Și când colo… ăla din Espero… http://is.gd/5QrBe [...]
7 Ianuarie 2010 la 1:25 pm
pai, daca la cielo se facea reclama cu un taur negru, la espero mergea o reclama cu un cal alb…
desi, pe cal alb vine printzu’, nu nashu … (din cite imi amintesc eu …
7 Ianuarie 2010 la 1:59 pm
cielo si taurul comunal..mdaa. Insightul a fost probabil asocierea masinii cu potenta in mintea unor masculi nitel mai grizonati.
7 Ianuarie 2010 la 2:00 pm
Venise Nasul sa le faca o oferta imposibil de refuzat… Espero Alb la schimb cu Vivi
7 Ianuarie 2010 la 2:02 pm
@chotronella: ai ceva cu noi, barbatii nitel mai grizonati?
7 Ianuarie 2010 la 2:15 pm
Când a apărut Leganza …. ehei! Au început şi cântecele…
7 Ianuarie 2010 la 2:19 pm
nu e carte ca şogunu’
nici maşină ca lăstunu’!!!
7 Ianuarie 2010 la 4:30 pm
clar, sa dai indicatii gresite e un comportament tipic oltenesc. multumesc lui Dumnezeu ca au aparut GPS-urile.
7 Ianuarie 2010 la 5:37 pm
Deci sa nu exageram. De ceva vreme s-o fasait ceva gaze toxice la oltchim si o oprit aia circulatia spre Pitesti. Io nu am avut rabdare asa ca am zis ca o iau pin Dragasani. Acolo o fost un nene militian ce mi-o aratat drumu pe unde s-o iau. Am crezut ca glumeste la cum arata ulitza aia spre Pitesti. Da o fost bine. In afara de un zbor cu viteza de vreo 5 metri peste un torent ce o rupt drumu in coborare si nu era semnalizat canionu din asfalt. Da bine ca nu o fost, ca doara nu puteam trece daca vedeam si trebuia sa ma intorc. Am scapat nevatamat si io si masina.
8 Ianuarie 2010 la 4:05 pm
Am avut şi eu un Tico şi zburam cu el, nenico…pân-am trecut prin parbriz!…Şi-atunci mi-am luat …Matiz! Să trăiască coreenii, că ne-au făcut parc de maşini, de nu mai avem loc de-ntors!
13 Februarie 2010 la 12:08 am
[...] De câteva zile tata e în București. Nu stă la mine, e venit la văr-su, adică la nașu’. Îl știți, ăla cu Espero. [...]
14 Februarie 2010 la 12:33 am
[...] De câteva zile tata e în București. Nu stă la mine, e venit la văr-su, adică la nașu’. Îl știți, ăla cu Espero. [...]