Marele Will şi modestul domn Hašek |
Julius Constantinescu
Pe lumea asta, există câţiva scriitori mari, ale căror opere sunt citite cu plăcere de oameni cu profiluri dintre cele mai diverse. De asemenea, există o paletă largă de scriitori acceptabili cu un public ceva mai restrâns, fără de care însă bibliotecile orăşeneşti, judeţene sau universitare ar fi mult mai sărăcăcioase. Un scriitor cu adevărat mare este însă acela pe care nimeni nu-l citeşte, însă toată lumea pretinde că o face.
Un bun exemplu în acest sens este William Shakespeare, pe care publicul larg îl adoră şi îl alintă numindu-l marele Will. Pot afirma fără nici un fel de risc că nu există nici măcar un singur om ştiutor de carte în toată lumea care să nu jure că i-a citit cu nesaţ operele nemuritoare şi că asta i-a umplut sufletul de încântare. În realitate, ştim foarte bine că topica alambicată a marelui Will poate încurca până şi cea mai limpede minte şi că a-l lectura pe “Hamlet” e mai degrabă un act de voinţă decât un festin al sufletului. Desigur, iubitorii operei marelui Will ar putea obiecta că forma e mai puţin importantă, câtă vreme poveştile sale trăiesc şi ne fascinează şi astăzi. Lucru de altfel adevărat, cel puţin dacă omitem faptul că, de pildă, “Romeo şi Julieta” mai fusese scrisă înaintea lui Shakespeare de vreo cinci ori de către diverşi autori dramatici pe care noi îi preţuim şi iubim astăzi mai puţin.
De asemenea, nu am nici un cunoscut care să nu pretindă că a citit poemul dramatic “Faust” al lui Goethe. Pasiunea pentru poezia clasică germană pare să mistuie şi astăzi cu aceeaşi vigoare sufletele sensibile ale unor categorii largi de cetăţeni, de la doctori, avocaţi sau profesori până la experţi contabili, ofiţeri de armată sau distribuitori cu amănuntul.
Cititorii rafinaţi, elita celor care pretind că citesc cărţi pe care în realitate le-au răsfoit în cel mai bun caz, afirmă sus şi tare că sunt topiţi după Faulkner. Desigur, nimeni nu contestă valoarea literară a operei marelui William, care ne face să trecem cu vederea faptul că uita să pună punct şi că citirea unei singure fraze poate constitui un exerciţiu de respiraţie foarte util pentru mărirea capacităţii funcţionale a plămânilor şi pentru îmbunătăţirea timbrului şi amplitudinii vocii. Personal, pot să afirm că i-am citit toate cărţile până la pagina 20, iar la “Cătunul” am reuşit performanţa absolut remarcabilă să ajung la pagina 72, în care eroul principal se întoarce de la câmp şi priveşte în zare preţ de câteva pagini.
Paradoxul aici este că cei care-i citesc pe Jaroslav Hašek, Sienkiewicz sau Oscar Wilde pretind că sunt îndrăgostiţi de Shakespeare, Goethe sau Faulkner, în timp ce puţinii oameni care chiar i-au citit pe cei din urmă se ruşinează să recunoască asta şi pretind că citesc şi ei Hašek, Sienkiewicz sau Oscar Wilde, ca toată lumea.
Twitter
Facebook
Dan1
Ana Q.
Sorin
l@ura
5 Ianuarie 2010 la 10:38 pm
Ha! Nu am citit nimic de Willy Shakespeare dar “Peripetiile bravului soldat svejk” e o lectura care te da pe spate.
Ai mentionat un scriitor enervant. Nu am auzit de el dar daca vrei ceva care chiar iti pune nervii la incercare iti recomand Hortensia (Petunia) Papadat Bengeasca cu rahatu ala de concert de muzica de bach.
5 Ianuarie 2010 la 10:40 pm
Măi, după poze, s-ar zice că-i taman pe dos: Marele Hasek şi modestul Scutură-suliţă!
5 Ianuarie 2010 la 11:00 pm
muzica simfonica sau manele ,Mozart sau Guta …
pe tine te citesc mai des decat pe Eminescu putem trage oare vreo concluzie ?sa ne indestulam cu superficialitate?
5 Ianuarie 2010 la 11:19 pm
fanus neagu in “cartea cu prieteni” si “a doua carte cu prieteni” il pisa pe faulkner in cur direct!
5 Ianuarie 2010 la 11:39 pm
Am citit Romeo si Julieta in primul an de liceu intrucat trebuia sa ma pregatesc pentru o ora deschisa la literatura pe tema “erosului”, iar Hamlet de curand, din curiozitatea sa vad ce o fi zis nenea ala dupa A be sau a nu be si sa crap eu de necaz daca nu mi-o placut piesa.
.
Am incercat sa ma ating de sonete dar sunau naspa traduse in romana, asa ca m-am limitat la cele inchipuite ale lui Vasile Voiculescu
Nu stiu daca imi place cum scrie Shakespeare, eu ce am citit era doar in limba romana si cred ca multe dintre sensuri se pierd asa, iar de nenea alalalt cu H. nu am citit chiar nimic. Din Goethe doar Lorelei, iar pe Faust mi-a povestit-o sor’mea
Am vazut vreo trei versiuni ecranizate dupa Quo Vadis-ul lui Senkiewicz, iar din ce a scris Oscar Wilde am citit in gimnaziu Printul fericit si am vazut zilele astea filmul Dorian Gray cu Colin Firth.
6 Ianuarie 2010 la 12:07 am
“marele Will” ma fascineaza doar in piesele de teatru englezesti;
Hasek – comediant de mana intai in “peripetiile bravului soldat svejk” (ce zici de jerome k. jerome?de fowles, london, haseel, rebreanu, agarbiceanu, eminescu si multi, multi altii)
avem si literatura romana de exceptie!
(si-am citit literatura romana si universala. tot ce mi-a “picat”. e drept…tot clasicii sunt favoritii mei)
6 Ianuarie 2010 la 12:18 am
interesant motto-ul. dar daca stam sa admiram copiile (originalele…doar aia de bani “gata” – si nus daca vad ceva) “femeile” lui Rubens nu erau chiar costelive…
6 Ianuarie 2010 la 12:56 am
si cand te gandesti ca shakespeare are o singura opera creatie propie , restul sunt un fel de readaptari ale altora , iti vine sa ii caftesti pe cei care ii apreciaza originalitatea.
6 Ianuarie 2010 la 1:14 am
Tracker
Faci o confuzie. Shakespeare (si da, am citit tot ce se putea din el – e probabil tatal limbii engleze moderne) a adaptat o multime de povesti. Exact cum o facuse Terentiu in antichitate sau cum o vor face Corneille sau Racine. Dar originalitatea lui nu consta in faptul ca a luat din opera lui Saxo Grammaticus legenda lui Hamlet, ci ca a turnat in jurul ei poezia extraordinara a unui anti-erou bantuit de necesitatea razbunarii.
Dar Julius are, din nefericire, dreptate. Nu mai e deloc citit (a cunoaste intriga din Macbeth nu e acelasi lucru cu a te imbata in atmosfera piesei) si asta e valabil pentru toti clasicii.
6 Ianuarie 2010 la 1:34 am
Eu unul cred ca stiu pe de rost aventurile lui Svejk, cartea asta n-a vazut biblioteca in ultimii 10 ani. Tin un volum in noptiera si unul pe calorifer (in baie). Cand ma plictisesc, le schimb intre ele.
6 Ianuarie 2010 la 2:07 am
Baa, ce subiecte culte…
Shakespeare (sau cine-o fi fost ala care semna asa: Edward de Vere sau altul) e intr-adevar greoi la citit in general, dar atmosfera dramatica si intriga merita efortul. Pt. noi, modernii grabiti, exista cinema-ul: de ex. “In cautarea lui Richard” cu Al Pacino – excelent.
“Faust” e cu totul altceva, e una din capodoperele omenirii. Si se citeste f. usor pt. ca are versul f. variabil si muzical. Dar sa fie in traducerea lui Doinas, care e in felul ei o capodopera.
Hasek e un scriitor de multe ori genial, prin atmosfera, tematica si stil, ca si Creanga. Pacat ca era comunist (Hasek).
De Faulkner nu m-am luat, dar am incercat “Ulise” de Joyce. Nu merita efortul.
6 Ianuarie 2010 la 3:33 am
Sa intelegem Julica ca te apuci de critica literara? Spune-ne si noua sa stim ca probabil vei folosi postarile noastre pe post de studiu in viitoarea, monumentala, “Istorie in 31 de volume a literaturii universale de la Shakespeare la Hasek si apoi la Julica”
6 Ianuarie 2010 la 7:52 am
ai uitat de Dante si a sa Divina comedie, ah, si sa nu uitam de extrema ailalta, toti cred in prezicerile lui Nostradamus, dar putini au incercat sa citeasca un catren de/al lui, chiar nu se intelege nimic, scrie atat de incifrat incat doar “interpretii” cred cu adevarat in ceea ce prezice el.
6 Ianuarie 2010 la 9:18 am
@Julius
Eu recunosc ca n-am citit mai nimic din ce-ai amintit mai sus.
Recunosc si ca n-am citit nici cartea cu pisica. Bine, cartea cu pisica n-o am inca…
6 Ianuarie 2010 la 10:24 am
Bre @Julius, că mi-ai adus aminte de cărţi. Cartea mea ce mai face? E bine? Sănătoasă? Mai are toate paginile?
6 Ianuarie 2010 la 10:34 am
eu de doi ani incerc cu o foarte mare ambitie sa citesc Faust
inca o caut
pana atunci, imi umplu timpul din metrou cu insuportabila usuratate a fiintei: kundera milan si sunt in cautatarea oii fantastice
6 Ianuarie 2010 la 10:53 am
@claudiu: murakami e un fel de capra cu 3 iezi, pentru adulti.
6 Ianuarie 2010 la 11:39 am
eu una chiar am citit piesele lui Shakespeare.. Insa o editie cu pagini de grafica si cu piesele de teatru reformulate in proza..o editie facuta special pentru copii. Mi-au placut atat de mult, in special reprezentarile grafice
, incat am si decupat printesele si printii si i-am folosit pe post de papusi. Isi mai aminteste cineva de cartea aceea?
6 Ianuarie 2010 la 12:25 pm
Am citit tot Shakespeare. Ma jur !!!
6 Ianuarie 2010 la 12:53 pm
@VanGhelie
Te cred Mareane! Scufita Rosie sunt numai eu, Mareane!
6 Ianuarie 2010 la 1:38 pm
@Petrov: pai eu inca sunt copil man.
Daca imi spui tu o carte pentru adulti, o cumpar si o citesc. intr-o zi
6 Ianuarie 2010 la 1:42 pm
Dupa cum te strambi la marele Will, se vede ca n-ai ctit Titus Andronicus, care zici ca e “Quentin Tarantino presents William Shakespeare”
6 Ianuarie 2010 la 2:21 pm
[...] This post was mentioned on Twitter by JuliusDC, Melania F.. Melania F. said: RT @tweetmeme Daily Cotcodac» Marele Will şi modestul domn Hašek http://bit.ly/77oZB6 [...]
6 Ianuarie 2010 la 2:28 pm
Abia aştept să scot la imprimantă opera marelui Will
6 Ianuarie 2010 la 2:40 pm
iulius,baiatule,esti pe gustul meu,cam asa vad si eu lucrurile….bine zis…ai un vot de la mine.
6 Ianuarie 2010 la 2:56 pm
e cu poze cărţile alea ?
pe care torent îs filmele ?
6 Ianuarie 2010 la 8:26 pm
Am citit “Mult zgomot pentru nimic” si “Imblanzirea scorpiei”. Pentru ca am jucat-o pe Hermia printr-a 9a prima si era documentare, iar a doua pt ca mi s-a parut interesanta. Si mi-au luat 1 luna bucata datorita topicii.
6 Ianuarie 2010 la 9:01 pm
@Claudiu: Tereza filosoafa!!
6 Ianuarie 2010 la 11:17 pm
Eu am jucat rolul magarusului din Visul unei nopti de vara printr-a zecea… a fost prima si ultima data cand m-am apropiat de nenea Will.
7 Ianuarie 2010 la 3:07 pm
Yeap, ii citii pe toti, pe de-a-ntregul, in afara de Faulkner.. Dar, in apararea mea, fusai la Litere..
8 Ianuarie 2010 la 8:29 am
Si cand te gandesti ca m-am apcat de citit Idiotul lui Dostoievski! Mare idiot! Eu, bineinteles, pentru ca m-am apucat de citit, in afara de idiot, si Adela lui Ibraileanu dar si inca o carte pe care n-o mai tin minte, toate trei in acelasi timp. Toate trei, carti de marca. Mai are vreun sens sa spun ca n-am terminat niciuna? Una zace prin baie, una in dormitor si una in geanta de servici (ca doar sunt bugetar si ma respect). Asa e cand faci revolutie pe banii statului.
8 Ianuarie 2010 la 11:35 am
Interesantă concluzia lui Julică. Aşadar, cine spune că citeşte Shakespeare, Goethe sau Faulkner, de fapt se dă în vânt după Hašek, Sienkiewicz sau Wilde, şi invers. Dar cine ştie chestia asta, ce spune că citeşte? Se gândeşte că poate o ştie şi cel căruia îi spune ce îi place să citească? Of, şeleveceaua îmi complică existenţa cu ipohondrii ei, Tiranul cu clasicii literaturii, iar de ieri mă încearcă o măsea. Care aveţi bre să-mi împrumutaţi un pistol? Hai că mă duc şi mă bag în cadă, nu murdăresc ograda Tiranului.
8 Ianuarie 2010 la 11:38 am
@N.A.
Pe unde ai stat pitită, răpitoareo? Când am văzut că nu mai apari, am zis că gata, a ieşit puişorul din găoace.
8 Ianuarie 2010 la 1:22 pm
Hehe, m-am citit nimic de-a marelui Will, dar am citit Faust. Mi-a luat 3 luni. Da’ ce bine am dormit dupa…
Iar Hortensia chiar merge, really!
8 Ianuarie 2010 la 3:28 pm
@Florian – Puschea pe limba-ti! Mai are 3 luni si ceva de dospit! Fusai intr-o vacanta prelungita de vreo luna..
Despre masea – pana la inevitabila zeama de cleste – iti recomand Piafen (sau Algifen). parca.. e cel mai puternic de pe piata, ultimul remediu, dar nu lua mai mult de 3(pe zi), ca faci infarct..